Citate despre iertare și lumină, pagina 3
Vei plânge mult ori vei zâmbi?
Eu
nu mă căiesc,
c-am adunat în suflet și noroi-
dar mă gândesc la tine.
Cu gheare de lumină
o dimineață-ți va ucide-odată visul,
că sufletul mi-așa curat,
cum gândul tău il vrea,
cum inima iubirii tale-l crede.
Vei plânge mult atunci ori vei ierta?
Vei plânge mult ori vei zâmbi
de razele acelei dimineți,
în care eu ți-oi zice fără umbră de căință:
"Nu știi, ca numa-n lacuri cu noroi în fund cresc nuferi?"
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Superproverb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îngeri și oameni
Lumina cea sfântă în noi se coboară
Și îngeri suspină de oameni ce sânt,
Bătaia de inimi începe să doară
În oameni și îngeri, cum n-au fost nicicând.
Pământul se umple de raza curată,
Iar oameni suspină de îngeri ce sunt,
Iubesc și-n iubire pe toate le iartă,
Că astfel e-n ceruri și așa-i pe pământ.
Doar îngeri și oameni acolo... ființe
Căzute în rugă din inimi și minți,
Flămânde să-și ardă în flăcări dorințe,
Uitând câteodată să fie cuminți.
poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mila Sa e lumină!
În dimineața asta, ridică fruntea sus
Și gândește că te cuprinde lumina!
Dumnezeu stă în pietre, în norii cerului, în rugăciuni
Cu blândețe ne iartă nouă păcatele!
Îndreptându-și mâinile cu tandrețe.
Ce am fi noi oamenii fără Dumnezeu?
Mila Sa e lumină!
Dragostea sa e mângâiere
Așa că, omule, crede pentru a te mântui pe tine.
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina din cires
Ai aprins lumina, Doamne,
în cireș. Bondarii zumzăie a Liturghie,
Cuvinte-buburuze pagina ierbii o ară
stropi din mantia lui Pilat
(și-a spălat mâinile la mine în grădină
și eu l-am lăsat.)
Fluturii gândului la Tine zboară
și se închină. Ingenuncheat,
îmbrățișez cireșul, de crucea din el sprijinit,
cu capul plecat.
Gura mi-e roșie de mărturisire. Lacrimile,
care-mi picură la rădacină, au sărutat
picioarele Fiului
și pentru păcatul meu, răstignit.
Ai aprins lumina, Doamne.
E semn că m-ai iertat?
Voi ști abia la Asfințit:
dacă pe ram cireșele cu gust ciudat
[...] Citește tot
poezie de Marina Samoilă
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
În zadar străluce luna
În zadar străluce luna pentru cine doarme dus
În zadar te duci să sameni dacă soarele-a apus
Și-n zadar se află omul când e timpul prea târziu
Și-n zadar cânți pocăință la un capăt da sicriu.
În zadar îți sună glasul către surdul înrăit
În zadar arați lumina către orbul cel voit
În zadar spui de iertare celor care n-o doresc
Și-n zadar arunci iubirea celor ce-o disprețuiesc.
În zadar te crezi mai mare când zidești pe cei nedrepți
Vine repede și pumnul ce ți se va pune-n piept
Și-n zadar te crezi puternic împotriva lui Hristos
Chiar 'napoia ta-i acela ce-o să te trântească jos.
În zadar s-a dat pe cruce prețul sângelui divin
Pentru cei ce ce-L tot alungă, pentru cei ce tot nu vin
Și-n zadar vor plânge veșnic în adânc cei ce-au ajuns
Cui nu i-a răspuns la Domnul, nici El nu-i va da răspuns.
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cânt spiritual
Stăpâne, din Sfera solară a Grației Tale,
Luminoasele Raze de Lumină au strălucit,
Și-au deschis larg petalele Lotusului Inimii mele,
Încât ea respiră parfumul născut din Cunoaștere,
Pentru care ție-ți voi fi mereu îndatorat.
Și prin constantă venerație Te voi adora.
Binecuvântează-mă în eforturile mele,
Încât binele să revină fiecărei ființe,
Și iartă vreun desfrâu al vorbelor mele.
poezie clasică de Milarepa
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pat de ciulini
În așternut
de iluzii moi
s-a odihnit liniștită
... cioburi
din frumusețea dimineții
în care a-nțeles
că tu erai
singurătatea ei
niciodată n-a vrut
să fie muza iadului
dar, într-un fel sau altul,
a devenit purtător de ciulini,
cu fruntea în sânge
și brațe spre lumină împletite
în rugăciuni de iertare
pasiv a cântat sufletul
in aceleași tonuri
[...] Citește tot
poezie de Aniela Ungureanu
Adăugat de Eliana Serban
Comentează! | Votează! | Copiază!
Verset blajin
afară-i vreme caldă, cu vânt ce lin adie
și stele care scălda a nopții feerie
în apele luminii și-n razele tăcerii
ce curg în drepte linii prin prizma primăverii
și Paștele se trece cu moarte iar pre moarte
călcând destinul rece, făcând la lume parte
de veșnica iertare prin veșnica iubire
prin Fiul care moare pe crucea prorocirii...
și iarăși reînvie ducând păcatul lumii
și duc-se pe pustie în hăurile humei
și noi iertați în toate venim la cimitire
sorbind eternitate din cupa manturii
și pomenid plecatii cu pâinea- trupul Lui
sorbind din revelații și vinul nimănui...
... și vremea-i ca-n psaltire cu soare și senin
și lume -n cimitire și Paște de Blajin...
poezie de Iurie Osoianu (2 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce nu vii?
"De nu vii de pe cărări străne
să-Mi cazi la piept ca un copil iertat?
Eu n-am fugit, când numai pentru tine,
ca Isaac am fost pe rug urcat.
Mai mult de-atât, ce jertfă de iubire?
Și cui i-ar da mai mult de-atât prin gând:
Un fiu pierdut să râdă în neștire
Și-un Dumnezeu să cheme lăcrimând?...
De ce nu vii când încă sunt aproape?
De ce te-ascunzi cât încă te mai chem?
De ce nu simți lumina Mea pe pleoape
și Harul Meu, în ceasul tău suprem?
De ce nu vrei să fii cu Mine-n slavă,
să colindăm alături ceru-ntreg?
Din flori de Rai, din veșnica dumbravă,
cu mâna Mea cunună să-ți aleg!
De ce nu vii, tu suflet nehotarnic,
[...] Citește tot
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fulger la cină
Să nu crezi că am dorit asta.
Doar că lumina lunii mi-a distras atenția. Chiar și pulberea
în lumina soarelui de vară
îmi distrage atenția. Amândouă
au fost prietenele mei, m-au cunoscut
cine am fost
mi-au iertat aproape orice.
poezie de Jim Moore, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te aștept să vii (răspuns la poezia Lilianei Trif)
Canioane strânse, -nlăcrămate pagini
Înspre depărtarea-n care ai apus,
Lasă gânduri stranii, spre tine să zboare....
Eu străin sunt încă și cu gândul dus.
Peste cerul putred, printre curcubee,
Risipiți, sunt sângeri și parfum de vis
Caută spre stele alte începuturi-
Țeluri fără noimă și de neatins...
Travestit în înger de sticlose lacrimi,
Peste pragul vieții treci cu îndrăzneală,
Nu îți stau în cale nici tăcerea nopții,
Nici iubirea, pură, ca o catedrală.
Incisivi, haotic, erodează taina
Și-ndrăzneala-aceea de-a ne fi iubit...
Fantezii bizare, calcă bănuiala
Că iubirea noastră, azi, ar fi murit.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Otrava începutului meu
Pe mama am izbit-o-n Dumnezeu
Și-apoi am resădit-o-n germinații;
Vâslește limba între imprecații
Și îmi vâslește sarea-n ochiul greu.
Domoală și cuminte, m-am născut
Pe două căi absente în durere,
Din iută-acoperindă și părere
Paradă am făcut de la-nceput.
Mă-mpinge umbra către o lumină
Târâtă dintr-o biblie de talc,
Napalmul de pe drumul ce încalc
M-aruncă până dincolo de vină.
Te iert! Te iert! Și visul îl deșir
Printre copacii noi, și verzi, și grei;
M-aleg pe mine dintre dumnezei.
Pe mama nu mai pot să o respir.
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu m-aștepta!
Nu m-aștepta când nici în depărtări
Nu se mai vede pasul meu ca-n ceață!
În viață poți ierta... dar uneori
Nici din iertări nimic nu se învață.
Nu-ți risipi oceanul din priviri
În lacrimi fiind la unison cu valul,
Eu nu pot fi un buletin de știri
Repetitiv la anul... și la anul.
În catedrala sufletului meu
M-așteaptă iar altarul ființei tale...
Să îngenunchi la el?! Dar tare-i greu
Să mai ofer lumină și iertare.
Întâmpinarea umbrei diavolești
Ce lăcrimează-n urma mea, e falsă.
Nu tu ești cel ce-mi spui că mă iubești
Și dintre toate eu sunt cea aleasă.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am primit iertare
Mă simt singur
rămas în noapte,
văd întunericul,
îmi este frig,
îmi este foame.
Un păcatos așa de mare
c-un suflet întunecat.
Spun o rugăciune,
evocând pe Domnul
și cer să mă ierte.
Simt cum respir
un aer curat
și văd o lumină,
ea vine spre mine,
iar sufletul mi se-ncălzește.
Acum Îl simt pe Dumnezeu
aproape de mine,
devin alt om,
iertarea mi-a dat iubire.
poezie de Ion Răduț
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am coborât pe pământ
Un scrâșnet
produs de un țurțure
căzut în dizgrație
îmi trezește nesomnul.
Durerea fecioarei
expulzându-L din pântec
pe EL,
în cea mai nemiloasă lumină,
împăcare
dintre cer și pământ
spre iertarea păcatelor,
îmi aduce
rădăcinile în nori.
Am dreptul la zbor
chiar dacă,
îndoiala persistă uneori.
Albul soarelui
îmi străpunge retina
suspendându-mă nemilos
sub pleoapă.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Cernea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atunci când te doare...
Să spun atunci când peste oameni este frig și plouă,
Că EL te-ascultă și te vede...
Și ți-ar fi dat comoara în Viața cea nouă
De-ai fi avut un suflet care se încrede.
Să spun și-atunci când peste oameni este ger și ninge,
Că poți iertarea să o ai...
Iar trupul tău zdrobit nu se va stinge
Purtându-ți sufletul acasă, în Rai.
Să spun și-acum când peste oameni este soare,
Avem lumină în inimi și în case...
Dureri și lacrimi aduc așa splendoare
Ca noi să facem temple luminoase.
Dar să mai spun și-atunci când tu suspini și doare...
Te afli pe o cale, într-un ceas... și sună;
El sună a binecuvântare
Căci negreșit te-așteaptă o Cunună.
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Audioteca Citatepedia
Recită: Adina-Cristinela Ghinescu
Împăratul daca văzu că atât de mult se roagă fiica-sa se înduplecă și luă laptele ce-i adusese, și apoi se unse cu dânsul la ochi o zi, se unse și a doua zi, și cu marea sa mirare simți că pare că începuse a zări ca prin sită; și daca se mai unse și a treia zi, văzu cum vede toți oamenii cu ochii luminați și limpezi. După ce se însănătoși, dete o masă mare la toți boierii și sfetnicii împărăției, și după rugăciunea lor priimi și pe Făt-Frumos așează în coada mesei. Pe când se veseleau mesenii și se chefuiau, se sculă Făt-Frumos și, rugându-se de iertare...
Petre Ispirescu în Făt-Frumos cu părul de aur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hristos a înviat
Hristos a înviat și pe noi ne-a luminat
De păcate grele ne-a iertat.
Sângele lui pe cruce pentru noi l-a vărsat.
Când la cer s-a înălțat el poruncă ne-a lăsat,
Să nu ne dușmănim, ca frații
Între noi să trăim și pe tatăl lui să-l iubim.
Așa fiul lui Dumnezeu ne-a învățat.
Hristos, Hristos a înviat!
poezie de Vladimir Potlog (1 mai 2005)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
E totul rânduit să se întâmple
Cum să trăiești frumos fără iubire,
Cum să visezi, să umbli, ori să zbori,
Cum să cuprinzi neliniștea din zori
Și pacea din amurg dintr-o privire?
Cum să înoți prin mările de flori,
Cum să te bucuri de întreaga fire
Și viața ta să-și afle împlinire
Fără minunea care dă fiori?
E totul rânduit să se întâmple -
Cu simplitatea unei adieri -
Când de lumină sufletul se umple,
Dar dacă-n schimbul sterpei mângâieri
Ghețarii urii se ivesc la tâmple,
Nu-ți vei afla iertarea nicăieri.
poezie celebră de George Țărnea
Adăugat de Alexandra Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce ai mai avea de discutat cu persoana care te-a subestimat? Pentru un viitor luminat, ar fi bine dacă totul ai iertat, deși de tine nu i-a păsat...
aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre iertare și lumină, adresa este: