Citate despre iertare și inimă, pagina 3
Nu ar fi oare mai bine dacă ea va lua cu sine pentru totdeauna jignirea? Jignire?!? Dar asta a fost o purificare; a fost expresia cea mai pătrunzătoare și mai dureroasă a conștiinței. Mâine însă i-aș fi pângărit sufletul cu ființa mea și i-aș fi epuizat inima. Dar acum jignirea nu va muri în ea niciodată și, oricât de mizerabilă ar fi mocirla care o așteaptă, jignirea o va înălța și o va purifica... prin ură... hm... poate și prin iertare.
Dostoievski în Însemnări din subterană
Adăugat de Simona
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vei plânge mult ori vei zâmbi?
Eu
nu mă căiesc,
c-am adunat în suflet și noroi-
dar mă gândesc la tine.
Cu gheare de lumină
o dimineață-ți va ucide-odată visul,
că sufletul mi-așa curat,
cum gândul tău il vrea,
cum inima iubirii tale-l crede.
Vei plânge mult atunci ori vei ierta?
Vei plânge mult ori vei zâmbi
de razele acelei dimineți,
în care eu ți-oi zice fără umbră de căință:
Nu știi, ca numa-n lacuri cu noroi în fund cresc nuferi?
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vei plânge mult ori vei zâmbi?
Eu
nu mă căiesc,
c-am adunat în suflet și noroi-
dar mă gândesc la tine.
Cu gheare de lumină
o dimineață-ți va ucide-odată visul,
că sufletul mi-așa curat,
cum gândul tău il vrea,
cum inima iubirii tale-l crede.
Vei plânge mult atunci ori vei ierta?
Vei plânge mult ori vei zâmbi
de razele acelei dimineți,
în care eu ți-oi zice fără umbră de căință:
"Nu știi, ca numa-n lacuri cu noroi în fund cresc nuferi?"
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Superproverb
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Dacă am părăsit-o pe cea care
Inima mea cu patimă-o iubea,
Nu am făcut-o nici din nepăsare
Și nici din neiubire pentru ea.
A săvârșit însă-o greșală mare,
Și-acea greșală nu i-o pot ierta:
A vrut și-un alt părtaș la desfătare,
La dragostea ce-mi prinse inima,
Când inima mea sângeră și moare,
Și mințile-mi se-aprind de-o ură grea,
Și-n mine nu-i nimic să fie-n stare
Să ia părtaș lângă iubirea sa!
poezie din O mie și una de nopți
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Scoală-te de dimineață
Și fă-ți inima spinare
Pentru crucea cea măreață
Care ți-a adus iertare
Și ți-a dăruit viață.
poezie de Ioan Hapca din Sfaturi simple împletite simplu-n rime potrivite...
Adăugat de sara
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anne Rutledge
Din mine, neînsemnata și necunoscuta, se revarsă
Vibrațiile acestei muzici fără de moarte:
"Cu răutate către nimeni, cu compasiune pentru toți."
Din mine, iertarea a milioane către alte milioane,
Justiția și adevărul strălucind
Pe fața binefăcătoare a unei națiuni.
Eu, cea care zace sub aceste buruieni, sunt Anne Rutledge
Iubită în viață de Abraham Lincoln,
Logodită cu el, nu prin căsătorie,
Ci prin despărțire.
Înflorește pururi, o, Republică,
Din pulberea inimii mele.
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec
Dragul meu, acuma tu să-mi spui,
E ceva pe lume să nu moară?
Poți să-ntrebi inima oricui:
E ceva pe lume să nu doară?
Ia aminte, dacă vrei, la vânturi,
Cum mai zboară neînaripate,
Și cum calcă pe pământ foșnind,
Pe vârfuri de frunze scuturate...
De sinceritate ploile vorbesc,
Bunătatea de la meri se-nvață,
A ierta - doar de la zăpezi,
Și statornicia de la viață.
poezie de Silvia Velea
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ca pâine a Vieții
"Ca pâine a Vieții,
ca sânge al iertării,
ca jertfă curată,
am fost dăruit.
Iubirea eternă,
cu brațele-ntinse,
M-a dat tuturora.
Dar tu... M-ai primit?
Din țară în țară,
din poartă în poartă,
din inimi în inimi
am binevestit.
Și-acum când e vremea
să-nchid ușa vieții,
te-ntreb înc-o dată:
dar tu... M-ai primit?
Zadarnic vei bate
la poarta închisă,
[...] Citește tot
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 139
Să nu mă pui să motivez tortura
Când inima mi-o chinui cu trufie;
Nu mă răni cu ochiul, ci cu gura;
Omoară-mă, dar nu cu viclenie.
Poți să iubești pe altul, scumpă fată,
Dar nu-l privi atunci când ești cu mine;
De ce să mă rănești fiind șireată
Când nicidecum eu piept nu îți pot ține?
Hai să te scuz: iubita bine știe
Că ale ei priviri mi-au fost vrăjmașe,
De-aceea le întoarce, să nu fie
Seducătoare, cruzi și pătimașe.
Eu sunt ca mort, deci nu-ți feri privirea,
Ucide-mă cu ea, curmă-mi mâhnirea.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cânt spiritual
Stăpâne, din Sfera solară a Grației Tale,
Luminoasele Raze de Lumină au strălucit,
Și-au deschis larg petalele Lotusului Inimii mele,
Încât ea respiră parfumul născut din Cunoaștere,
Pentru care ție-ți voi fi mereu îndatorat.
Și prin constantă venerație Te voi adora.
Binecuvântează-mă în eforturile mele,
Încât binele să revină fiecărei ființe,
Și iartă vreun desfrâu al vorbelor mele.
poezie clasică de Milarepa
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nici măcar o avere nu poate retrage cuvintele odată rostite. Ai grijă ce le spui persoanelor care-ți sunt dragi. Unele vorbe pot răni mai mult decât o palmă și lasă urme mai adânci decât o lovitură. Ele pot fi iertate de un suflet blând, însă rămân imprimate ca o cicatrice în inima celui care le-a auzit.
citat din Marius Simion
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iertare
Iertarea....
partea din noi
ce se întoarce în trecut
pentru a pune o floare
acolo
unde totul ne-a durut!
Ochi
plecați și tācuți
privind o floare,
inimi tremurânde,
douā suflete ce în tācere
își cer....
iertare!
poezie de Georgeta Șuta
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crăiasa Zăpezii
Cu inima de gheață,
Cu sufletul de plumb
Cu răsuflare rece
Crăiasa Zăpezii sunt.
Când fulgii cad,
Când gerul se așterne,
Când nu-i pasăre zburând,
Farmece de iarnă sunt.
De gheață sunt lacurile,
De nea sunt norii plini
De piatră este blândețea mea
Nu iert un om tremurând.
Frigul intră în vene,
Ceața se lasă deasă,
Fulgii din cer coborând,
Eu sunt a lor Crăiasă.
poezie de Anca Todor (17 ianuarie 2010)
Adăugat de Anca Todor
Comentează! | Votează! | Copiază!
Învățând să practicăm iertarea, răspundem clar, răspicat, că alegem să trăim în acord cu deprinderile iubirii, având mintea și inima deschise.
Ed Bacon în Cele opt deprinderi ale iubirii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cel ce reușește și chiar obișnuiește să ierte din toată inima se poziționează deasupra împăraților pământești și e vegheat de coruri îngerești.
aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Astronomul
La umbra templului, unde stăteam cu prietenul meu,
Am văzut un om orb, iar prietenul meu a spus,
"Iată-l pe cel mai înțelept om din ținutul nostru."
Atunci mi-am părăsit prietenul și m-am apropiat de orb, salutându-l.
Apoi, am început să conversăm.
După o vreme am spus:
"Iertată fie-mi curiozitatea, dar de cât timp sunteți orb?"
"De la naștere", mi-a răspuns; iar eu:
"Și ce fel drum al adevărului urmați?"
"Eu sunt astronom", mi-a răspuns
Și și-a pus mâna-n dreptul inimii, declarând,
"Eu urmăresc toți sorii, toate planetele și toate stelele."
poezie clasică de Khalil Gibran, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Madrigal
Mi-e veche inima: un menuet
captiv în ceasul unei jucării.
L-asculți și-ncerci în soarta lui să-l scrii
altfel: să-i stingi suspinul desuet.
Împotrivit pe singurul său gând,
se-ntoarce-n arcuri cântecul plăpând
și lasă semn, ca dintr-un zbor ținut,
rugina lui pe degete de lut.
Polen de chin pe albe cinci petale,
fie-le, Doamnă, dulce nimbul pus, -
și iartă ornicului nesupus
când încă plânge-n degetele Tale.
poezie celebră de Ion Vinea din Ora fântânilor
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Crăciun proslăvit
Tumult de speranță, în anul ce vine,
Să vă dea, răsăritul zilei creștine!
Iertare celestă, pronie divină
Și-o inimă caldă, de dragoste plină!
Iesluța iubirii, cu Pruncul cel Sfânt,
Să vă fie în suflet, ca ceru-n cuvânt!
În această zi de-mplinire și crez,
Crăciun proslăvit, vă urez!
poezie de Iulia Mirancea (25 decembrie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scântei creștine
Pe-un petic de rai creștin,
În Schitul din Păltiniș,
Doi vinovați, sfioși pășeam,
Să pipăim cu sufletul iertarea,
Iar spiritul să-l lecuim, cu vindecarea.
Ții minte, când ne închinam?
În fața micului altar, din inimă de munte,
Doar noi doi, martor Dumnezeu
Și ale noastre jurăminte.
În poarta casei sale de vecie,
Spiritul lui Noica
ne-a întâmpinat apoi, cu modestie.
Suflet plecat în rătăciri astrale,
Spirit treaz,
la ferestrele inimii mele și-a tale,
Sfidând tăcerea noastră vie.
În mica bisericuță, cu brâu de brazi,
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (6 ianuarie 2011)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Părinte ( *** )
ștergarul ce păstrează
Chipul Tău,
devine icoană,
curgând ne-ncetat
în fântânile Dorului
de Lumina Ta...
... acea fărâmă,
tainic curgând
prin sângele trupului meu.
o privesc în uimire,
în tăcere ascultând
foșnetul culorilor,
devenite brazi
și cer,
și ochi,
și aură,
și inimă,
în pieptul înfățișărilor
[...] Citește tot
poezie de Anne Marie Bejliu din Gânduri, rânduri (3 august 2010)
Adăugat de Anne Marie Bejliu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre iertare și inimă, adresa este: