inimă şi seducţie

Glasul inimii

ascult vocea inimii cristalină luminoasă
îşi cântă simţirea pe artere sangvine
melodia toamnei este doina duioasă
iar mirabila trăire amintire devine.

printre crizanteme trece ploaia deasă
timpul se parfumează cu galbene stamine
cu stelele pe tâmple seara treptat se lasă
cu tolba de vise mă seduce pe mine.

aş vrea visul meu să se împlinească
să-l imortalizez în versul nemuririi
lumea întreagă să îl recunoască
suflet romantic sub cerul iubirii.

glasul inimii aş vrea să cucerească
universul magic - leagănul dezrobirii.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bolero de toamnă

curg lacrimi reci din ochii toamnei
cuvinte ca frunze se-mbracă-n arămiu
crizanteme suspină la marginea tainei
se apropie frigul dar nu vreau să ştiu

îmi acopăr inima cu lumina solară
cu romantismul verde seduc universul
nostalgia descrie o emoţie clară
nu ştiu de plictiseală mă delectez cu versul

mă încadrez în legea timpului divers
cu slove de iubire îmi prelungesc norocul
mi-am făcut prieteni din grupul advers
pe reţele sociale mă-nflăcărează jocul

în gaşca mea nici un înger pervers
nu murdăreşte viaţa afectându-mi sorocul

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În drum spre veşnicie

se scurg în pământ vise gri de plumb
altele se plimbă prin vastul univers
caută tărâmuri noi precum Columb
şi-i află cunoaşterii un nou demers.

am pavat cu versuri drumul spre veşnicie
nici pietre nici stânci nu mi-au stat în cale
romantismul din suflet are trăinicie
gânduri se relaxează în sfere muzicale.

o stea să cuceresc îmi iau azi avânt
întotdeauna pure lumini m-au sedus
la poarta raiului bat cu un cuvânt
un înger mă aşteaptă în cerul de sus.

conceptul graţios al armoniei pe pământ
într-un colţ de inimă trainic l-am pus.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Podoabe de suflet

am strâns în suflet o seamă de podoabe
vise doruri versuri muzica şi dansul
nu m-am lăsat sedusă de aparenţe snoabe
strig pe un colţ de rai să rezoneze glasul.

muntele fericirii îl străbate-un ecou
este conştiinţa mea transfigurată
cerul mi-a făcut cel mai frumos cadou
romantismul tandru cu aura rotată.

nu îmi pierd vremea cu speranţe deşarte
în lumea asta ştiu ce mi-e dat să fiu
doar versul inimii mă va duce departe
cerul m-a condamnat să fiu un candriu.

reflecţii în lumină zâmbete să poarte
şi-n ceas de relaxare câte-o odă să scriu.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miezul de rouă

Motto:
"Să mori nu este nimic,
înspăimântător este să nu trăieşti."

(Victor Hugo)

În adierea dorul dintâi
Visele ard în fâşii...
Miezul de rouă închide
Lacrima-n oglinzi fluide!

Departe de dor de iubire
Sângele e-n spinul subţire
Nevindecat de trufie şi fior
Tulburare în timp seducător...

Să nu răneşti miezul de rouă
Să nu împarţi lacrimă-n două
Când pleci tu dincolo de zare
Într-o risipă devastatoare!...

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Născut pentru cer...

Născut pentru cer dar trădat ignoranţei,
Cu firea încriptată în zarea speranţei
Şi ochii predaţi benevol discrepanţei
Urzite-n războiul dintre bine şi rău;
Cu visul pe Stâncă şi capul în hău,
Prin beznă-şi sădeşte tot meritul său,
Sedus de-orizontul incert şi neclar
Ce-aşteaptă un imbold la nivel celular;
Un "susur" ardent emis din Calvar,
Dreptar în rărunchi, să-i răsune mai clar
Când urechea se-astupă cu noaptea ce vine
În duhul mâhnit şi umbrit de suspine,
Când inima bate mai tare, în pulsul amar,
Un ritm pentru rău şi-un ritm pentru bine...
Când torţele minţii în mâini de cleştar
Se aprind să-şi reverse amarul în sine,
Când sufletu-apucă al vieţii pahar
Ce înalţă stindardul chemării divine
Plecându-şi genunchii şi ochii-n Dreptar
Să-şi capete odihna primită prin Har,

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Hapca din Reflecţii
Adăugat de Carol
Comentează! | Votează! | Copiază!

O nouă poezie pentru tine

Voi atinge fiecare zare cu umbra mea
Şi licurici de stele se vor spulbera
Peste liniştea cerului voi cădea
Inimile noastre vor dansa
Nu e lumină mai frumoasă decât viaţa
Şi nici un loc mai frumos decât cel din inima ta
Pe care eu îl ocup cu voia mea sau a altuia
NU doresc să schimb nimic, nici viaţa-mi
Pe care ţi-o dedic cu bine şi cu rele
Cu lauri şi cu defăimare, cu iubire şi cu invidie
Cu lacrimi şi cu zâmbet
Cu acelaşi simţ divin
Eu voi trezi anotimpul iubirilor pierdute
Şi voi învia trecutul lor
Voi săruta pământul din care m-am născut
Şi voi aprofunda acelaşi minunat album
În care amintirile vorbesc cu noi
Şi ne seduc, conducându-ne în lumea lor
Nu există nimic prin care să atingem sufletul
Călătoresc şi nu te găsesc niciunde

[...] Citeşte tot

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Preţ de-o iubire...

încă mai ştiu cum timp de o iubire
m-am scris în mintea ta cu-nfrigurarea
neliniştită, tulbure, fragilă,
cu care pe nisip se scrie marea.
şi-ţi încăpeam sub pleoape până-n vise!
sub palma ta pe trupu-mi au crescut
seducătoare anotimpuri de tandreţe.
acum, prin scrum de îngeri, pasul mut
mai bântuie cu dor lipit de talpă
pe ţărmuri sufleteşti nedescifrate.
mi-e dor să-ţi ating tâmpla, părul, ochii,
cu ploi de mângâieri neterminate,
preţ de-o iubire să-ţi mai curg prin vene
ca nesfârşirea mirosind a flori
şi-a verde tânăr scurs în iarba lumii.
mi-e dor de-atâta drag să mă mai dori,
să-mi baţi în inimă cu-nfrigurarea
cu care pe nisip se scrie marea...

poezie de Nina Tărchilă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ţii minte

Se nalţă aburul ferbinte
Ceasca plină cu cafea
Nume îmi umbla in minte
Aromă plăcere este ea

Mărie cu altă rezonanţă
Nu lasă urmele adanci
Paseste cu iubire in viaţă
Fi fericită pe unde te duci

Si pasul să iti fie apăsat
Mărie să nu te lasi sedusă
Ori cine spune că i bărbat
Ascultă inima de e decisă

Să ardă iar ca jarul în foc
Si lacrima ca să sughite
Strigând că n ai avut noroc
Tu ia aminte si să ţii mint

[...] Citeşte tot

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântul XXII

Spre doamna mea, ca şi-un copil ce cată
spre cea la care mai vegheat se ţine,
aşa mă-ntoarsei tulburat deodată,

iar ea, ca mama ce grăbită vine
la fiu-i palid şi mai mort, cu-acel
un glas ce poate-a pururi să-l aline:

— "Nu ştii că eşti în cer?" mi-a zis. "Că el
întreg e sfânt? Că orişice lucrare
se face-aici pornind din bunul zel?

Ce mult te-ar fi schimbat a lor cântare,
ce mult şi eu zâmbind, tu poţi vedea,
când glasul lor te-a-nvins aşa de tare.

De-ai fi-nţeles ce rug-au pus în ea,
ai şti ce răzbunare se ridică,
pe care tu, trăind, o vei vedea.

[...] Citeşte tot

cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Paradisul, traducere de George Coşbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis sau aieve

Gândul dus... doar tresar! Ce-i privirea sfioasă,
Silueta, pe aleea în penumbră, spre casă?
Cântec ritmic- de dans de sanda cu toc înalt-
Asortat în delir, la "deux pieces" elegant?

Totul pare aievea, într-o eră a maşinii,
Incapabilă încă, să străfulgere inimi.
Să mă închin, spre suavă, de înger făptură
Ce păşeşte plutind, se cufundă-natură?

Corpul, drept ca fuiorul, impecabil, înalt...
Mijloc strâns în taior, totuşi larg, tolerant...
Pas de undă, în pendul, dinapoi înainte;
În avansul Eteric, ne oprit... Doamne sfinte...

Doar cobor cu privirea... Fusta liră, elixir,
Copiind lungă coapsă, acoladă în potir,
Glezne fine, prelungi, ce se înalţă în gambe-
Ce fragile, ce drepte, ca picturile-n stambe-

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (2 aprilie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce dulce-ngenunchere!

Sub braţele iubirii, înfrântă e voinţa
Chiar dacă-ţi spui întruna: nu-i bine ce se-ntâmplă
Se sparg în cioburi gânduri, se năruie credinţa
Şi inima pulsează în venele din tâmplă.

De îi refuzi accesul, mai tare te pătrunde
Şi scormoneşte-n tine dorinţele-adormite
Te resemnezi, sub ploaia albastrului, şi unde
Să te ascunzi de ochii ce te privesc, iubite?

Şi-ngenuncherea doare, dar ce durere dulce,
Când braţe te cuprind, să-ţi simtă-nfiorarea!
Şi gura mea, flămândă de tine, îţi seduce
Ultima moleculă ce-mi cere îndurarea.

Abandonează-ţi trupul şi mintea lângă mine!
Ştiu să iubesc demonic, pe flacăra de maci;
Dar, de eşti lângă mine, de drag mă voi abţine,
Înfrânt de-a mea iubire, iubeşte-mă şi taci!

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În acordurile " Căderea micuţei gâşte sălbatice"

Odată ca niciodată am fost
Frumoasă şi seducătoare,
Făcând valuri
În dormitorul nostru cu parfum de orhidee.
Noi doi ne împleteam
După ţesătura impregnată de parfumuri
A perdelelor de la patul nostru. Tremuram,
Strânsă de braţele tale. Mă păstrai
În inima ta oriunde mergeai. Deodată
Un glonţ a curmat zborul
Raţei Mandarin. Muzica
Ţiterei de jad a fost uitată.
Păsările pheonix au fost despărţite.

Sunt singură în această cameră
Plină de miresmele primăverii, iar tu nu eşti aici,
Tu dormi alături de altcineva,
Două fiinţe fericite ca doi peştişori în apă.

Acea nesuferită curvuliţă

[...] Citeşte tot

poezie de Huang O, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vindecă-mi iubirea...

Vindecă-mi iubirea, tu, mirată umbră
Şi-mi ascunde ochii în sicriu de pluş
Dezrobindu-mi chinul din lumina sumbră
Unde timpul vrednic şi-a făcut culcuş.

Spulberă-mi nădejdea de-a seduce clipa
Şi-a muşca din şansă ca un vultur orb
Neuitând de dorul ce-mi răneşte-aripa
Când furtuni de gânduri lacrimile-mi sorb.

Fericeşte-mi buza mustuindă-n vinul
Fragedelui zâmbet ce-a fost ieri sărut
Şi-mi înmoaie plânsul ce hrăneşte spinul
Renăscut nevoii dragostei din lut.

Slobozeşte-mi dulcea inimii trăire
Rânduindu-i sorţii umbletul etern
Şi-mi întoarnă mersul ca o lecuire
Din fiori sălbatici ce curând se cern.

[...] Citeşte tot

poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de SIBIANA
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uită-mă

Uită-mă, precum o pană, uită aripa ce-o zboară
Uită-mă, precum arcuşul, uită coarda de vioară
Ce vibrând aşteaptă iarăşi mângâierea lui cuminte
Uită-mă te rog, ca astfel, să-ţi aduc din nou aminte

Cum te mângâi cu privirea chiar de mâna te atinge
Cum sărutul meu, iubito, te alintă şi te frige
Atingându-ţi pielea fină de pe gâtul tău suav
Aşternând fiorii clipei peste trupul tău firav

Dacă vrei, mă uită-n noapte, ca aminte să-ţi aduc
Alipindu-mă de tine, încercând să te seduc,
Trupul meu să te respire, împreună să plutim,
Uită-mă, dar fii-mi alături, să-ncercăm să ne-amintim

Amnezii să te cuprindă, însă toate temporare,
Să mă uiţi de te mai supăr, dăruieşte-mi iar iertare,
Uită-mă, dar mă iubeşte, inima să-ţi fie a mea
Să-ţi aducă ea aminte că de fapt nu poţi uita

poezie de Adi Conţu (27 iunie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Magicieni

Am luat partea de înger din mine
Şi-am trimis-o pe buzele tale carmine
Să-i tatuezi în pori eclat fin de briliante
Să muşti carne din ea, grape de diamante

Am luat partea mai puţin devoalată din mine,
Seducătoare, în lumină magică vibrând
Hlamidă-mi trimit trupul, uşor să te domine
Printre altare de flori şi dorinţe, duios celebrând

Iubirea noastră ancestrală din grădinile hidroponice
Pe unde alergăm amanţi ai lumii fără pudoare
Goi, acoperiţi de aură şi polen pe sănii electromagnetice,
Miri în viitorul intergalactic, ambre îmbătătoare

Mi-am scos inima cu o sărutare dulce, culeasă-i
Din infinitul cupelor de crini cu tuberculi regali
E o parte din mine, cea mai pură, mireasmă-i
Ţi-o dărui ţie, iubite, să respirăm împreună

[...] Citeşte tot

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tablou în albastru

femeia de albastru
de ochi albaştri
de inimă albastră
se îmbracă albastru
are o coroană de myosotis albastră
umblă călare pe un animal marin albastru
se ascunde după o uşă albastră
citeşte din cărţi albastre
se împrieteneşte cu personaje albastre
sub cupola şi pereţii propriei chilii în albastru
tot ce gândeşte e albastru
tot ce atinge devine albastru
nu se lasă modelată decât
de mâinile tale albastre
îi bate un vânt albastru
un suflet albastru sălăşluieşte în ea
în trupul ei minion şi albastru
seduce cu lumina ei albastră
pirogravează o inimă albastră
pe care ţi-o lipeşte îngrijit cu o pastă albastră

[...] Citeşte tot

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hipertensiune de poeme

Am hipertensiune de poeme
Şi ca s-o scad am doar un tratament
Fac accidentul vascular dement
Aşa-mi apar poemele cu teme...

Am pulsul mare şi o aritmie
Şi inima mi-a obosit devreme
Dar nu-s căzut de-acuma în extreme
Ce am de tras mi-e hărăzit doar mie.

Am şi colesterolul mare, de la rime
Şi ritmul poeziei mă salută
Dictat de Muza mea, rece şi slută
Şi tonul mi-l aduc tăcut în lume.

Am trei rondele coronariene
Şi o angină de la o sonată
Pe care-am publicat-o ca erată
La epopeea-n colonii bacteriene...

[...] Citeşte tot

poezie de Petrică Conceatu din Epigonisme (2019)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul valurilor

Întind gândul, îmbrăţişare,
aşa cum întind mâna după fructul oprit de faţa împărătească
ce a repartizat fiecăruia câte o bucată de cer,
câte o haină de îmbrăcat eternitatea cu pipăitul stărilor,
câte un umeraş pe care să îşi pună intimitatea,
să prindă şi să desprindă nasturii cuvintelor,
martori ai deschiderii şi închiderii şifonierului inimii.
Întind gândul, atingere măiastră,
mai mult decât ar putea chiar palmele,
tortiţe de prins darul vieţii,
gata de muzica fiinţării,
gata de eliberări, planări în aerul viselor.
Sedusă de muza, alchimist,
ce schimbă în zbor dorul pescăruşului,
leg şi dezleg şiretul de care atârnă înfăţişarea întinsului.
Ca dintr-o peşteră, scot capul în gura pădurii de simboluri,
mă întind, maree,
să îmi descopăr prelungirea în rezonanţa undelor.
Artistă fără pereche, marea îmi răspunde în poemul valurilor.

poezie de Iulia Dragomir
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire... utopie

Orinde merg, te zăresc mereu,
Oricât îmi feresc privirea, tu apari in faţa mea,
Esti mai insistenta decat primăvara,
Şi mai frumoasă decat marea.

De cate ori te văd, tresar,
De cate ori te văd, învii si mor,
Eşti chiar aici. în faţa mea,
De vreau să te ating, dispari cu dor.

Te numesc vântul amarei dorinte,
Te numesc partitura mea de început,
Ocupă-mi trupul, atrage-l prizonier,
Îmbrăţişează-mă, tăcut şi efemer.

În ziua cand in brate te voi strânge,
Soarele nu va mai apune, dincolo de orizont,
Va lumina spre savarsirea fericiri mele,
Va arunca asupra mea cu flori, ca peste un mormânt.

[...] Citeşte tot

poezie de Dan Coblis din Fluturi de zăpadă
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!