Citate despre imagine și ochi, pagina 3
Bătrâni și copii
Acești bătrâni, acești copii
Ar fi, dar parcă nu ar fi,
Sunt unii nord și alții sud
Și lacrima nu și-o aud.
Ca-ntr-un complot diavolesc,
Părinții dintre ei lipsesc,
Își zic bunici, își zic nepoți,
Străinătatea strigă-n toți.
Acești copii, acești bătrâni
Sunt zilierii tristei pâini,
Fiorul dintre ei s-a dus
Și rudele, cu ei nici nu-s.
Niște copii în țarc vulgar,
Niște bătrâni în bestiar,
Furtună i-a adus aici,
Nu-și sunt nepoți, nu-și sunt bunici.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarnă
Deschid ochii mari și deodată
Ninge ca-ntr-o mie de povești
Imagini pure, îngerești
Au venit la ușa mea să bată
Și coboară cerul pe pământ
Diafan covor de puritate
Pașii noștri plini de răutate
Peste toate câte răni mai sunt
Ninge, ninge ca-ntr-o feerie
Și mă văd copil, copil de tot
Cum luptam printre nămeți înot
Cu-atâta îngerească bucurie!
Ninge, ninge ca o remușcare
Binefăcătoare și tardivă
Peste soarta lumii în derivă
Ca un preț pentru-o răscumpărare
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
O, brad frumos...
O, brad frumos, ce sfânt păreai
în altă sărbătoare.
Mă văd copil cu păr bălai
și ochii de cicoare.
Revăd un scump și drag cămin
și chipul mamei sfinte,
imagini de Crăciun senin
mi-apar și azi în minte.
Un brad cu daruri și lumini
în amintiri s-arată.
În vis zâmbește ca un crin
copilul de-altădată.
Intregul cer era deschis
deasupra frunții mele.
Azi strâng doar pulbere de vis
și numai scrum din stele.
Copil bălai, Crăciun și brad
s-au stins în alte zile.
[...] Citește tot
poezie celebră de Radu Gyr
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aleea confidentului
Ea gâfâia.
Tu mergi ca un incendiu prin pădure,
Puma, iubitul meu,
Cum aș putea să te urmez!
Îndată pietrele porniră să se umfle, gata să pleznească,
Crotinele fugiră,
Tufișurile luară foc,
În vârful unui cedru un far sălbatic se aprinse.
Și cerul leoarcă de sudoare izbi cu fumul său
În orzul ochilor cei mai extenuați din lume.
Se-mpletesc picioare vătămate,
Se zbat micuțe mâini.
Noroc.
Prin devotata șoaptă a iubirii
Iubitul auzi
Și drept se ridică.
[...] Citește tot
poezie celebră de Rene Char
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la imagine și ochi, dar cu o relevanță mică.
Vise în tomnatice văi
Petale de nuferi în vise târzii
Scaldă mătasea ochilor tăi
Pătrunși de săruturi primare
Aprinse-n tomnatice văi.
Tânjit-am imaginea vremii
Supusă tandreței în lume,
Iubiții descântă-n vecie
Valuri cu îngeri în spume.
Stăpânul ne țină măsura
Zilelor scrise în biblia lui,
Licăr de avânt și lumină,
Semne de piatră-n statui.
Deschid ochii în nuferii tăi,
Visul mi-i foamea de tine,
Izvor de săruturi primare
Aprinse în toamna ce vine!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Liniștea aceasta mă obosea. Am închis din nou ochii. Uneori obosește și liniștea... Este ca și singurătatea. Creează în minte imagini și personaje ale trecutului, de fapt le prelucrează, le recrează, întunecându-ti memoria. Un drum de fum pe care mergi fără sens.
Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toți priviră spre laptop; în imagine apăru o femeie tânără, sumar îmbrăcată, semănând oarecum cu o amazoană de pe Terra, din vremurile de demult uitate, stând, ca o mare șefă, cu arcul și săgețile în mână, cu părul verde, ochii galbeni, sticloși, ca de felină, spunând clar, cu un glas autoritar: "En Nuria, Ara Candua..." Tăcură iarăși, câteva clipe, privind spre imaginea acelei femei, așa cum se oprise pe monitor, ca o învingătoare, cu părul verde fluturând în vânt...
citat din romanul Proxima, Partea a-V-a: "Pe drumul de întoarcere" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Recviem pentru iubire
mreaja de păcate din ochii tăi tufe
de liliac verde
cu buza otrăvită de pasiune și lacrimă
curgând
sete nestinsă de neant, imagine
desenată-n prăpastie
sabie îmbibată-n sânge ca-ntr-o carte
deschisă spre cer
Iubire ești ca o femeie vie în trupul unui fluviu
dezbrăcată de fluturi și întoarsă-ntr-o lacrimă
pierderea ta de la finele lumii ar fi un fulger
aruncat de-a lungul lumânărilor
aflate pe nisipul bisericii morții
Iubire-nufăr de porțelan sărutat de bătăile inimii
lăsându-mă atinsă de adierea buzei tale
sunt suflet viu în trup de foc
și mă întrb:
- pentru cine se naște iubirea?
- Pentru OAMENI!
poezie de Diana Mihaela Zăgan din revista "Poezia" (2001)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luna creatoare de iubiri
luna inventa pașii de dans din sălile sale
băiatul auzea muzica
dezlegată în propriile cuvinte
mi-e delirul vânt peste pământul încins
strig după ploaie
să vină ropote reci
stingă-se focul dor ce mi-a cuprins visul
în care tu exiști ai palmele moi
îmi cuprinzi obrajii râzând ca un copil
de toate ne-ar fi închise
am aluneca ca pe suprafața oglinzii
văzând misterul neputând să-l simțim
ne-am sătura de viață
iluzie fericirea ar părea
nu am spera așteptând schimbarea imaginii
ar fi un film pentru care plătim
să vedem cum trăim marionete
în față mereu deschizi drumul
duce dincolo timpul arată clipa
când te-ai născut unde țâșnesc izvoare
[...] Citește tot
poezie de Cornelia Claudia Iakab
Adăugat de Patricia Moise
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Jocuri de imagini,
jocuri de oglinzi,
chipuri ce se pierd
în lumina prinsă
într-un ciob de viață...
Cântecul căderii
aziului spre ieri,
printre degetele triste
ale sufletului obosit de așteptare,
se stinge în unda ochiului.
Efemerul clipei - parcursul dintre a fi și ai fost...
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Octombrie
am așteptat de partea cealaltă a cerului un semn de la Tine,
timpul trecea greu,
poeziile scrise cu sânge adunau în jurul lor ochii animalelor de povară.
în fiecare zi albastrul singurătății îmi desena buzele Tale,
soarele râdea de jocul nostru copilăresc,
râdea.
sinucigașii treceau pe lângă mine negându-ȚI existența,
imaginile lor păreau ceva între binecuvântare și incest.
cu fața întoarsă către lumină am continuat să scriu rugăciunile de piatră
ploile m-au binecuvântat cu nebănuite dureri.
luna plângea uimitâ de tristețea unei copilării retrăite la nesfârșit,
plângea...
inelele fuseseră pierdute pe drumul durerii ce ducea către Perigueux
cuvintele noastre nu mai pot schimba nimic dintr-o hotărare luată în pripă.
poezie de Eduard Dorneanu (6 octombrie 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Există mai multe moduri de îmbunătățire a imaginii de sine. Aceasta poate fi transformată astfel încât să acționeze ca un magnet foarte puternic, care atrage oamenii potriviți, circumstanțele favorabile, sănătatea, bogăția, fericirea și orice altceva vezi cu ochii minții și simți în profunzimile inimii.
Herbert Harris în Cele 12 legi universale ale succesului
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cain
Fuge pe nisipul fabulei
Și piciorul lui este ușor.
O, păstor de lupi
Ai dinții luminii scurte
Ce-nțeapă zilele noastre.
Terori, avânturi,
Horcăit de păduri, acea mână
Ce despică foarte ușor batrâni stejari,
Ești făcut după imaginea inimii.
Și când ceasul e foarte întunecos,
Trupul acela vesel
Ești tu printre arborii vrăjiți?
Și în timp ce crăp de dorință,
Se schimbă timpul, te agiți bănuitor
Îmi scapi cu pasul meu.
[...] Citește tot
poezie clasică de Giuseppe Ungaretti
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Privind ochii femeii iubite, cu nespus de mult drag, recunosc în lumina lor blândă visurile mele, așteptările prelungi și difuze care au imprimat sufletului meu litera stacojie a tuturor înserărilor în care, pentru a o vedea, închideam ochii, știind că imaginea chipului ei drag e fixată pe retină. Pentru totdeauna!
citat din Cosmin Neidoni
Adăugat de seieinfach
Comentează! | Votează! | Copiază!
Imaginea din oglindă
Încerci să construiești mereu,
plantezi semințele unor noi începuturi,
unești punctele unei noi povești,
auzite parcă cândva, demult,
traversezi apele emoțiilor adânci,
întregești visele, dorințele, iubirile,
nespuse vreodată cuiva,
în acea femeie care te va face
să te simți unic, puternic,
frumos, încrezător, ocrotitor,
pentru că doar așa știi că vei fi tu.
Există sentimentul de a fi împins
în mod constant
și tras de mareele interioare,
la fel ca oceanul
întotdeauna atins de lună.
O neliniște adie,
imaginile trec pe cer,
doar umbrele lor
stau lipite memoriei.
[...] Citește tot
poezie de Irina Lucia Mihalca (17 septembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între două singurătăți
mă plimb între două singurătăți
nici nu știu pe care să o aleg
una dintre ele îmi biciuie obrajii
negreșit voi continua să mă plimb
și să sorb din trupul meu ca
dintr-o ceașcă
cu iluzii
prin ochiul de sticlă al timpului
imaginile trec una câte una
nu mă recunosc
știu însă că Ea
va veni
dinspre partea cealaltă a răsăritului
și-mi va spune că
viața are gust de pământ
voi trece și prin gândul acesta
așa cum de la o vreme
am trecut pe lângă mine însumi
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume din Timpul, devoratorul de umbre
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despre salvarea unui prieten pe coasta de la Norfolk
Marea-aceea rece,-învolburată, de la Cromer se străduia să-l atragă
Într-un mormânt lichid, clătinător, el se zbătea greoi
Năzuind s-ajungă la țărm, dar un val înalt cu creasta neagră
I-a tăiat calea, împingându-l înapoi.
Și-a văzut copilul alergând pe plajă și revăzut viața-întreagă,
Apoi, o ultimă imagine, stânca de pe care sărise-n valuri,
Simbol a tot ce-înseamnă-adio. În vreme ce țipa, cerând ajutor,
Un clipocit zglobiu la suprafața mării îi înăbușea
Chemarea, iar el s-a afundat în propriul gâlgâit sonor,
Asemeni unui aviator murind. Apoi ea,
Dormind adânc lângă băiețelul care clădea clepsidre din nisip,
A fost trezită de Salvatorul Destinelor,
Cel care știa că ora-aceea-i nepotrivită pentru somn:
Deschizând ochii, a văzut deodat'
Marea și pe tatăl copilului ei afundându-se. S-a aruncat
În gura-acelui mormânt cu cap de hidră
Chiar în clipa-n care, deasupra-i, marea se închidea
Pentru-a-l transfera-într-o altă viață.
Dar ea, ca un Orfeu al altor timpuri, a pătruns în vârtej și-a
Scos la lumină, trăgându-l de păr,
[...] Citește tot
poezie de George Barker, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Terra li se înfățișă în toată splendoarea ei, învăluită de ceața fină a norilor și de un strat de atmosferă ce bătea în nuanțe multiple. Cei șapte tineri abia mai respirau de emoție, atât de frumos li se păru acest uriaș glob albăstrui ce dădea sens cuvântului "acasă"... Iar această imagine a Pământului li se întipări în memorie și aveau s-o păstreze neștearsă în amintirea lor, pentru următorii 13 ani, în care nu vor mai avea prilejul să-i admire frumusețea. Pe retina ochilor lor, pentru următorii 13 ani, rămase înregistrată imaginea planetei Terra, planeta lor cea dragă.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Discurs
nu pot să accept discursul tău
cuvintele tale mă strâng
îmi alungă liniștea
le simt cum ard respirația
năruie cerul
pretutindeni
orizontul îl văd pângărit
cu flăcări
ochii îmi sunt acoperiți
cu diagrame
alcătuite din imagini
false
ce-mi tulbură zborul,
fă-ți scară din cuvinte
să ajungi până la cer
te aștept să redevii om!
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă, cu ochii minții, am privi Pământul începuturilor vieții, sau am face o călătorie prin tunelul timpului cu 3,5 4 miliarde de ani în urmă, am avea în față o imagine cutreurătoare față de care imaginea Infernului lui Dante ar fi de-a dreptul ademenitoare. Fulgere și trăsnete înfiorătoare se întreceau cu erupțiile vulcanice zguduitoare și apocaliptice, aruncând în afară, din pântecele Pământului, râuri de lavă incandescentă ca niște uriașe limbi de foc, topind tot ce întâlneau în cale, urmate de valuri de pietre și cenușă vulcanică, într-un asurzitor și halucinant dans al replămădirilor.
Lucian Gavrilă în Miracolul vieții, miracolul eredității
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre imagine și ochi, adresa este: