inimă şi recunoştinţă

Inima cioplitorului

Toată viaţa cioplise piatra
pe care o făcuse să vorbească
în fel şi chip;
După moarte oamenii au considerat
că a sosit timpul ca el să ocupe
un loc mai mare în recunoştinţa lor
Drept pentru care s-a zidit în grabă
un muzeu impunător
şi toate obiectele sale mărunte
adunate acolo

Şi chiar inima ciolitorului
trebuia expusă într-un recipient
ca privitorii să-l simtă
măcar de acum înainte
mai aproape de ei

O inimă bătrână şi plină de cicatrici
Înaintea vernisajului însă, cineva grijuliu
a înlocuit-o cu una tânără şi viguroasă

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărturisire

În inimă sunt, optimist
În tot ce fac, în ceea ce scriu
Mi-e totuşi stilul pesimist
Să mă descurc vezi că nu ştiu.

Dar apropie-te de soare
Ce este-n eclipsa totală
Să facem din noaptea relativă
O nesfârşită zi de vară.

Voi crede în tot ce e viu
În flori de crin şi file de ştiinţă
Şi rândul acesta ce-ţi scriu
Va fi plin de recunoştinţă.

Mă simt entuziast din fire
Am fost şi am să fiu mereu,
Îmi arunc spre tine o privire
Sunt încântat, aşa voi fi mereu.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi toate femeile din lume se cred dive, prinţese şi regine aşa cum omizile se visează leoaice, bondarii - hipopotami, iar viermii - elefanţi. Divă e femeia virtuoasă, fidelă, înţeleaptă, care aşteaptă cu credinţă bărbatul inimii sale cu care va întemeia o familie, fără să facă abuz de armele seducţiei, fiind recunoscătoare providenţei pentru frumuseţea cu care a înzestrat-o.

citat din Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre iubire

Când iubirea copleşitoare vă face semn, urmaţi-i îndemnul,
Chiar dacă drumurile ei sunt aparent grele şi prăpăstioase,
Şi când vraja paradisiacă vă cuprinde cu aripile ei angelice,
supuneţi-vă misterului ei,
Chiar dacă sabia ascunsă-n penaju-i v-ar putea răni,
Iar când iubirea transfiguratoare vă vorbeşte şi o
simţiţi profundă şi divină, daţi-i crezare,
Chiar dacă vocea ei ar putea să vă sfărâme visurile himerice,
asemenea vântului din miază-noapte care vă pustieşte grădinile.

Fiindcă, precum iubirea vă încunună,
adeseori tot ea trebuie să vă şi crucifice.
Precum vă face să creşteţi mult mai repede şi îmbătaţi de fericire,
Tot ea trebuie să vă şi reteze uscăciunile
şi să vă distrugă cât mai repede răutăţile şi egoismul.

Precum ea vă ridică îmbătaţi de bucurie,
până la înălţimea voastră ideală,
alintându-vă cu o dumnezeiască gingăşie
ramurile cele mai fragile care freamătă

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Khalil Gibran din Profetul
Adăugat de Melinda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne-am aşezat amândoi cuminţi, în grădina plină cu flori. Mirosea a clipe primite în dar la margini de văzduh, a timp preţuit şi recunoştinţă. M-ai învăţat cum să împletesc boabele de rouă cu inocenţa şoaptelor nestrivite. Şi norii de pe cerul albastru aveau contur de chipuri, forme cioplite cu inimă bună şi bucurie. Când nu îmi era de ajuns închipuiurea îmi sărutai fruntea, dezmierdându-mă.

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Andie: Sunt oameni care îmi oferă alinare. Când lucrurile se înrăutăţesc aşa cum se întâmplă mereu, pot să mă bazez că o să-mi ofere un umăr pe care să plâng. Şi o să mă ridice atunci când cad şi o să mă ţină în braţe când plâng, spunându-mi că o să fie bine. Sunt recunoscătoare pentru aceşti oameni, sunt de nepreţuit... Dar există o altă categorie de oameni, la fel de importantă şi de nepreţuită. Sunt oamenii care mă provoacă, care mă determină să-mi depăşesc limitele şi care mă obligă să dau dovadă de curaj. Abby Morgan a fost una dintre aceste persoane. În modul ei de a spune verde-n faţă, mi-a dat putere, sunt o femeie mai puternică datorită ei, mai puternică decât am crezut vreodată că aş putea fi. Ea m-a înzestrat cu acest curaj. Este unică. Nu mai este nimeni ca ea şi o să o port mereu în inima mea.

replică din filmul serial Cei mai frumoşi ani
Adăugat de Moţ Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încearcă să străbaţi...

Încearcă să străbaţi cu puterea minţii
Şi să iei din universul cunoştinţei
Firea lină a izvorului liniştit
Zborul porumbelului, ce duce spre răsărit
Simbolul alb din cer venit,
Iar din deşert să iei abţinerea
Mersului lent spre dobândirea
Locului luminat unde fericirea
Sufletului curat îţi dăruieşte sclipirea
Raţiunea şi iubirea

Şi să nu uiţi nicicând
Că un înger plăpând
Te însoţeşte-n orice gând
Şi numai tu-l poţi întări
Cu credinţa inimii
Şi puterea de a şti
Când să spui "nu" sau "da"
Secundei ce va urma
Fizic sau în mintea ta.

[...] Citeşte tot

poezie de Cristian Harhătă (2005)
Adăugat de Cristian Harhătă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre iubire

Atunci a intervenit Almitra, vorbeşte-ne despre Iubire.
Şi el a ridicat capul şi-a privit
Poporul, şi-o tăcere grea s-a lăsat peste ei;
Şi cu voce puternică a spus:

Când iubirea îţi face semn, urmeaz-o,
Deşi căile ei sunt grele şi-abrupte.
Şi când aripile ei te cuprind, cedează-i,
Deşi sabia ascunsă printre pene s-ar putea să te rănească.
Şi-atunci când îţi vorbeşte, ai încredere-n ea,
Deşi vocea ei ar putea să-ţi sfărâme visele
Aşa cum vântul de la nord vestejeşte grădina.

Pentru că deşi iubirea te încununează, la fel te crucifică.
Deşi te ajută să creşti, îţi taie multe crengi.
Deşi se ridică la înălţimea ta
Şi are grijă de ramurile tinere tremurând în soare,
La fel ajunge la rădăcinile tale şi le desprinde din pământ.

*

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Khalil Gibran, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zbor lin de viaţă săruta cerul. În taina păcatelor, urme de aripi albe străpungeau adierea vântului cald. Ne-am aliniat sufletele firesc într-un amalgam comun. Semănau prin recunoştinţa trăirilor mute, imperfecte şi pline de intens. Când se odihneau privirile sub genele luni, ne era inima plină de dor. Şi-am fi lăsat graiul să piară în abis, agăţându-ne firul poveştii de freamătul neobosit al valurilor. Am fi întâmpinat răsăritul cu toată iubirea din lume, ascunsă în jumătăţi lipite perfect, într-un singur suflet.

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Transfigurare appasionata

sunt transfigurată în câmp de lavandă
cad în faţa mea roiuri roiuri de molii
parfum de poezie port în glandă
înmiresmând farstitii şi orgolii.

zâmbete violet îmi înfloresc pe buze
gânduri care nu se ofilesc niciodată
le trimit spre cer la stele şi muze
recunoscătoare pentru viaţa toată.

dantelă lila călduroasă şi moale
îmbracă inima cînd este frig
anotimpul dragostei mi-a ieşit în cale
beată de fericire dansez şi strig.

iubeşte-mă şi tu sunt femeia lavandă
străbat îndrăgostită lumea ca o sarabandă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coloana fără sfârşit

Oul e infinitul care se multiplică,
îşi păstrează forma perfectă.
Păsările sunt ideea
care iese din inima lui vie,
cu lecţia de zbor în aripi.

Tăcerea rămâne un gest
de împărtăşire a gândurilor;
nu stă la masă,
caută un scaun de timp,
să-şi mărturisească taina-n sărut
înflorind stâlpii porţii.
O bucurie dăltuită-n durere
rugăciunea
spusă de cuminţenia pământului,
domnişoarei Pogany
înainte de a se ridica la cer.

Pe urmele recunoştinţei,
Brâncuşi înduioşat a zidit

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Extaz cu Secret Garden

mă relaxez în tihnă cu vioara şi pianul
Secret Garden mă ridică pe culmi de extaz
valuri în sufletul meu au atins limanul
sunt doruri şi lacrimi cu luciri de topaz.

melodii mirobolante se înalţă la cer
şi Dumnezeu ascultă muzica lor divină
gânduri ca porumbeii zboară prin eter
recunoştinţa pură curge prin adrenalină.

nu-i muzică mai măreaţă scrisă pentru Paradis
melodii care îmbracă sufletul şi cordul
în acorduri de iubire sunetele s-au transmis
rapsodia îngerească traversează nordul.

simt că zbor fericită într-un mirabil vis
plutesc pe clape de pian cu ritmul şi acordul.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-au strâns în noi amintirile. Le priveam câteodată nostalgic de la fereastra gândurilor şi-mi păreau o ceată de suflete adunate frumos în buchetul timpului. Într-un sens ne-au construit visele şi temeiul principiilor. Cu fiecare fărâmă de emoţie, dor şi adâncă tulburare, cu fiecare margine de cer senin pictat febril în necunoaştere. Eram câte puţin din ceilalţi în fiecare zi. Dacă iubeşti din toată vibraţia inimii, cu intensă dăruire rămâne un fior de Rai ascunsă într-o privire, prizonieră acestei lumi trecătoare. Şi omul pleacă cu binele tău la pachet, să-i fie hrană în pustiul păcatelor. Pleacă sătul şi se smulge din tine pe jumătate, cât să-i porţi grija şi dorul pe braţe la vreme de nevoie. Îţi lasă amintiri, haină pentru inima săracă de virtuţi şi însetată de iertare şi Har. Rămânem după punct mai bogaţi. E greu de explicat dar uşor de simţit cu recunoştinţă. Ne-a dat Dumnezeu darul acestei vieţi, nimic mai mult decât o clipă şi-o iubire veşnică. De fapt definiţia absolutului. Şi cred în totalitate că nimic nu-i mai trist în lumea aceasta decât un suflet care nu cunoaşte încă bucuria împărtăşirii acestui dar.

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liniştea din adâncuri

Un râu coboară din munţi, o deltă se formează.
Sedimente cărate de ape, depuse de milenii,
au conturat unirea uscatului cu marea,
copaci seculari şi împletituri de liane,
trunchiuri contorsionate, noduroase,
stepe sărăturate, lacuri cu nuferi,
insule stâncoase, estuare,
dune de nisip fin şi mâl,
gârle cu stufărişuri,
lagune şi grinduri,
mlaştini şi păduri.
În apele mării persistă
întinderi de plante vasculare.
Nisipul din clepsidra suspendată
parcurge lin
momentele eternităţii,
aidoma rugăciunii.
Nicio scufundare nu seamănă cu cealaltă.
O delectare pentru ochi şi simţuri!
Divinitatea se află peste tot.

[...] Citeşte tot

poezie de Irina Lucia Mihalca (19 iunie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flăcări în miezuri de rouă

Doamne, Doamne, Dumnezeul meu
dă-mi în fiecare rană câteo lacrimă,
din care îngerii sorb tainic, cu patimă,
din care orbii încep iarăşi să revadă,
din care erezii încep să înţeleagă,
din care nenorociţii se mângâie şi plâng
din care cei nebuni la inima lor te strâng,
din care străinii vin să toarne pe ascuns
Rugile noastre ce astăzi pentru nimeni nu-s?

Doamne, Doamne, Dumnezeul meu
dă-mi din tăcerea ta câteo şoaptă
să fac din ea miez de dor şi lacrimă,
dă-mi să se închine la cei sieşi învinşi
învingătorii ce în oglinzi proprii sunt prinşi,
dă-mi eleganţa sfinţilor martiri din care
sorbim pe-ascuns stropii de rugă şi-ndurare,
dă-mi cerul inimii senin şi poezie sufletului meu,
Rugile noastre să fie celorlalţi credinţă vie sfântă mereu?

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Anton din Simplitate şi firesc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zeii bătrâni ştiu încă să petreacă!

Iubiţi colegi purtând acelaşi hram!
Sunt patruzeci de ani - o veşnicie!
De când, întâia oară, ne porneam
De-aici, ca o superbă herghelie
De mânji neştiutori de bici şi ham.
Eram frumoşi: purtam văpaia pură
Care se-arată-întreagă pe figură.
Acuma, iată-ne - şi mai frumoşi;
De frumuseţe grea, interioară,
Care ne face - poate - mai sfioşi,
Căci n-are focul viu de primăvară
Al aştrilor puternici şi geloşi,
Ci doar surâsul palid care-înseamnă
Căldura blândă-a soarelui de toamnă.
Ei şi!? Înţelepciunea unei vieţi
E s-o trăieşti, pe fiecare treaptă,
Prin ceea ce-i e propriu, si să-nveţi
a-i da, necontenit, măsura dreaptă.
Să-i dăm, deci, acceptatei bătrâneţi
Prilejul de-a ne-ntineri, o clipă

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ştefan Augustin Doinaş
Adăugat de Larisa Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arhitectura mamei

Te-ai mişcat, şi inima mea a stat în loc
ai făcut primul pas, şi faţada sufletului meu s-a răsucit, ca să privească
ai căzut, şi podelele mi s-au cutremurat, crăpându-se
te-ai ridicat, şi toate crăpăturile mi s-au umplut de recunoştinţă
dar ştii oare cum e ca o singură mişcare
să-ţi schimbe o întreagă arhitectură, cum e să ţi se prăbuşească
vechea structură de rezistenţă
când Dumnezeu a suflat peste un sâmbure sădit în ea
şi turnuri de iluzii şi scări interioare s-au preschimbat
în nisip, dar tu să nu tremuri, tu să nu-ţi întinzi braţele
să prinzi nicio cupolă de vise din trecut
un palat se surpă în tine, dar alte scări şi alte cupole se înalţă
dar cum vor arăta acele scări magice, pe care pasul cel moale şi mic le va mângâia
arhitectura ta va fi rotundă, să nu se lovească la colţuri
atunci când va cădea.

Ai ţipat, şi vocea mea s-a stins
ai rostit primul cuvânt, şi la pervazul ferestrelor mele au amuţit privighetori
ai plâns, şi draperii de nelinişte le-au umbrit
ai râs, şi sufletul meu şi-a găsit cântecul de leagăn

[...] Citeşte tot

poezie de Alexandra Alb Tătar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştiam că, în inima lui, tatei nu-i prea păsa de Dumnezeu, deşi pretindea că-i pasă. M-am gândit că aş putea să fac la fel. Ceea ce îmi plăcea era să stau lângă Carrie când cânta la pian. Carrie nu m-a iscodit niciodată în legătură cu cunoştinţele mele despre Dumnezeu. Eram recunoscătoare că nu o deranja că stăteam lângă ea în tăcere. Spunea că un copil n-ar trebui să fie lipsit de bucuria muzicii. Cânta orice melodie care îi venea în minte. În glasul ei auzeam anotimpurile. Sunetul primăverii era precum Fluviul Albastru când umplea golfuleţele. Sunetul verii era că mângâierea soarelui. Toamna era alcătuită din culorile care vibrau şi îmi înălţau simţurile. Vocea iernii era profundă, o poveste despre zăpadă.
Dacă am început să-mi fac o idee despre rai, a fost cântând împreună cu ea.

Anchee Min în Perla Chinei
Adăugat de Alexandra Tabara
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă te iubeşte...

Dacă te iubeşte, însemni pentru el "acasă",
Dacă te iubeşte, ai asigurate flori proaspete în vaza de pe masă,
Dacă te iubeşte, îţi spune des că eşti frumoasă,
Dacă te iubeşte, se comportă ca un om cu clasă, de viţă aleasă.

Dacă te iubeşte, nu te pripeşte, ci are tact şi răbdare,
Dacă te iubeşte, aduce pe strada ta ale bucuriei raze de soare,
Dacă te iubeşte, devii în forţele proprii încrezătoare,
Dacă te iubeşte, aduce în viaţa ta a purităţii culoare.

Dacă te iubeşte, simţi intens al fidelităţii parfum,
Dacă te iubeşte, eşti fericită aici şi acum,
Dacă te iubeşte, te susţine vizibil pe al carierei drum,
Dacă te iubeşte, îmbracă de bună voie al mariajului costum.

Dacă te iubeşte, ale minciunilor gogoşi nu găteşte şi pretexte nu scormoneşte,
Dacă te iubeşte, mereu adevărul pe tavă îţi serveşte,
Dacă te iubeşte, cu îmbrăţişări lungi te încălzeşte,
Dacă te iubeşte, cu sărutări dulci te împodobeşte.

[...] Citeşte tot

poezie de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stare sufletească

Sunt băiat din Romanaţi.
Către poale de Carpaţi.
Inima-mi arde de dor.
O voce-mi spune că mor.
Duşmanii îmi dau ocol.
Geaba 'ncerc ca să mă scol.
Oricât vreau să mă implic
Tot nu pot să mă ridic.
Pornesc cale 'ndelungată
Unde n-am fost niciodată.
Clipesc din ochi şi lacrimi storc.
Ştiu că nu mă mai întorc.
Poate într-altă primăvară
Să mai trec pe la voi iară.
Nu pe jos. Şi nici călare.
Poate sus, din Carul Mare
Voi privi la fiecare,
Poate fără întristare
Ş-atunci de-acolo de sus
Să vă spun ce-aveam de spus.

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Rotaru
Adăugat de Ion Rotaru
Comentează! | Votează! | Copiază!