genetică şi timp

Seara cu formele

rotunde se instalează fără kit
luna nouă e aceeaşi
pentru toţi îndrăgostiţii
tăcerea umple oraşul
după câteva crime înfăptuite
invocând besa albaneză
iubitele îşi trimit spectrele
în jurul stâncilor crăpate
de valul val
duna veacurilor scoate
toate stafiile pe străzile luminate slab

peste oraşul în care trăieşte
o generaţie de degeneraţi
mutanţii genetici răi
cu suflete smulse de diavol
se lasă un frig izbăvitor
care ucide orice sentiment de milă
tot ce este viu va fi mort
şi tot ce este mort va fi viu

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina de la capătul morcovului

lumina de la capătul morcovului
o punte de somn prea lungă
între neputinţă şi reverie
timpul se roteşte himeric în jurul meu
aidoma unui vârtej de sare
lăturile curg ascetic
spre punctul terminus

curg şi eu şi mâinile mele verzi
într-un dans al non-materiei
fără a-mi mai scrie în cartof iluziile întâlnite
pe axa amidonului modificat genetic
cu pământul fertil

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Friedman: Trebuie s-o uiţi pe Grace, amice.
Luke: Dar simt nişte chestii. Ştiu că e o reacţie biologică...
Friedman: Nu e vorba de biologie aici. E vorba de psihologie. Mereu te arunci în poarta care e încuiată. Şi de ce? Pentru că ţi-e frică să o deschizi şi să te bucuri de frumuseţile grădinii care e dincolo de ea...
Luke: Hei, nu mi-e frică să deschid poarta.
Friedman: Atunci de ce treci mereu de poarta care e larg deschisă? Şi nu-mi spune că nu ştii despre cine vorbesc.
Luke: Despre Glynis?
Friedman: E topită după tine, omule. Când am dus-o la dans, numai despre tine a vorbit. Foarte enervant, dar... a fost din cauză că m-am parfumat.
Luke: Nu pot să-mi transfer sentimentele de la o persoană la alta pur şi simplu.
Friedman: Ba normal că poţi. E parte din ADN-ul tău. Ai văzut cum te-a privit Glynis la ora de chimie? E genul de privire pe care de obicei trebuie s-o iei de pe net.
Luke: Bine... Îţi apreciez preocuparea, dar pot avea singur grijă de viaţa mea amoroasă.
Friedman: Mda... singur, sub duş.

replici din filmul serial Joan din Arcadia
Adăugat de Ionita Ioana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Schimbarea la mască

Îmi lipseai, nestemata mea,
din fiecare îmbucătură a vremii,
din fiecare mângâiere
din fiecare por,
din vis,
din carne...
Mi-era dor nostalgic, te exploram
în orice fiinţă chiar şi himerică
Ochii năstruşnici, năluci cunoscute,
îndoliaţi, faţă în faţă cu miraza spartă
scrutând ca o garguie cocoţată pe Notre-Dame
spre gândacii mici cât nişte gămălii de ace
striviţi de ancora unei raţiuni
ascultată ca o mezzosoprană.
Credeam că nu voi mai zări zâmbetul de soare
şi flori în păr, iubiri, culoare pe înfăţişare
Genomul era pe arcă,
debusolat căutând zadarnic identităţi;
Purtai un inocent camuflaj,
iar sconcşii rânjeau

[...] Citeşte tot

poezie de Roberto Kuzmanovic din Autor (2017)
Adăugat de Roberto Kuzmanovic
Comentează! | Votează! | Copiază!

Kramer: Să ştiţi! Omul-porc trăieşte. Guvernul a făcut experimente pe oamenii-porc încă din anii '50.
Jerry: Hai, gata. Doar pentru că un spital primeşte o subvenţie pentru a studia ADN-ul nu înseamnă că ei creează o specie de oameni-porc mutanţi.
Kramer: Of, Jerry. Trezeşte-te la realitate! Este o chestie a armatei. Probabil fac o întreagă armată de porci războinici.

replici din filmul serial Seinfeld
Adăugat de Alina-Olimpia Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste cu somon

Pe coridor am şi eu nişte plante amărâte. Le stropesc, ele se agaţă de viaţă, aşa ar trebui să fac şi eu.
În timpul prânzului, somonul din farfuria vecinei a sărit şi a muşcat-o de nas. Un somon carnivor. S-a produs o oarecare tulburare. Un chirurg a refăcut organul olfatctiv, cum era el, frumos şi mândru. Rău este că somonul a reuşit să fugă. A fost văzut în parc, se hârjonea cu nişte câini vagabonzi. Avea mişcări de focă, îi muşca, iar câinii lătrau fericiţi că au un tovarăş de joacă nemaiîntâlnit. Cineva a propus ca somonul să fie trecut în cartea recordurilor. Dar pe numele cui.? Pe al meu, în niciun caz. Este şi acum present în parc, autorităţile nu se interesează de el, au multe, alte probleme. Ce facem, mai cumpărăm somoni? Am citit că plantele şi animalele ( somonul nu este animal, da?) au suferit mutări genetice. Eu, care nu sunt somon, am în ultimul timp nişte vise caudate, mă dor ceafa, umerii, muşchii dorsali.
Medicul- şef al ospiciului a venit să-mi strângă mâna în somn. Apoi a scos un strigăt, de s-au dărâmat jumătate din clădirile din cartier. În alt vis, vorbeam cu mine la persoana a treia.
Într-o altă viaţă, somonul a fost profesor la Colegiul Fraţii Brown, din Lancashire. Am auzit că un domn, după moarte a ajuns ventilator. Bătea dintr-o pală ca o inimă.
Apoi a apărut o fiinţă cu contur incert şi misiune ingrată. Trebuia să demonstreze că a fost somon la viaţa lui.
În acest timp, avioanele se uzează, cad în picaj, justiţia, morala nu au nici un cuvânt de spus.
Eu am gustat din aura sfinţilor. Blocurile paralelipipedice tac. Aerul tace. Pământul mă apasă. Veşnicia pare un fluviu rece în care cresc somoni. Pereţii rostesc poeme. Omul se chinuieşte singur, se ghemuieşte de durere. Râde. Iadul se holbează la noi. Secundele măsoară eternitatea. Peste tot sânge, din soare, stele, lună, florile câmpului sunt roşii, somonii sunt roşii. Basta cu sângele şi cu această culoare roşie.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

ama
arborii mei nu recunosc
alt adn impus
de copacii fantomă
să fie umbră sumbră
fragilei păduri
rai în adânc
al inocenţei pierdute
cu mult prea târziu
sau poate devreme
ama
arborii noştri
refuză mersul târâş
spre ce încă nu ştim ce va fi
zborul în ziua de mâine
să nu ucizi cuvântul
ce-mi stă în gât să-l strig
ama
arborii noştri
cresc drepţi şi siguri

[...] Citeşte tot

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amin

Cum, Doamne, doar suflet m-ai făcut,
m-ai umplut cu oase şi carne,
două buze în formă de tălpi
lipite mereu de ţâţa pământului.

Privesc înăuntru,
sunt plin de seminţe,
de gene semănate pe cromozomii de rând.

Ştiu că-ţi pot dărui milioane de urmaşi,
cât timp mai are lapte ţărâna,
dar Tu n-ai trebuinţă de braţele lor,
ci
numai de pasărea celor trei degete,
acelea care plutesc închinarea
cu aripile în zbor peste frunte,

de sus în jos,
de la dreapta la stânga,
în vecii vecilor,

[...] Citeşte tot

poezie de Dan Tipuriţă din Cromozomi din genunchi de femeie (6 noiembrie 2013)
Adăugat de Dan Tipuriţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Meditaţii viscerale

sunt nefericită atunci când nu pot scrie
tristeţea este gri ca vremea mohorâtă
dar mă încarcă totuşi speranţa cea vie
să nu mă las pătrunsă de gândirea urâtă.

mai am timp pentru toate am timp pentru iubire
căci mă înconjoară mulţi prieteni dragi
lumea cu splendori o strâng în simţire
cu scenarii de film viaţă tu mă atragi.

am trăit extazul de iubire viscerală
azi o port în sânge şi în ADN
şi inima resimte menirea ideală
sufletul meu romantic arde în cremene.

transcend în meditaţii în starea specială
doar cu lumină solară vreau să semene.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Una dintre caracteristicile esenţiale ale codului genetic o constituie universalitatea sa, prin care se înţelege faptul că el este identic la toate organismele vii. Aceasta demonstrează evident că el s-a constituit foarte devreme, odată cu apariţia vieţii pe Pământ, acum circa 3,6 miliarde de ani şi că după aceea n-a mai evoluat, deoarece cu ajutorul său se poate înregistra o cantitate practic infinită de informaţii. Deci, se poate spune că întreaga viaţă pe Pământ are un strămoş comun, iar codul genetic are nu numai un caracter universal, ci şi o origine foarte veche.

Petre Raicu în Genetica şi evoluţia vieţuitoarelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Perseverenţă

îmi îndrept atenţia spre un destin profetic
vreau să se întâmple minuni în univers
rupturii de viaţă am să-i cos un petic
de nuanţă albastră scoasă dintr-un vers.

îndepărtez riduri la salonul cosmetic
nu mă las ispitită de înger pervers
timpul de relaxare este mereu poetic
sub influenţa stelei din cerul divers.

împletesc romantismul din spectrul genetic
sentimente seci spre fericire au convers
alfabetul dragostei vibrează frenetic
departe, departe de timpul advers.

îmi îndrept atenţia spre un destin profetic
rugându-mă să se întîmple minuni în univers.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Felia aia de pâine

din fibre suave este acoperită
cu unt galben într-un strat
gros şi ispititor pe care presori
sare de la cacica fină ca un praf
de cocaină de tras pe nas
în zilele tale bune de dormit
muşti cu pofta unui copil
dornic mai degrabă să fugă
la bătut mingea în spatele blocului
decât să stea cu masca la gură
în banca plină de aşchii şi cuie
aroma untului cu pâine proaspătă
este dusă de salivă în tot adn-ul
stai cu ochii închişi şi mesteci
înghiţi calculat fiecare bucată
cafeaua o sorbi după aceea cu ochii
aruncaţi într-un ziar apărut să te facă
să ungi altă felie de pâine cu unt

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cresc lumile sub lupa poetului

precum buruienile în lanul fermierului
parcă în ciuda erbicidelor
din ce în ce mai totale
chiar şi deşertul se poate lăuda acum
cu drumuri din asfalt şi lăzi frigorifice
pline cu red bull şi coca cola
iar cămilele first class au evoluat genetic
ronţăind nisipurile dunelor
ca pe misterul unei ploi cu asteroizi
în miezul unei furtuni solare

ştirile curg pe fond galben
precum cădeau bombele cu napalm în vietnam
în timp ce caravanele merg prin calea laptelui
spre cine să mai ştie care clienţi galactici
cu dare de stele

oricum
dincolo de pustiul acesta
nu mai e loc de nicio oază

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gaudeamus igitur

Ne aflăm în anul 2222,6485110..., număr iraţional,
fiindcă şi copiii din şcoala preliminară ştiu că
nici timpul nu se măsoară exact, fiindcă procesele senzoriale
ale omului încă pot fi perfecţionate şi funcţionarea lor simultană,
sinergică şi mondială,
poate să fie îmbunătăţită să ofere un progres continuu al preciziei
aparatelor de măsură şi altor roboţi extrem de inteligenţi.
De mult timp am ajuns să măsurăm şi timpul cu inexactitate.

Învăţăm desigur toate istoriile comparate, inclusiv filozofia străveche
care spunea că omul e măsura tuturor lucrurilor.
Plutim aşezaţi pe toate celelalte simţuri ale celorlalţi oameni ai secolului 23,
şi totuşi simţim pământul de sub noi,
aşa precum prinţesa lui Andersen simţea bobul de mazăre prin 20
de saltele. Ştim că omul are 23 de perechi de cromozomi, dar
specialiştii consideră că nu ne apropiem de sfârşitul lumii,
mai ales fiindcă am renunţat la pretenţia că putem măsura timpul
cu exactitate, fiindcă şi timpul este o categorie a materiei şi spiritului,
o formă exactă numai ca idee, la fel ca spaţiul.
Până şi copiii cei mai mici care ştiu să vorbească deja

[...] Citeşte tot

poezie de Cristina-Monica Moldoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu face Dragoste, nu sex

intru în dimineaţa aceasta întârziată
fără de scrupule îmi spun:
de mâine o să desfiinţez noaptea
nimeni n-o să mai aibă nevoie de vreun păcat!

aşadar

să mergem să epuizăm toate plăcerile-acestea
habar să nu avem de (i)moralitate
că gestul nostru de viu ar putea îngropa un copac... şi Copacul...
pe noi înşine ne-ar face stane de piatră
s-ar opri timpul / ca un măscărici s-ar strâmba
şi pe noi... pe noi undeva ne-ar durea

! în spate ditamai grădina
de moarte

ar veni pictorul
cu veac de iluzie artistică
înainte ne-ar îngenunchea

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nebun umblu

în fracul meu de carton
stă cam scorţos
învelind trupul copt de ani
cu stângăcia unei femei
fugite din paradis cu vina
toată asupra ei

soarele seacă adn-ul
purtat prin oraşul îngerilor
căzuţi în dizgraţie
moleculele mele au devenit
instabile de când a venit
nisipul saharian să le pună-n mişcare

străzile se strâmtează
când trec nebun ca un virus
prelins pe pereţii plini
de graffiti şi plante îngălbenite
care se încăpăţânează să trăiască
într-un mediu nociv

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Genom

Am ţara în mine, îs ţară eu,
Drapel, cu tot, de curcubeu.
Mă ţin lipit de toţi, o vamă,
Întegru dintr-un tată, o mamă,
Pictaţi de timp, pe acelaşi loc
Roşind pământ de busuioc
Printre un galben crud de spice,
Înţepând cer, să se ridice
Se picurând albastru-n pâini,
Storcând din glod crăpate mâini
Să scoată aur în culori,
Diverse, între poieni de flori
Păscute de zimbri, de ciute,
De miere urs pom să sărute.
Curat mă spăl în apa mării,
Vapor mă urc pe Omul zării,
Dansez pe Dunărea Albastră
Şi-am Basarabia fereastră...
Sunt tot o uşă larg deschisă,
Un primitor; ura-i proscrisă!

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Definition of love

dragostea noastră ca o retragere tacită a raţiunii
dinaintea instinctului de supravieţuire,
impulsul de satisfacere a unei nevoi de bază
ca somnul, o prelungire a egoismelor noastre
personale, cu origini în ideea de apartenenţă,
dragostea noastră ca un mediu ostil.

acum
înainte să ne luăm zborul spre Sibiu să realizăm încă o dată
ce repede cedează minţile noastre la schimbările
de înălţime şi presiune
înainte ca ei să pornească un alt război mondial sau şi mai grav
reconstrucţia genetică
mult timp înainte ca rutina să poată fi surprinsă
minându-ne podurile
în acest scurt moment potrivit
cât timp camerele nu înregistrează şi se poate întâmpla orice
când trebuie să cobori pentru a prinde următorul tren
acel moment când astronomul este martorul unui eveniment rar
cum este eclipsa totală de soare

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Alexandru Gheras
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sectele nesimţirii

O obligaţie aveţi şi e morala;
Singuri să vă opriţi din nesimţirea
Prin care unicul discurs vă este fala
Crezându-vă dotaţi cu... nemurirea.

Vă tot înconjuraţi de fani, adepţi
Cu aceleaşi obiceiuri şi năravuri,
Făcând prin viciu hoarde de inepţi...
Vă premiaţi în false festivaluri.

Limb-o schimonosiţi, ca blestemaţii;
Injurii-n apelaţii de criterii...
Vă lingeţi între voi, infatuaţii
În comentarii, dialoguri de mizerii.

Găşti de necultivaţi, de proşti, sunt multe
Şi cu vechi stagii ce invocă în neştire
Că propriile imbecilităţi sunt culte
Iar scrisu-alambicat, schimonosit, e pregătire.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 august 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dezlănţuire

Păcat să moară oameni în război;
Dar mai păcat să moară-n timp de pace!
A dat în clocot ura dintre noi
Şi terfelim frumosul prin băltoace.

Urâm părinţii; ei urăsc pe fii,
Toţi suferim de-o gravă gelozie,
Ni-s ochii tulburi, au priviri pustii;
Trăim o generală amnezie!

Ni-i vorba fadă, ni-i cuvântul greu
Şi suferă mutaţii de o vreme,
Ne-om pierde-ncet şi sufletul ateu;
Pe limbă ne-au crescut şi spini şi semne.

De-atâta ură vom pieri curând;
Fiinţa omenească va dispare.
Ne-am pus implant în creier şi în gând,
În ADN –uri, baterii solare.

[...] Citeşte tot

poezie de Ovidiu Donisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!