Citate despre gură și suflet, pagina 3
Izvor de adăpat aripa
Mereu se face plinul printr-o gură
Ce cască pentru cea din urmă oară,
Mereu se varsă-n cer o picătură
De suflet, picătura necesară.
Și tu te plimbi în lume, ca un vas,
Ce tremură-ntr-o mână de copil
Și știi: de stropul care-a mai rămas
Atârnă echilibrul ei fragil...
O, Doamne! din această fugă-a mea
Și-această piedică ce-o pune clipa,
Să se aprindă-atunci când voi cădea,
Un mic izvor de adăpat aripa.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O RAZĂ DE SPERANȚĂ...
Spre a ne mântui de ură
(Ca binecredinciosul Toma!)
Aștept, cu sufletul la gură,
Venirea... Papei de la Roma.
epigramă de Alexandru D. Funduianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Corsarii
Uimirea se scurge prin gânduri și vene,
Plimbații din veacuri adorm pe vecie,
Doar cercuri arzânde se-ndoaie viclene
Cu gustul în gură de vară sălcie.
Se sparge tăcerea în ciob de oglindă,
Mi-e umbletul țăndări, clepsidra se-oprește,
De mine, din ceruri, ar vrea să desprindă
Lumina rotundă în țipăt de pește.
Devreme e vremea, iar noaptea-i mai rece,
Corsarii de suflet, perfid, dau târcoale,
Dar știu că degrabă și astea vor trece,
poezie de Daniela Tiger
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru un discipol, a-și întâlni Maestrul înseamnă a găsi o mamă care acceptă să îl poarte nouă luni în pântecele ei, pentru a-l naște apoi lumii spirituale. De îndată ce s-a născut, adică s-a trezit, ochii săi descoperă frumusețea creației, urechile sale ascultă Cuvântul Divin, gura sa gustă din hrana cerească, picioarele sale îl poartă în diferite locuri din spațiu pentru a face bine, iar mâinile sale învață să creeze în lumea subtilă a sufletului.
citat clasic din Omraam Mikhael Aivanhov
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suflet blând
Ai urcat din amintiri spre soare,
să-mi spui iubito să fiu tare și să lupt.
Acum sunt eu aici și mă gândesc la tine,
tu luptă draga mea ca să învingi.
Eu te aștept cu sufletul la gură astăzi,
să-mi spui că mă iubești și mă dorești în preajma ta.
E stilul tău, al meu, prietenia-i caldă
și vreau să-ți spun că te iubesc și eu mereu,
Sunt doar un suflet cea pătruns în casă
ca să-ți aline sufletul bolnav de amintiri.
Păstreaza-mă așa și câteodată, tu lasă-mă
în brațe sâ te strâng când o să plângi.
poezie de Magdalena Rosca
Adăugat de Gina Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragostea ta
Dragostea ta
Nu trebuie să fie nicicând oferită gurii unui străin,
Ci numai cuiva care are valoarea și îndrăzneala
De a tăia bucăți din sufletul său cu un cuțit
Pentru a le țese apoi într-o pătură
Cu care să te protejeze.
poezie de Hafez
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărutul
Ca frunza ce se lasa pe izvor iti tulbur sufletul c-o sarutare, si gura ta, sorbindu-ma, tresare cu valuri care nu mai stiu ce vor.
Nici focul nu cutremura mai tare, nici vantul nu imbata mai usor. primesti pe umeri un frunzis sonor care se scutura dintr-o cantare.
De ce suspini?
Ce nour te patrunde?
Pe frumusetea ta ca peste unde se lasa lenes un umbros vesmant.
Ah!
Frunza mea se face scrum pe gura
Dar, putrezind, salbatica nervura isi zgarie profilul
in pamant.
poezie celebră de Ștefan Augustin Doinaș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am rupt din raza de lumină
Am rupt din raza de lumină
Un colț de soare pentru tine,
Căci văd că ai inima plină
Numai de dor, amar, suspine.
O să-ți mai dau și stele multe,
În noapte mii de licurici,
Când le vorbești, ei să asculte,
De glasul gurii tale mici.
Nu mi se pare drept să suferi,
Tu fiind un înger - ei nu plâng,
Atunci când dragoste oferi,
În suflet lacrimi ți se strâng.
poezie de Răzvan Isac (18 februarie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gura lumii nu o îngroapă decât pământul. La fel este și cu corupția. Și dacă gura lumii rănește inimi, corupția ucide suflete.
aforism de Toma Ion Mihai (12 august 2020)
Adăugat de Toma Ion Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
La granița dintre noapte și zi
Fă-mă, la granița
dintre noapte și zi
să-mi plângă trupul
în picături de rouă
pe mătasea purpurie.
Ține-mă în brațele tale,
și-mi îngenuchează
sufletul de femeie,
fi-mi ploaie de meteoriți
în valsuri de împotriviri.
Respirația mea strecoar-o
în palma tandră a sufletului tău,
și dă-mi din ea porții delicate
de săruturi fără antidot.
Îngenunchează-mi pleoapele
sub vraja mângâierilor tale,
supune-mi gura tăcerilor
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe lună nouă, într-o seară...
Pe lună nouă, într-o seară,
M-a părăsit iubitul. Și...?
"O, dansatoarea mea pe sfoară,
Cam cât vei supraviețui?"
Eu i-am răspuns că nu mă doare
Și că-i mai bine pentru noi,
Dar să m-aline nu-s în stare
Nici cele patru cape noi.
Un gol adânc sub pași se cască,
Același gol în suflet simt...
Mi-admir umbrela chinezească,
Pantofii proaspăt dați cu-argint.
În sală - vechea veselie,
Surâde gura mea oricui.
Dar inima, ea știe, știe,
Că-n loja cincea, nimeni nu-i...
poezie celebră de Anna Ahmatova
Adăugat de Simona
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e dor de tine sau de ele?
Poate că, de fapt, nu mi-e dor de tine
Ci de felul în care Universul ți se-nchină
Când mi te-apropii sau când ești cu mine
Mi-e dor de întunericul făcându-se lumină
Să-ți mângâie picioarele fugind pe-a mea retină
Tălpile tale, fac pământul gură
Pe care apăsat și-n mers o fură
Gleznele tale fac din iarbă floare
Iar tălpile fac artă din covoare
Coapsele tale vântul scot din minți
Părându-i și de gheață și fierbinți
Mijlocul tău, mișcându-se ceresc
Dă naștere la răget bărbătesc
Și pieptul tău și spatele și gâtul
Duc în ispită mare absolutul
De gura ta, de ochi, de suflet sau de păr
Nu mai vorbesc, dar fac într-adevăr
Minuni de care mi se face dor
Nu făr' de tine, făr' de ele mor.
poezie de Marius Robu din Pacoste de dragoste (2 august 2009)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ghimpu rupe tăcerea: Când omul lui P se schimbă pe omul lui F, asta nu e reformă!
Stăm cu sufletul la gură
De la ce să-ncepem oare
Primul pas, de anvergură,
În reforma Țărișoarei
Ne dorim să fie dură
Cum a spus-o Gimpu-Iute,
Scoatem deci omul lui P..
Și numim omul lui F...
Parcă nimeni nu se plânge
De valori și de principii,
Vom numi omul lui L...
Căci oricum e omul P...
poligramă de Iurie Osoianu (26 iulie 2011)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeie
O, tu, femeie, înger blând,
Care ai coborât din cer,
Tu ești un dulce gând, un mister.
O, femeie, gura ta e dulce ca mierea de albină
Ești o floare de nu-mă-uita,
Ești al sufletului lumină.
De-a pururea ești slăvită,
O, tu ființă nemuritoare,
Ești o dulce ispită în lumea care moare.
poezie de Vladimir Potlog (7 martie 2012)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Biografie
(Replică)
A fost un om ca orice om de treabă
Ca tine și ca mine bunăoară,
Și care niciodată nu se-ntreabă
Ce interes au oamenii să moară.
Așa, fiindcă s-a trezit pe lume
Ca omul care n-a cerut anume,
El și-a făcut în atmosferă loc,
Și-a-nfipt în vânt căciula țuguiată
Și s-a-ncrustat în spațiu ca un bloc
De piatră detunată.
Dar într-o zi, căscând prea tare gura,
Pe veci i-a-ncremenit făptura.
Și sufletul închis în el, săracul,
Spre cer a dat năvală,
Ca întunericul dintr-o cutie goală
Când ai deschis capacul.
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem
Tu plutești ca un vis de noapte
Deasupra sufletului meu.
Iți sprijini tâmpla
De inima mea ca de o piatră roșie,
Și aștepți să-ți spun numele
Tuturor lucrurilor
Pe care eu am isprăvit de mult
Să ți le mai spun.
Gura mea e-n tăcerea cea mai desăvârșită,
Înclinată ca mătasea unui steag
Într-o zi fără vânt.
O, nu pleca nicăieri!
Îmi voi rupe inima cu un singur gest
Al mâinii,
Ca să răsară durerea care știe
Numele durerii,
Ca să răsară dragostea mea de bărbat
Care știe numele tău ciudat, de femeie.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Enache Andreia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
[Femeia mea frumoasă ca scriptura]
Femeia mea frumoasă ca scriptura,
Nu-ți cer nici coapsele, nici sânii și nici gura,
Ci sufletul răscopt ca o căpșună
Cu mirosu-nțelept și carnea bună
Și gândurile moi și-adânci ca mierea
După-amiezii, spre-a-mi spori puterea,
Și-ți fac din fluturi pat, din rouă masă,
Nelegiuit de alba mea mireasă,
Și-ți născocesc din vorbe raiul dulce
În care tinerețea ta să-și culce,
Când ziua-ți cade tristă la picioare,
Lacrima grea, strălimpede și mare.
poezie de Emil Brumaru din Submarinul erotic, Opere II
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dă-mi gurița s-o sărut
De ce mă amăgești, de ce ți-e teamă,
Și gura ți-o ferești, râzând mereu,
De spui că mă iubești, de bună seamă
De ce te-mpotrivești dorului meu
Dă-mi gurița s-o sărut
Căci pentru sărut e dată
Ia gândește, nu-i păcat
Să rămâi nesărutată
Când ai buze fierbinți
De ce să stea cuminți
N-o să le ții așa
O viață-ntreagă, dragă
Dă-mi gurița s-o sărut
Căci pentru sărut e dată
De ce m-ai depărtat cu-a ta privire
Și-n suflet mi-ai aprins doar nerăbdări
Sau încă n-ai aflat că o iubire
[...] Citește tot
cântec interpretat de Jean Moscopol
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și iar mi-i sufletul la tine...
Și iar mi-e sufletul la tine
Atât de-ntreg,
Atât de tot,
Că-mi sorb o lacrimă și-mi pare
Că cere,
Mângâie,
Și doare,
De parcă tu ai plâns-o-n mine,
De parcă ți-am venit de tot.
Așa! dă-mi mâinile-amândouă,
Și ochii amândoi mi-i dă,
Deschiși adânc
Și mult
Și-aproape
Pân-vom închide-o sub pleoape
Aceeași stea topită-n două
De mult ce ia
De mult ce dă.
[...] Citește tot
poezie celebră de Elena Farago
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trecut-au anii
Trecut-au anii ca nori lungi pe șesuri
Și niciodată n-or să vie iară,
Căci nu mă-ncântă azi cum mă mișcară
Povești și doine, ghicitori, eresuri,
Ce fruntea-mi de copil o-nseninară,
Abia-nțelese, pline de-nțelesuri -
Cu-a tale umbre azi în van mă-mpresuri,
O, ceas al tainei, asfințit de sară.
Să smulg un sunet din trecutul vieții,
Să fac, o, suflet, ca din nou să tremuri
Cu mâna mea în van pe liră lunec;
Pierdut e totu-n zarea tinereții
Și mută-i gura dulce-a altor vremuri,
Iar timpul crește-n urma mea... mă-ntunec!
poezie celebră de Mihai Eminescu (decembrie 1883)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre gură și suflet, adresa este: