Citate despre inimă și stele, pagina 3
Două-trei
Două dimineți:
Un soare.
Trei dorințe
La picioare.
Două căști:
O melodie.
Două mâini:
O veșnicie.
Trei păreri:
O ipoteză.
Două inimi
O viteză.
Două guri:
O nostalgie.
Două vieți:
O bucurie.
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Chișcari (9 noiembrie 2012)
Adăugat de Gabriela Chișcari
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eterna iubire
Ador răsăritul din ochii tăi
ce picură soare în mine.
Mai pune, te rog, curcubeu
si ține-mă strâns lângă tine!
Si vreau praf de stele în păr să presari
să țin galaxia aproape,
să dorm pe un colț din inima ta
eterna iubire de-o noapte.
poezie de Eugenia Neagu
Adăugat de Gina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Livada cu stele
Dragoste pom lăudat
nici poet și nici bărbat
să te scutur n-aș putea
poate doar cu inima
poezie de Costel Zăgan din Axiomele lui Don Quijote (2015)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Săgeți din milenii eterne de iubire
Eu am o teorie
Că toți avem la bază un cuvânt
Dintr-un cod divin, ceva de pe pământ,
Iar eu cred că al meu cuvânt ești tu.
Mai cred și că destinele sunt scrise-n stele
Cu ani-lumină înainte de sentimentele mele
Și-mi place, măcar, să gândesc
Că stelele mele le-au iubit profund pe ale tale
De la a Lumii Facere
încoace.
Astfel voi pretinde
Că toate aceste săgeți și cuțite
ce-mi străpung inima câteodată, de iubire,
Sunt doar din vina unui arc peste timp,
sunt săgeți eterne.
poezie de Marieva A. Demetrescu
Adăugat de Marieva A. Demetrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântai cam lung scumpa-mi Doină și parcă nu mă puteam despărți de ea! Mi se părea că miliardele de stele și steluțe ce se uitau la mine din mare sclipeau vesel-unduioase, precum era și inima mea, cufundată întreagă în mlădioasele acorduri a Doinei, ce iarăși mi se părea că nu o cântasem cu atâta simț ca acum.
Ciprian Porumbescu în jurnal (1882)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Casa cu grădină
Casa cu grădină
Ce-i la mine-n sat,
E din totdeauna
Dor nemângâiat.
Dragoste de casă,
Cine te-a aprins
Din nemărginitul
Cel de necuprins?!
Mângâierea minții
Și-a inimii mele,
Adusă pe vraja
Razelor de stele,
Într-o tulburare
Nesfârșit de grea,
Rămânând de-a pururi
Și numai a mea.
Casă cu grădină
Care-mi amintești
[...] Citește tot
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vocale
A negru, E alb, I roșu, U verde,
O cer-geneze cu efect întârziat:
A triunghi fatal, cine-l mai vede
Află unde dispare orice bărbat.
Golf de umbră, E, vinovat cord,
Lăncii de gheață, rege alb și dur;
I roz, sânge scuipat de-un mort-
Mânie, de unde oare am să te fur?
U, ciclu, sfântă vibrație marină,
Liniște a mieilor pierduți în iarbă-
Ce alchimie frunte ți-o imprimă?
Rămână O, tăcerea ce întreabă;
Cuvântul - fulger mă străbate
Cu stele, îngeri și singurătate.
sonet de Arthur Rimbaud din Poezii (1871), traducere de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prin inimă
Acum priviți prin inimă,
răspundeți-mi dacă vedeți bine, dacă nu vi s-a ridicat în față vreo rădăcină,
vreun pisc,
ori o pălărie feminină rotită
pe spițele de sânge ca un disc
și spuneți-mi, dacă zăriți clar
de ce băieții cei frumoși coboară
pe casele modeste-ndeosebi
și-și rup sufletul în pietre slabe
și din izvoare și fântâni țâșnesc
voci de femei ca urși în două labe?
Răspundeți-mi, cum vedeți prin inimă
când dormiți pe urzicile ochilor,
când dormiți pe patul mâinilor,
ca într-un câmp deschis de vânătoare
să vedeți un iepure cum v-aruncă un fluier
lângă picioare
și să suflați în el, să plângă stelele
de frica acestei porniri câtre aer.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Țiganiuc din Prin departe și-aproape
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Îmi iubesc tatăl precum iubesc stelele - el este un exemplu strălucitor și o sclipire fericită în inima mea.
citat din Terri Guillemets
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Taina poeziei mele
Din gâtul poeziei mele
Un sfânt reptilian s-adapă
Mânjind cu fluturi și cu stele
Cerul căzut pe-oglinzi de apă.
S-au copt în inimă noi jocuri,
Felia vieții le îmbină
În trupul tău purtat de tocuri
Pe calea scursă în lumină.
Eu râd, pe buze îmi pun pleoape
Deschise în plăceri de noapte,
La sânul tău aduc aproape
Dulceața de cireșe coapte.
E-o taină-a poeziei mele
Frumoasa clipă ce m-aprinse
Încât îmi cresc negii de stele
În trup, în inimă, în vise!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Numai femeia virtuoasă cu inima strălucitoare ca a unei stele Supernova poate cuminți un bărbat Casanova.
aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Asfințit marin
Piere în jocul luminilor
saltul de-amurg al delfinilor.
Valul acopere numele
scrise-n nisipuri, și urmele.
Soarele, lacrima Domnului,
cade în mările somnului.
Ziua se curmă, și veștile.
Umbra mărește poveștile.
Steaua te-atinge cu genele.
Mult tălmăcești toate semnele.
Ah, pentru tine sunt largile
vremi? Pentru tine catargele?
O, aventura, și apele!
Inimă, strânge pleoapele!
poezie celebră de Lucian Blaga din La curțile dorului (1938)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
fiecare frunză e o inimă,
fiecare inimă piere...
în mintea mea ferecată,
vântul le poartă spre stele...
catren de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Degeaba privești stelele, dacă nu asculți liniștea nopții. Totul în lume are o completare, la fel și oamenii, sunt născuți cu o singură inimă, iar completarea este inima altei persoane. Nu renunța la un om care te poate completa pentru libertatea inimii tale! Nu putem să trăim cu o singură inimă!
Raluca Chirilă în Înainte de a mă judeca
Adăugat de Raluca Chirilă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu ești poet
Eu vreau cântări de veselie.
Că tu ești trist, ce-mi pasă mie?
Nici vreu să știu de ce te doare,
De grijile ce te frământă,
De inima ta care moare...
Tu ești poet, deci cântă.
De te urăsc, de te sfâșie
Vrăjmașii tăi, ce-mi pasă mie?
Zâmbind, tu rănile-ți ascunde,
Și-n stele sufletu-ți avântă,
Cui te lovește, nu-i răspunde...
Tu ești poet, deci cântă.
De-ți plâng ai tăi, în sărăcie,
Și-i vezi murind, ce-mi pasă mie?
Tu du-mă-n alte lumi, senine,
Căci singura-ți chemare sfântă
E să mă-nveselești pe mine;
Tu ești poet, deci cântă.
[...] Citește tot
poezie celebră de Alexandru Vlahuță
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vreau o mângâiere
Sufletul-i rănit
de-atâta durere
și-ncearcă
să se vindece-n tăcere,
dar vrea o mângâiere,
că demult o cere
și vine noaptea
inima bate cu putere
te duci la geam
și te uiți la stele
privești în gol
și gândul zboară
la cum era odinioară,
când râdeam mult
și zburdam ca o fecioară.
Aștept din nou
ca timpul să revină,
iar domnul să mă prevină
de viitorul ce-are să vină
și o mângâiere să-mi dea
[...] Citește tot
poezie de Eugenia Calancea (27 august 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Câmp nou
E-o liniște ca la-nceput. Printre nouri,
stelele le număr, toate căte sunt.
Bătaia inimii se sparge-n pământ
și se-ntoarce-n ecouri.
De-acea, aici, soarele râsare vibrând:
crivățul lui îmi flutură pletele și-ncinge danțuri!
Câmpul, în flux, și-azvârle, pe rând,
hăturile, ca pe niște lanțuri.
Da, și le-azvârle ca pe un fum,
ca pe niște gratii de carcere,
și ele se prefac în berze, și plecă pe un drum
fără întoarcere.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-un trecut foarte îndepărtat, stelele umblau pe pământ alături de oameni. Ele erau adevărata legătură a oamenilor cu Dumnezeu. De altfel, stelele erau de-o seamă cu timpurile fragede de la facerea lumii; îmbrăcau nopțile în mătăsuri albastre până în inima Lunii și coborau în ținuturile sticloase ale apelor care scăldau pământul. Drept mărturie că acest lucru e adevărat, au rămas și azi în talazul mărilor ca niște păsări uriașe de smarald...
Camelia Oprița în Povestea stelelor, Începutul (2022)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-un trecut foarte îndepărtat, stelele umblau pe pă-mânt alături de oameni. Ele erau adevărata legătură a oamenilor cu Dumnezeu. De altfel, stelele erau de-o seamă cu timpurile fragede de la facerea lumii; îmbră-cau nopțile în mătăsuri albastre până în inima Lunii și coborau în ținuturile sticloase ale apelor care scăldau pământul. Drept mărturie că acest lucru e adevărat, au rămas și azi în talazul mărilor ca niște păsări uriașe de smarald.
Camelia Oprița în Povestea stelelor - Ed. Sfântul Ierarh Nicolae - 2022, Începutul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am ținut cerul în palmă
Nu-mi venea să cred
un om împingea cerul mai sus
cu demnitate
și
cu o delicatețe totuși bărbătească
Nu vă supărați
că sunt așa de mare
Nu vreau să deranjez
pe nimeni
dar
vă pot pune pe masă
toate stelele
Se știe
printre nori mă simt acasă
Totuși totuși
Dragii mei
sufletul îmi rămâne aici cu voi
Deci
nu vă spun
nici măcar la revedere
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Ode gingașe (3 martie 2022)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre inimă și stele, adresa este: