Citate despre inimă și miere, pagina 3
Mărțișor
C-un fir roșu de iubire
Și un șir de nestemate,
Împletesc în astă seară,
Inima mea jumătate!
Îi descânt de primăvară,
Îi vorbesc cu glas mieros,
O așez în pieptul tău,
Simplu, tandru și frumos.
Zi de zi am să-i port grija:
Să n-o scapi, să n-o rănești,
Nu îi da prea mult să ducă,
Doar ce simți și ce gândești!
Anii vor rămâne-n urmă,
Tinerețea mea cu ei,
Se va împleti cu viața,
Firul roșu-al dragostei...
[...] Citește tot
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Speranță
Tu ești? Spune-mi, inimă! Picură smirnă, tresare izvorul însetat de mir.
Te ridici coloana infinitului, te răspândești în mine, suflare de viață.
altar al iubirii, cu brațele plutind în aer în căutarea luminii.
Mă îmbată trupul tău de lapte și miere,
Îl simt cum își deschide floarea vieții, își dăruiește roua stelelor.
Își desface petalele sărutând în priviri soarele, ploaia, fulgerul verii.
Hai să ne întoarcem în copilărie, să mă prinzi de mână
și să alergăm pe coclauri râzând!
Hai să fluierăm a fericire, să cântăm copacilor,
să ne cățărăm pe vârful trăirii, gata de culesul fructelor!
Tu ești preaiubitul sculptor de timp,
potirul ce-mi fură și răsuflare, și geamăt și surâs?
Suflete, templu, unul în altul dăltuim urme adânci.
poezie de Iulia Dragomir (29 august 2019)
Adăugat de Iulia Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la inimă și miere, dar cu o relevanță mică.
Poeții mei frumoși
Poeții mei frumoși, sub fluturi de lumină,
Puneți poezia pe-a inimii regină
Și trageți cu miere și polen în nori
Până omenirea se va schimba în flori.
Buchete să se-așeze în armonii celeste
Cu rădăcini în vetrele rupestre,
Cu vârfurile dulci prelinse-n soare
Sub crucea păcii: vis și sărbătoare.
Poeții mei frumoși, țara ni-i sfântă,
Ascultați când inima cuvântă,
Trageți cu miere și polen în nori
Și lăsați reginei coroane dulci de flori!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
"Hai să-ți explic, ia loc! Ceai de iasomie, ghimbir sau flori de soc?", o întrebă curios. "De soc, dar fără miere sau zahăr tos. E singurul lucru pe care îl prefer amar în această viață primită în dar!", zise ea surâzând. "Speranța e ca mierea pe pământ!", completă el, la tinerețea sa meditând. "Să ai la tine, în a inimii cămară, borcanul cu speranță pentru a te îndulci în fiecare dimineață și seară, păstrându-ți prin rugăciune mintea clară."
Michelle Rosenberg în Povestea Divei cu ochi de ciocolată
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întotdeauna iubirea
Mereu lași lucrurile să se scuture,
pui în ele porțile deschise ale înțelegerii
și drumurile trec odată cu veșnicia
sub lumina ca o săgeată în tolba săracului
ce așteaptă vindecarea de inimă
când inima își cere dreptul puterii.
Întotdeauna iubirea mai înaltă decât noi
este și în străinătatea cu unghiuri ascuțite
de unde își culege sănătatea mierii
și intră în memorie pe liniile curbe,
să deschidă acel tărâm minunat
unde se nasc trăitorii în cuvântul sfânt.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un gand frumos
Un gand frumos ne-aduce-n prag
O noua zi cu soare
Si ceea ce ne este drag
Mai înflorit apare.
Un gand frumos ne-aduce-n inimi
O nesfarsita bucurie
Un gand frumos ca niste flori
In luna lor de miere.
Un gand frumos pentru sarmani
E ca o mangaiere
E ca o raza la liman
Ce-n veci de veci nu piere!
Un gand frumos de primavara
Insufleteasca-ti a ta viata
Un gand frumos plin de iubire
Sa insoteasc-a ta privire!
poezie de Andrea Kasznel
Adăugat de Andrea Kasznel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fiul meu, ia aminte la înțelepciunea mea și la sfatul meu cel bun pleacă urechea ta, ca să-ți poți păstra judecata și ca buzele tale să păzească știința. Nu te uita la femeia lingușitoare, căci buzele celei străine picură miere și cerul gurii sale e mai alunecător decât untdelemnul, dar la sfârșit ea este mai amară decât pelinul, mai tăioasă decât o sabie cu două ascuțișuri. Picioarele ei coboară către moarte; pașii ei duc de-a dreptul în împărăția morții. Ea nu ia seama la calea vieții, pașii ei merg în neștire, nici ea nu știe unde. Și acum, fiul meu, ascultă-mă și nu te îndepărta de la cuvintele gurii mele. Ferește-ți calea ta de ea și nu te apropia de ușa casei ei, ca să nu dai vârtutea ta altora și anii tăi unuia fără de milă; ca străinii să nu se îndestuleze de strădania ta și ostenelile tale să nu treacă în casa altuia; ca să nu suspini la sfârșit, când trupul tău și carnea ta vor fi fără de vlagă, și să zici: "Pentru ce am urât povața și de ce inima mea a urgisit certarea? De ce nu am ascultat de îndemnul dascălilor mei și spre cei ce mă învățau n-am plecat urechea mea? Puțin a trebuit să nu mă nenorocesc, în plină adunare și în mijlocul obștei".
Solomon în Pildele lui Solomon, Ferirea de desfrânare. Îndreptarea spre curăție - 5:1-14
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rețetă nocturnă
frământ în aluatul nopții stele
cozonacul luminii să se coacă pe vatră
să îndulcesc toate supărările mele
inima să nu simtă gustul de piatră.
pâinea de lumina se preface-n slovă
o împart cu lumea cu bucurie mare
am presărat pe ea aromă de mangrovă
un strop de lacrimă un dram de sare.
atâtea bucate am gătit în suflet
pentru prieteni și îngeri musafiri
în altarul inimii nu e loc de urlet
curge-n catapeteasmă parfum de trandafiri.
un fel tainic de mir dulce ca mierea
să transforme într-o prană fierea.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pisica aristocrată
ca de fiecare dată,
o lua în călătoriile sale,
demențiale, romantice,
unice, gnoseologice,
unse cu miere
fiere și ardei iute,
pe văzute
și pe nevăzute.
ea părea
o pisică aristocată
și trecea prin inima lui
albă toată,
ca un vis aievea
sau ca un leac
femeie și înger
"și pare-se drac."
poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Restaurare
În somnul meu căzută înfloresc,
Așteptam cu teamă ceasul îngeresc
Și la fereastra mea s-apară stele luminoase,
Luminile divine, străluciri mieroase.
Priveam cum zorile afară în mine se topeau
Și-atunci pe loc o lacrimă ele îmi slăveau
Lumini mă-mpresurară să-mi cânte la ureche
Sanctificându-mi lacrima cea fără de pereche.
Rece ca oceanul simțeam prezența mea,
Pe un pământ fierbinte fără nici o stea;
Și-atunci priveam spre cer și aruncam cuvinte
Să-mi fie auzite și-ntoarse înmiite.
Iar anotimpuri au trecut pe veșnicul meu cer
Și mă pierdeam necunoscut fără să mai sper
Dar auzită a mea strigare, veșnic și mereu,
Mi-a dăruit nădejdea bucurii în greu.
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Audioteca Citatepedia
Recită: Adina-Cristinela Ghinescu
Fursecurile
Sunt un fel de prăjituri,
Mici, uscate, cu glazuri,
Ce au forme de palmete,
Inimioare sau rozete.
Pot avea încorporate
Nuci, stafide, ciocolate,
Mac, cacao, gem, migdale,
Arahide, rom, curmale,
Miere, fructe confiate
Și-alte lucruri delicate.
Simple sau cu umplutură,
Sunt ispite pentru gură.
poezie de George Budoi din Mâncarea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (30 septembrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tristețea pierdută
Pânze de amurg vin pe geana zării,
Forfota se-mbată din pocal de stea.
Seara rozalie peste buza mării
Fâlfâind din aripi alene venea.
Umbre minunate se învârt în aer,
Alte labirinturi se deschid în nou,
Viața ei trecută e închisă în caier
Și bătută-n cuie undeva-n cavou!
Fremătând în zare asfințitul arde,
Bucuria-i mugur pe un ram de vis.
Ea, prin sine fuge ca pe bulevarde
Uitând ce-nseamnă numele abis!
Zorii de mătase ai descătușării
Îi răsar în suflet pe albastre punți,
Fremătă și râul în argintul verii
Izvorât pe buza stâncilor din munți.
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Rolea din Mi-e dor de cineva ca tine (10 decembrie 2011)
Adăugat de Nicolae Rolea
Comentează! | Votează! | Copiază!
În degete-nflorite
În degete-nflorite copacul vestejit
Își desenează cerul în care a iubit,
E libertatea aspră strânsă-n crengi
De-a zgâria în coajă ne-nțelese legi.
Nu-i târg în colțul gurii ce freamătă-nfundat,
El este-n mii de rosturi demult încarcerat,
Doar degete ce mai zvâcnesc spre cer
În răsărit de veac se scaldă în mister.
Stau și mă-ntreb: iubirea germinează oare
În palida lumină spre ultima chemare?
Zâmbește-mi alipind șoapte de șoaptă
În care-nțelepciunea e muză-ncoronată.
La mine, la fereastra inimii deschise
Sângele zvâcnește femeilor promise,
Nu are adversar să zacă-n sentimente,
Nu-i muc de lumânare să ardă în regrete.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îndoială
Că ne-am iubit nu-i nici o îndoială
Că ne iubim ne îndoim puțin...
Căci poate că stupida plictiseală
Ne-a strecurat în suflete venin.
În veacul strâmb și plin de umilințe
Și ros de piedici și-ncercări grotești,
Lipsit de sensuri, taine și credințe
E tot mai greu și tragic să iubești.
Și totuși, plin mi-e sufletul de tine
Iar inima mea bate-n pieptul tău...
Dar nu mai știu de asta-i rău sau bine
Și tot mai des mă simt meschin și rău.
Mă arde-n noapte aspra întrebare
De-i dragoste-ntre noi sau doar un joc...
De nu cumva ne mințim cu ardoare
Și-i așteptăm sfârșitului soroc.
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Când tu ești binele din rău
Ce-mi trebuie un cer cu stele... când lângă mine-s ochii tăi,
Ce-mi trebuie o lună blândă, când lângă mine-i chipul tău,
Ce-mi trebuie bolta cu astre... când tu-mi dai inimii... bătăi,
Ce-mi trebuie răul din bine, când tu ești binele din rău?
*
Ce-mi trebuie o îndoială... când tu-mi ești vers neprefăcut,
Ce-mi trebuie o galaxie, când tu-mi ești steaua cea divină,
Ce-mi trebuie cale de lapte, când tu ești drumul cunoscut,
Ce-mi trebuie soare pe cer, când ochii tăi îmi sunt lumină?
*
Ce-mi trebuie un alt odor... când tu ești floarea parfumată,
Ce-mi trebuie ceva amar... când gustul tău îmi e ca mierea,
Ce-mi trebuie un vis de praf, când am un vis de nestemată,
Ce-mi trebuie spre vindecare, când tu mi-ai lecuit durerea?
*
Ce-mi trebuie vreo altă rugă, când peste tot e nimbul tău,
Ce-mi trebuie răul din bine, când tu ești binele din rău?
poezie de Ion Apostu (18 septembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pseudo
//
gaze lacrimogene pe străzi
compresoare care împing pământul cât mai adânc
cât mai departe de picioarele noastre
stăm în acest loc în care cerul are culoarea mierii
iar soarele își împrăștie razele sale de oțel
în mijlocul orașului nu se mai aude nimic
doar zbărnâitul surd al tristeții oamenilor
un sunet fin al stâlpilor de tensiune
ce ne ține pe toți legați
suntem cei care am ales moartea clinică pentru o zi
//
când ne vom trezi vom fi
legați la niște baterii minuscule ce ne vor dicta
[...] Citește tot
poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Privind infinitul din ochii tăi
Cu prima picătură de lumină,
de culoarea mierii, ciclul a început,
îngerii ne veghează visul,
o înviere a două iubiri, una diurnă
și una nocturnă, ispita lăstarului
fermecat de aroma de neuitat
a celor patru elemente,
și bucuria cunoașterii din fiecare
- foc și briză, rouă și pământ iubitor -.
Flori dornice să urce această fuziune
dansează, acum, cu salba de stele,
cu luna vibrantă
și comete sfârâind trecutul,
cu galaxii întregi de foc
și cerurile îngerilor luminoși în zbor.
- Sunt mereu copleșit
de un fior sfânt când mă atingi
cu vibrațiile tale,
te sărut, acum, aici, în eternitate!
Martoră, luna
[...] Citește tot
poezie de Irina Lucia Mihalca (9 ianuarie 2017)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Postum
Eram prea plin de NOI și era bine
Și asta o numeam frumos - DESTIN...
Și ne iubeam, da, da și nu puțin,
Iar zările ne-au stat, așa, senine
Și mierea ne ungea pe fiecare
Și soare-aveam mereu la semafor...
Chiar nici un vagabond smintit de nor
N-avea să ne trimită vreo urare.
Dar... gheara necurată a împuns
Căci ea, iubirea-i face rană vie
Și chiar de pare-a fi o nebunie,
Adânc în inimi calde a pătruns.
Tăcerea ne strâmba pe la fereastră,
Apoi, deodată, parcă mii de draci
Strigau în mintea ta că nu mă placi
Și viața ne-ncepea a fi sihastră.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (26 octombrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vom da țara tuturor
Voi, oameni cu suflet mare
Vă dați inima cu drag
Celor ce vor să pătrundă
Din durere peste prag...
Voi sunteți cuibul de miere
Ce visele îndulcesc
Celor ce mai au speranță
În reforma ce-o doresc.
Ei se zbat. Fraților buni
Știți să alinați durerea,
Să întoarceți din morminte
Viața, singura avere.
Mândru sunt, că sunt român,
Între voi, cu inimi mari
Adunându-ne la greu
Vom răzbate, vom fi tari.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Muza inimii mele
Azi plouă cu petale de trandafir
Din ochii tăi dulci de safir
Lacrimi de aur și de cristal
Curg limpezi pe obrazul tău ca un val
Vântul se plimbă ușor ca o boare
Prin părul tău curge ca apa în mare
Se lasă-ncet pe umerii tăi goi
Părul tău valuri suave apoi
Inima-mi bate doar pentru tine
Nu vrea să mă asculte și fuge de mine
Tânjește la tine ca deșertul la apă
Dorește a tale buze s-o placă
Și glasul tău sursur de izvoare
Ca mierea de dulce în suflet rumoare
Mi-e sete de tine de roua-ți pe buze
Ești îngerul meu și-a inimii muze
poezie de Grigore Ovidiu (18 noiembrie 2013)
Adăugat de Grigore Ovidiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre inimă și miere, adresa este: