Citate despre generozitate și moarte, pagina 3
Textele de mai jos conțin referiri la generozitate și moarte, dar cu o relevanță mică.
Inima ta
Un miracol unic inima ta
are propria ei viață tainică
sălbatică
nestăpânită
bate în ritmul ei puternic
de bărbat vanitos
stârnește vii și morți
îi seduce
cu generozitatea ei
se plictisește de toți
și fuge
se ascunde sub o stea de mare
să nu poată fi găsită
apoi se aruncă în toate brațele
nu ascultă respirația universului
nu ascultă de nimeni
inima ta respiră prin mine.
poezie de Viorica Hagianu din Plasa de păianjen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-ar fi să fii o floare
De-ar fi să nu fii om, ci doar o floare
Ce-n cupă-i toarnă zorii, dimineața,
Izvoarele luminilor stelare
Prin care Cerul iar aduce viața,
Ai da și tu lumina mai departe,
La fel de generos precum e Cerul,
Când chiar și de pe Cruce-a pus în Carte
Cuvântul ce dezvăluie misterul
Întoarcerii din moarte la-nviere,
Precum ea, îngropată sub răzoare,
Lumina rupe-a morților tăcere,
Când Cerul iar o trece într-o floare?
De n-ai fi om, ci floare pentru-o clipă,
Ai fi în stare lumii să-i dai zorii
Precum o face-această floare-n pripă,
Să șteargă de pe inimă toți norii?
[...] Citește tot
poezie de Pavel Lică din Trubadurul cerului albastru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Limba noastră
Limba noastră-i o comoară
În adâncuri înfundată
Un șirag de piatră rară
Pe moșie revărsată.
Limba noastră-i foc ce arde
Într-un neam, ce fără veste
S-a trezit din somn de moarte
Ca viteazul din poveste.
Limba noastră-i numai cântec,
Doina dorurilor noastre,
Roi de fulgere, ce spintec
Nouri negri, zări albastre.
Limba noastră-i graiul pâinii,
Când de vânt se mișcă vara;
În rostirea ei bătrânii
Cu sudori sfințit-au țara.
Limba noastră-i frunză verde,
Zbuciumul din codrii veșnici,
Nistrul lin, ce-n valuri pierde
[...] Citește tot
poezie celebră de Alexei Mateevici (17 iulie 1917)
Adăugat de A. V
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poate
Poate am trăi mai cu folos,
Țelul de ne-ar fi doar fericirea,
Și avutul cel mai valoros,
De pe lume, de ne-ar fi iubirea...
Viața noastră poate-ar înflori,
De-am putea răpune lăcomia,
Și tezaur luminos ne-ar fi,
In această lume, omenia,
Zilnic dacă nu ne-am implica,
În cumplit răzbel pentru putere,
Și-n străfund de suflet de-am avea,
Dărnicia, maximă avere...
Poate am muri mai liniștiți,
Lumea asta dac-ar fi mai bună,
Dac-am fi cu toții mai cinstiți,
Hărnicia de ne-ar fi cunună...
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântece de pâine nouă legănau acest pământ...
Era un drum care urca în cer de pe câmpia coaptă,
Umblat de-o fată c-un paner și-avea ulcior cu apă.
N-a mai rămas nimic din toate ce-am avut;
De-aseară stau pe câmp sub un stejar mărunt.
Ne-am născut să stăm pe aur, dar rămânem tot săraci
Și pământul sângerează, e spinos și plin de maci.
El a fost pământ rotund și era ocean de grâne,
Iar în coarnele de brazi atârnau colaci și pâine.
Ce fântâni erau pe câmp!... Stelele cădeau în ape
Și văpaia se-nchina spicelor de grâne coapte.
De aramă era câmpul, grânele urcau în cer...
E târziu și-i lună plină - o fată vine c-un paner.
Vino cu mine să vezi unde este pâinea îmi zice -
E între ape; aici e gras pământul. Și dă să se ridice.
Sunt rănită... Ți-aduci aminte grâul cum urca în cer?
Își șterse ochii, dar altele curgeau șiroaie din paner.
[...] Citește tot
poezie de Ștefan Radu Mușat din Exercițiu de patriotism, revista Boema, mai 2021, nr.147
Adăugat de Alina Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marea este ca un mascul îndrăgostit
nebună și totuși calmă
își iubește țărmul ca și cum s-ar termina
apoi îmbrățișează până la plutire oamenii
și chiar până la moarte uneori
își dansează toate partenerele
pe muzica cerului
ca și cum le-ar urca pe mese
și le sărută mai bine decât vântul
le poartă între agonie și extaz
când pe un pisc de val
când pe cine știe care constelație ultimativă
apoi le duce-n lună și le urcă-n soare
le promite scoici absolute
și delfini jucăuși
chiar și afrodita s-a născut așa
din spumele sale
și generoasa deschiderea a uscatului
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec pe roata olarului
îi voi plăti morții tributul generos
am să-i las trupul să-l îngroape în lut
dar sufletul meu liber va pluti-n absolut
în universul cuvântului melodios.
în viitor să fiu cântec pe roata olarului
regretele să putrezească în țărâna
să nu mă simt niciodată străină
să înviez scânteie din chipul amnarului.
ploaia să îmi spele și ultimul păcat
căci am iubit intens cu fantezie
pe alei de vis plămădind poezie
nicicând nu am ajuns pe un drum înfundat.
să crească flori din mine cu parfum minunat
să mă mângâie fluturi cu mare frenezie.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântecul primăverii
Izbucnește primăvara prin toți porii-ntregii firi
Iarna-i o monedă calpă, azvârlită-n amintiri;
Despre berze, rândunele despre ce vreți să vă cânt?
Raiul printre noi coboară când e verde pe Pământ.
Râde soarele în barbă, găsind brume-n zori de zi
Doar c-o singură privire, dintr-o dat', le va topi!
Uriaș talger de aur, de sub culmi când se ridică,
Palid, speriat de moarte, frigul tremură de frică.
Muguri, vesel, liliacul, să-și deschidă-i pregătit -
Și când va-nflori, e vremea, să fiu iar îndrăgostit.
Verdele trezește-n mine și-n oricine - dulce dor
Și-nfloresc iubiri, năprasnic, cu învăpăiat fior.
În amiază, din albastrul mării cerului înalt,
Soarele-și veghează servii - rege generos, galant.
Veșnic gureșele vrăbii, chicotesc sub raza sa,
Visând clipa, mult dorită, când în praf se vor scălda.
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vinovat pentru speranță
La fiecare oază în pustiu
Îmi încarc desaga cu iluzii
Ca să-ntreacă dărnicia muzii
Pomenită într-un interviu
Și bucuria mi-i puțină
Că supralicitează prețul
Și nici disprețul, nici județul
Nu au puterea s-o susțină
Eu nu sunt vânător de dividende
Ci numai vinovat pentru-o speranță
Care-o comut din stanță-n stanță
Și cu scadența la calende
E mult mai greu un jug de dus
Decât Sisif cu bolovanul
Sperând că mâine sau la anul
Vei spune tot ce ai de spus!
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Către martirii români din 1848-1849
Dormiți în pace, umbre, martirii românimei,
Ce-ați îngrășat pământul cu sânge de eroi!
Bătrâni cărunți cu vază, voi floarea tinerimei,
Ce-n lupte sângeroase căzând, v-ați rupt de noi!
Pământul ne desparte, iar cerul ne unește
În patria cea sfântă, egală pentru toți,
Acolo nedreptatea și ura nu răzbește,
Nu cumperi cu vieața pământul de trei coți.
Voi v-ati plinit chemarea și sânta datorință,
Când pentru-a Patrii bine cu glorii v-ați luptat!
Păstrând viitorimei modelul de credință,
Ce Patria ni-l cere ș-augustul împărat!
A voastre brave fapte sunt scrise-n istorie,
Iar dulcea suvenire în inimi de roman!
Mihalțul, Luna, Bradul, au dat dovadă vie,
Că nu e laș românul, nu fuge de dușman!
[...] Citește tot
poezie de Andrei Mureșanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tradiții de Buna Bestire
Vremea revarsă căldură
Peste ninsorile de flori,
Și-mpodobește natură
Cu petale-n mii de culori.
La nuntă de primăvară,
În sărbătoare creștină,
Cântă cucul prima oară,
Anunțând veste divină.
O taină, limba dezleagă
Păsărilor cântătoare,
Și mit străvechi se încheagă
În legendă grăitoare.
În această sărbătoare,
Sacru și mistic se-mbină,
Ca prin vremea trecătoare,
Mituri străvechi să revină.
[...] Citește tot
poezie de Maria Filipoiu din Vol. "Tradiții creștine și ritualuri românești" / 2008 (25 martie 2008)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Kenosis
nu este nicio demnitate în a muri
să ajung la etatea asta
m-a costat viața
multora am dat motive să mă urască
fiindcă iubirea este rezervată numai naivilor
astăzi am ajuns profundamente străin
bietele mele oase au stricat destui dinți
și a venit vremea să-mi las macra
gingiilor betege
ca semn
de pură generozitate -
mușcați-mă...
senzația de vierme în tabloul ăsta
o creionează aglomerația
fapt pentru care mă dau afară
unui măr apocaliptic revendicat
de șerpi galactic de impetuoși
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un om bun
I
Un om bun nu moare niciodată
Cu o rugăciune și o vorbă bună,
Cu brațe-ajutătoare și inimă curată,
E unde trebuie, fie cer senin, fie furtună:
Trăiește pentru tine și pentru mine
Pentr-o lume de nevoi împovărată,
E reazem și lumină, har grației divine.
Un om bun nu moare niciodată.
II
E cel care-acceptă să ia-n spate, generos,
Partea ce-i revine de trudă și de stres,
Iar pentru alinarea omului căzut jos
Se-apleacă și-i ușurează povara, în exces.
[...] Citește tot
poezie de James Whitcomb Riley, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unde ni sunt visătorii?
Nu știu, e melancolia secolului care moare,
Umbra care ne îneacă la un asfințit de soare,
Sau decepția, durerea luptelor de mai-nainte,
Doliul ce se exală de pe-atâtea mari morminte,
Răspândindu-se-n viață, ca o tristă moștenire,
Umple sufletele noastre de-ntuneric și mâhnire,
Și împrăștie în lume o misterioasă jale,
Parc-ar sta să bată ceasul stingerii universale;
Căci mă-ntreb, ce sunt aceste vaiete nemângâiate,
Ce-i acest popor de spectri cu priviri întunecate,
Chipuri palide de tineri osteniți pe nemuncite,
Triști poeți ce plâng și cântă suferinți închipuite,
Inimi lașe, abătute, făr-a fi luptat vrodată,
Și străine de-o simțire mai înaltă, mai curată!
Ce sunt brațele acestea slabe și tremurătoare?
Ce-s acești copii de ceară fructe istovite-n floare?...
Și în bocetul atâtor suflete descurajate,
Când, bolnavi, suspină barzii pe-a lor lire discordate,
Blestemând deșertul lumii ș-al vieții, în neștire,
[...] Citește tot
poezie celebră de Alexandru Vlahuță din Sămănătorul (10 mai 1901)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zeii bătrâni știu încă să petreacă!
Iubiți colegi purtând același hram!
Sunt patruzeci de ani - o veșnicie!
De când, întâia oară, ne porneam
De-aici, ca o superbă herghelie
De mânji neștiutori de bici și ham.
Eram frumoși: purtam văpaia pură
Care se-arată-întreagă pe figură.
Acuma, iată-ne - și mai frumoși;
De frumusețe grea, interioară,
Care ne face - poate - mai sfioși,
Căci n-are focul viu de primăvară
Al aștrilor puternici și geloși,
Ci doar surâsul palid care-înseamnă
Căldura blândă-a soarelui de toamnă.
Ei și!? Înțelepciunea unei vieți
E s-o trăiești, pe fiecare treaptă,
Prin ceea ce-i e propriu, si să-nveți
a-i da, necontenit, măsura dreaptă.
Să-i dăm, deci, acceptatei bătrâneți
Prilejul de-a ne-ntineri, o clipă
[...] Citește tot
poezie celebră de Ștefan Augustin Doinaș
Adăugat de Larisa Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Sunt așa imperfect pe cât ideal visez
vorbesc cu bucuria condamnatului la moarte
care a înțeles că degeaba se sufocă
nu are altă cale decât să coopereze
și să-i mulțumească gâdelui
cu o plată generoasă
oricum nu mai cred în nimic
sunt uneori așa de gol
precum o carcasă
din ce în ce mai dator pământului
nu mă mai amăgesc aiurea
nici pe mine nu sunt în stare
să mă iubesc necondiționat
sunt în situația de a înțelege
neantul de dincolo de neant
ca pe o nefericire legată de existență
sau ca pe fericirea celui
care nu mai are nimic de pierdut
nici măcar dorința de a lupta
[...] Citește tot
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Supraviețuind
noaptea venea ca de obicei
ca o ascunzătoare... ca o cursă
intuiam mirosul de acasă aparenta liniște
acceptam... făceam cu rândul la pajiștea de zmei
unde subtil fără de știre ne lăsaserăm sufletul
lapte era de ajuns... iarbă
.... chiar dacă uscată
cer cât să acopere
lipsa lamentabilă
din podul palmelor
rufele noastre translucide
se acomodau inimilor permeabile
greoaie trupurile produceau urme
un fel de boală ucigașă a pământului
peste toate se așeza ninsoarea... alte vietăți darnice
ne măsuram timpul
în rana unei vrăbii... într-o invazie
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă din O Leoaică îmi traversează centrul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anul 1840
Să stăpânim durerea care pe om supune;
Să așteptăm în pace al soartei ajutor;
Căci cine știe oare, și cine îmi va spune
Ce-o să aducă ziua și anul viitor?
Mâine, poimâine, poate, soarele fericirei
Se va arăta vesel pe orizon senin:
Binele ades vine pe urmele mâhnirei
Și o zâmbire dulce dup-un amar suspin.
Așa zice tot omul ce-n viitor trăiește,
Așa zicea odată copilăria mea;
Și un an vine, trece, ș-alt an îl moștenește,
Și ce nădejdi dă unul, acelalalt le ia.
Puține-aș vrea, iubite, din zilele-mi pierdute,
Zile ce-n vecinicie și-iau repedele zbor;
Puține suvenire din ele am plăcute:
A fost numa-n durere varietatea lor!
[...] Citește tot
poezie clasică de Grigore Alexandrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ai fost, ești și vei fi...
Din teiul tău, Emine, mi-am fabricat condeiul,
Frunzele de pe ram ca pergament le-am folosit,
Darnice muze ai trimis să-mi zidească temeiul
În arta scrierii unde cu pași timizi am poposit.
Cu crengile-mâini la pieptu-ți m-ai îmbrățișat
În sângele prelins pe scoarță tocul mi-l înmoi,
Slovele dansează romantic într-un stil încrucișat
Apoi se depun pe hârtie supuse, cu pasul greoi.
Ești mentorul meu și-al multor muritori de rând
Ce-ți interpretează urletul durerii în feluri diferite,
Spiritul tău va dăinui în cer și pe pământ oricând
Căci urmașii-ți calcă sfios pe cărările bătătorite.
Ești soare, ești lună, ești stea, dragoste și cuvânt,
Ești codru, ești plop, ești tei și salcie plângătoare,
Ai fost, ești, vei fi ce-a avut românul mai sfânt
Luceafăr-candelă ce te-aprinzi când lumea moare.
poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fericiții
colțul acela
în care iarna ajungea mai greu
găseai constant câte o creangă înflorită
câte o ceașcă rozalie cu aburi
lumina își depășea complexul depărtării
umilă se așeza la masa încropită de noi
într-o deschizătură de salcie
într-o inimă
ne tot adunam
veșmintele noastre lăsau se se vadă
mersul albastru în burta noroiului
parc-am fi fost frați
și moartea...
spectacolul se derula diafan
pe îndelete se așeza bruma
tot așa se desprindeau frunze
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre generozitate și moarte, adresa este: