Citate despre gură și viață, pagina 3
Gura celui ce trăiește în adevăr miroase adeseori a flori de măr.
aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Teatru ca-n viață
Ce haz ar face-n gura mare,
De s-ar trezi, din morți, Băieșu:
- Români, au nu simțiți voi, oare,
Că domnii vă cam duc cu preșu?!
epigramă de Traian Conciatu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Ridică-ți ochii
Ridică-ți ochii și privește
că-n tot ce este-n jurul tău
te copleșește bunătatea
și dragostea lui Dumnezeu.
Și totuși tu, pe El lumina,
și viața ta pe veșnicii,
pe El ce-ți poate da iertarea,
tu nu-L asculți
de ce nu vii?
Când se cutremură pământul
când guri de moarte se deschid
când plăgi și lipsuri și necazuri
atâtea mii de vieți ucid:
acestea toate ție-ți strigă
să-ntorci din căile pustii,
Pe-Acel ce poate să te scape
tu nu-L asculți
de ce nu vii?
Atâtea tainice-adevăruri
[...] Citește tot
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spre înalta societate
N-a făcut nimic în viață,
Dar nu a tăcut din gură
Și-uite-așa pornind din piață
E-acum șef la prefectură.
epigramă de Vintilă Nicu din Printre epigramiștii olteni (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ochii știu să mintă
Brutal cădem în plasa siguranței,
Bazându-ne pe inexistența contestației,
Și vedem doar o latură a lumii,
De unde știm că nu suntem noi nebunii?
Suntem prea siguri pe ce ne spun ochii,
Convinge-mă discutând cu orbii,
Fiind nevăzător de alte direcții,
Este normal să nu ai obiecții.
La fel ca tine pot trăi și eu,
Și poate să îmi spună și un zeu,
Ca pădurea din față este verde,
Dar daltonistul din mine tot roșu o vede.
Cine m-ar putea trezi la realitate?
Toți sunt daltoniști, deci am dreptate?
O să trăiesc îndrăgostit de roșul pădurii,
Și tu o viață crezând gura mea, sau a lumii.
poezie de Iustin Miron din Autopsia Inimii (mai 2020)
Adăugat de Iustin Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!
Testament
Mă cârpesc cu vorbe, cu substantive,
îmi cos rana cu un verb.
Nobile paleative
de serv.
Îți scriu cu trupul meu viața
și mersul stelelor ți-l scriu.
Vocala cea mai lungă este ața
în care mortu-l cos, de viu.
Căci trebuie să dăm și mărturie,
altfel nimica n-ar mai fi,
în dulce scriere târzie
ținând alături morții și vii.
Tu ombilic din care curge
vorbirea numai altor guri
fără să știm unde ne duce
în care dalbe viituri.
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gura nu poate spune cât gândește creierul, inima nu poate arăta cât de mult iubeste iar noi putem îmbrățișa oricand... asta e viața, deci Trăiește
citat din Mihai Vâlvă
Adăugat de VALMIS
Comentează! | Votează! | Copiază!
Momentul când îți dai seama că n-ai avut pe cine să iubești într-o viață înseamnă începutul agoniei sufletului, agonie ce se reflectă mai întâi într-un cenușiu amorf al ochilor - ei îmbătrânesc primii - într-un rictus al gurii, pe care trebuie mult exercițiu în oglindă pentru a învăța să-l ascunzi. Această agonie sufletească se reflectă într-o îmbătrânire fizică bruscă. Descoperirea asta, a vidului unei vieți, te schimbă de azi pe mâine, ca trecerea prin groaza unei catastrofe.
Ileana Vulpescu în Viață, viață, legată cu ață
Adăugat de Alexandra Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
A frumseții tale forme...
A frumseții tale forme ca un sculptor când le pipăi
Toată viața mea trecută, toată ființa mea o clipă-i,
Am uitat de toate, toate, și nimic nu-mi vine-n minte,
Decât sufletu-mi s-amestec cu suflarea ta fierbinte;
Gura ta ca focul arde, arde roșia ta față,
Răsuflarea ta e-n stare chiar la morți să dea viață,
Mâna ta, dulcea ta mână, ce o simți atât de mult,
Inima-ți, a cărei tremur, a cărei bătăi ascult;
Tu întreagă, când, răpită de al tău adânc amor,
Te-alipești de pieptu-mi, scumpă, ca copii de mama lor,
Cu-acea mândră, agățată și sălbatecă strânsoare
Când ca iedera tu tremuri ce stejaru-l înconjoară...
Tu nu vezi? Nu-ți aflu nume, un cuvânt în lumea-ntreagă
Să-ți pot spune înc-o dată, suflet! cât îmi ești de dragă,
Cât de dragă-mi ești... Nu întreba ce îmi mai bate
Inima ca înainte.
O! viața mea trecută parc-a fost o ciuntitură!
Și ce dulce dezlegare azi mi-a dat frumoasa-ți gură,
Când te mlădii, când te bucuri și când râzi ca visul clar
Urmăresc orice mișcare cu un ochi adânc, avar,
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Când trebuie o jertfă
Când trebuie o jertfă eu mă gândesc la tine,
iubirea mea cerească, frumos și drag copil -
și simt că tu ești prețul izbânzilor divine
și-aștept să vină-altarul, să-l văd cerându-ți-l.
Când gloadele sărmane tânjesc spre dezrobire
și pentru-a lor salvare se cere-un preț amar,
eu știu că tu ești prețul frumoasa mea iubire,
tu ai să arzi ca alții s-ajungă stări de har.
Când gurile flămânde vor leșina-n pustie
și pentru-a lor viață se cere dat un preț,
eu știu că tu ești prețul, iubire, scumpă mie,
și-ai să te frângi pe tine să scapi a lor vieți.
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Această așa-zisă Capitală, această așa-zisă cetate fară nimic de cetate în ea a trăit și trăiește într-un veșnic azi fară un ieri, fară un mâine. Nu știe ce înseamnă "strânge bani albi pentru zile negre!" E un oraș de "ce-am avut și ce-am pierdut!" Care cum izbutește a împrumuta câteva sute de lei se aruncă într-o birjă ori într-un taxiu și strigă șoferului sau birjarului: "înainte!... Dă-i drumul înainte, oriunde!" Ce suflet să aibă un asemenea târg și cetățenii unui asemenea târg? Urbanism, arhitectură, monumente, muzee?... Simbolul nu e Calea Victoriei, tenia aceasta de stradă lungă-prelungă și strâmbă, cotită, sucită, corcită, unde toți își vântură o viață tot așa de strâmbă, cotită, sucită, corcită?... Când trec și îi văd pe toți, și mă văd printre dânșii la fel cu dânșii, atunci nu pot suporta oamenii, portul lor, vorba lor, năravurile lor, căci mă recunosc în ei. Îmi stă în gâtlej mâncarea, mi-e coclită gura și mi-s strepeziți ochii. Atunci îi urăsc și-i osândesc și mi se pare că nu găsesc cuvinte îndestul de grele... Pe urmă mă trezesc iubindu-i cu înduioșare, cum îmi iubesc și târgul acesta în care am să mor fără a fi trăit ceea ce se cheamă o adevărată viață: viața!
Cezar Petrescu în Calea Victoriei (1930)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ea l-a trezit la viață, i-a adus lumină, râsete și dorința de a trăi. A stiut că, din cipa în care gurile lor s-au întâlnit, el nu va mai fi niciodată la fel.
Anna Todd în Inainte de noi
Adăugat de Bogdan Ion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Două-trei
Două dimineți:
Un soare.
Trei dorințe
La picioare.
Două căști:
O melodie.
Două mâini:
O veșnicie.
Trei păreri:
O ipoteză.
Două inimi
O viteză.
Două guri:
O nostalgie.
Două vieți:
O bucurie.
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Chișcari (9 noiembrie 2012)
Adăugat de Gabriela Chișcari
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eminescu
Atâta să nu uitați:
că el a fost un om viu,
viu,
pipăibil cu mâna.
Atâta să nu uitați
că el a băut cu gura lui, -
că avea piele
îmbrăcată în ștofă.
Atât să nu uitați, -
că ar fi putut să stea
la masă cu noi,
la masa cinei celei de taină.
Atât să uitați! Numai atât, -
că El a trăit,
înaintea noastră...
Numai atât,
în genunchi, vă rog, să uitați!
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Patria română
Patria ne-a fost pământul
Unde ne-au trăit strămoșii,
Cei ce te-au bătut pe tine,
Baiazide, la Rovine,
Și la Neajlov te făcură
Fără dinți, Sinane,-n gură,
Și punând dușmanii-n juguri
Ei au frământat sub pluguri
Sângele Dumbrăvii-Roșii.
Asta-i patria română
Unde-au vitejit strămoșii!
Patria ne e pământul
Celor ce suntem în viață,
Cei ce ne iubim frățește,
Ne dăm mâna românește:
Numai noi cu același nume,
Numai noi români pe lume
Toți de-aceeași soartă dată,
Suspinând cu toți odată
Și-având toți o bucurie;
[...] Citește tot
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vreau să fiu un turist
Îmi imaginez viața ca și cum aș fi un turist
undeva într-o țară din lume a treia sau a doua.
Vreau să fiu un turist
în orașul în care-mi duc viața.
Vreau să hoinăresc în pantaloni scurți și cu pălărie de baseball,
cu hărți laminate și cu aparate de filmat atârnând la gât.
Vreau să descoper fel de fel de lucruri pentru întâia oară.
Iată, ele sunt puse aici doar pentru mine!
Vreau o cameră cu draperii mucegăite,
cu vedere către curți interioare murdare și copii nespălați.
Vreau mâncare nesănătoasă și praf din traficul dens
în gură, vreau fiorul produs de mizeria celorlalți.
Permiteți-mi să fiu un turist în orașul vieții mele.
Oferiți-mi o ceașcă de cafea la supra-preț în centrul civic,
permiteți-mi să fac o scurtă vizită în mausoleul trecutului
și să-i fotografiez mumiile,
[...] Citește tot
poezie de Kapka Kassabova, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când suntem în burta mamei, ne pregătim 9 luni să intrăm în viață cu prima gură de aer. Cât timp trăim, ne pregătim să intrăm în altă lume cu ultima suflare pe care ne-o dăm. Viață-Moarte-Mântuire... Să avem pace!
citat din Oreste Teodorescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Drumeție
Popas în iarbă de neuitat.
C-o sărutare, pe-a vieții măsură,
îmi stingi în gură toate numele
ce din alean ți-am dat.
Pornim pe urmă iar
ca două vârtejuri de vară pe drum.
Ne suntem dar pentru dar
și nu ne mai spunem nicicum.
Ne place să umblăm
ca întrupările fumului,
să încâlcim mătasea pământului
cu țintele drumului.
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eminescu
Atâta să nu uitați:
că el a fost un om viu,
viu,
pipăibil cu mâna.
Atâta să nu uitați
că el a băut cu gura lui, -
că avea piele
îmbrăcată în ștofă.
Atât să nu uitați, -
că ar fi putut să stea
la masă cu noi,
la masa cinei celei de taină
Atât să uitați! Numai atât, -
că El a trăit,
înaintea noastră...
Numai atât,
în genunchi vă rog, să uitați!
poezie celebră de Nichita Stănescu din Belgradul în Cinci Prieteni
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!
Potrivire
Amândoi sunt pe-o măsură,
Totuși duc o viață grea:
Dânsul este bun de gură
Dânsa are gură rea.
epigramă de Vasile Matei din Epigrame cu și despre femei (1999)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre gură și viață, adresa este: