inocenţă şi viaţă

De 8 martie

De-am dat, o viaţă, daruri tuturor,
Azi fac cadouri numai din cuvinte
Ce le-mpletesc, cu drag, în mărţişor,
Ca un zgârcit datornic, dar cuminte.

Am pus în cui risipele curente
Şi cum fac eu, sfat bun le dau la toţi,
Căci toate aceste daruri inocente
Creează tensiune între soţi.

Mai bine versuri scrise în cascade,
Cuvinte slobozite în şarade
Ca trubadurul, lira ce şi-o plimbă.

De ce la daruri, azi, am renunţat?
Iată răspunsul, vârstei resemnat:
Când anii trec, părerile se schimbă.

sonet epigramatic de Laurian Ionică din Un ficior de plai
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curba ochilor tăi

Curba ochilor tăi îmi înconjoară inima,
Un cerc de dans şi de tandreţe,
Aureola timpului, leagăn nocturn şi sigur,
Şi dacă nu mai ştiu tot ce am trăit
E că ochii tăi nu m-au văzut întotdeauna.

Frunzele zilei şi spuma de rouă,
Trestii de vânt, zâmbete parfumate,
Aripi acoperind lumea cu lumină,
Nave încărcate pe cer şi pe mare,
Vânători de zgomote şi surse de culori,

Parfumuri izvorâte dintr-un cuib al zorilor
Care zace mereu pe acoperişul stelelor,
Tot aşa cum ziua depinde de inocenţă
Întreaga lume depinde de ochii tăi puri
Şi tot sângele meu curge în privirile lor.

poezie clasică de Paul Eluard din Capitala durerii 1926, traducere de Doina-Maria Tudor
Adăugat de Doina Maria Tudor
Comentează! | Votează! | Copiază!

În acest joc inocent

o dorinţă aleargă printre poeme
trece de pe o pagină pe alta
cu un geamăt stins
se agaţă de amintiri
crezându-mă poarta deschisă
spre lumina lumii

m-a găsit în această dimineaţă
într-un loc aşteptând să renasc
din oră în oră
cu chip nou şi privire de piatră

pregătită să intre în viaţa mea
unde lucrurile sunt aşa cum sunt
cu ploi dense şi cerul opac
dorinţa încolţeşte un zâmbet
sprijinit pe conturul buzelor
dintr-un vers ce prevesteşte
sfârşitul poemului
pentru că este târziu

[...] Citeşte tot

poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!

Praf de vant

Lumina se naşte, trăieşte şi moare
Durerea învie, se-nalţă şi doare
Iubirea pluteşte, se scufundă-n uitare
Oamenii mint …

Întunericul zboară spre lumea-i deschisă
Inocenţa dispare, de ură învinsă
Pasiunea mocneşte într-o cuşcă închisă
Oamenii trăiesc în păcat …

Moartea se lasă încet peste lume
Viaţa are un sens fără nume
Oamenii mor …

poezie de Cristina Litoiu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

La revedere, clasa a VIII-a

S-au scurs 8 ani de şcoală, au trecut grăbiţi
În care multe amintiri noi am adunat.
Azi ne luăm la revedere, dragi colegi iubiţi
Fiecare pe-un nou drum a plecat.

Şi ne despărţim de fiecare profesoară
Parcă ieri păşeam firavi şi cu ochi inocenţi,
Clopoţelul răsună pentru ultima oară
Copiii de ieri, astăzi sunt adolescenţi.

Au trecut 4 ani de la frumoasa toamnă,
Dar ne amintim clar fiecare clipă
Când o dulce şi scumpă doamnă
Ne-a luat pe toţi sub a dânsei aripă.

Scăldaţi în lumina caldă a dimineţii
Glasurile noastre se aud pe holul clădirii.
Pentru ultima oară. Ne vom urni pe drumul vieţii
A sosit momentul trist al despărţirii.

poezie de Alina-Georgiana Drosu (13 iunie 2017)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt greşeli ce-ar trebui privite altfel. Înţelese, acceptate şi asumate ca pe un dar. Sunt lecţii de viaţă fără de care n-am ştii cum să paşim fără ajutor. Sunt întâmplări ce-aduc frustrări, tristeţe, supărare ori chin, dar care fac parte din manualul de supravieţuire. Sunt recunoscător lor, îmi simt degetele sufletului ca-ntr-o frivolă şi candidă petrecere, atunci cand sarabanda lor păstrează tactul vieţii. Greşesc, deci sunt om sau sunt om, deci greşesc?

Sorin Şomandra
Adăugat de Sorin Şomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curajul

Să avem curajul de a trece din cotidianul străzii anost în lumea inefabilă a valorilor,
Să avem curajul de a ne exprima sentimentele nobile şi să păstrăm intimitatea clipelor fericite.
Dansul sunetelor sfinte ne dau speranţa unei vieţi mai frumoase împreună,
Ne apropiem de orizonturile eternităţii umane cu dragoste de celălalt,
Suntem faţă în faţă, între noi este Lumina care ne uneşte.
Avem nevoie de multe vise transpuse în realitate.
Corul copiilor inocenţi ne îndreaptă paşii
Către tărâmul speranţei diamantice,
Am reuşit să evadăm împreună din cotidianul anost,
Dar ne vom reîntoarce pentru a-l împodobi cu ghirlandele frumuseţii şi dragostei autentice.

poezie de Adrian Ibiş din Cugetări. Reflecţii etice şi socio-filosofice (februarie 2013)
Adăugat de Adrian Ibiş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Desfrânarea grecească, atât de sever pedepsită de legi şi cu atâta uşurinţă supusă la chinuri ce distrug inocenţa, nu decurge atât din necesităţile omului izolat şi liber, cât din pasiunile omului ce trăieşte în societate şi e sclav. Forţa ei provine nu atât din satisfacerea plăcerilor până la saţietate, cât din acea educaţie care începe prin a crea oameni inutili pentru ei înşişi, insistând doar asupra utilităţii faţă de alţi oameni, în acele case unde e strâns laolaltă un tineret clocotitor şi unde, fiind interzis cu desăvârşire orice altfel de raporturi (sexuale), întreaga vigoare a naturii care răbufneşte se consumă fără niciun folos pentru omenire, anticipând chiar bătrâneţea.

Cesare Beccaria în Despre infracţiuni şi pedepse, Infracțiuni greu de dovedit prin probe
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa este Candoare şi Puritate, care cel mai adesea se manifestă ca o indescriptibilă stare de fericire ce îi face pe oameni aproape egali cu îngerii şi care este dovada unei nepreţuite stări de sănătate sufletească. Puritatea şi candoarea sunt calităţile fiinţei umane care nu şi-a pierdut starea de copil.

Gregorian Bivolaru în Aforisme şi cugetări despre viaţă
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt umbra mea cuminte

Mă războiesc cu demonii ce-n spate
mi s-au urcat şi nu mai vor să plece.
Le-am repetat, în van, că timpul trece;
şi viaţa, dar şi moartea! Totul, toate...

Nici simţuri n-au - nu ştiu ce-i cald sau rece -
nici mâini murdare şi nici mâini curate.
Nimicnicie, oare? Greutate,
ce-apasă pe clavicula-mi să-nece

dorinţa de a merge înainte.
Dar luptele indică spre-un trecut ce
mă mai aruncă înspre cele sfinte,

când demonii refuză să se culce
îmbrăţişaţi, candizi, printre morminte.
Mă lupt cu ei, sunt umbra mea cuminte!

sonet de Ionuţ Popa (8 august 2018)
Adăugat de I.m. Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

A mânca împreună cu prietenii şi cu familia iubită este cu certitudine una din încântările cele mai profunde şi inocente ale vieţii, una care satisface sufletul şi este eternă.

citat din Julia Childs
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Armonii vibrante

beţie de cuvinte- tonalităţi candide
fluxul creaţiei atinge infinitul
lumina stelară în mine se divide
să produc bucurie precum răsăritul.

sunt consecventă visului iniţial
transcendenţa lui se compune din vers
trec prin viaţă pe-un drum pastoral
cu graţia muzei Sibilă-n univers.

trăiesc toate lucrurile cu iubiri
farmecul planant al vieţii îl ador
obsesii şi viziuni devin amintiri
descopăr Paradisul cu fiecare dor.

melancolia îngerilor se aude în zbor
când armonii de cântece vibrează în cor.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zbor

zbor inocent peste zare
tăcere
pe ţărm de mare
ţipăt în zori
acolo
dincolo de mări
unind două clipe strivite
am găsit o lume
împletind orizonturi
am deschis ochii
în faţă, viaţa

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Darurile Primăverii

DARURILE PRIMĂVERII

La fete, mame şi doamne
Vine zâna Primăvară
Cu salcie la icoane
Şi coşuri de tămâioară.

Vin obiceiuri străbune
Şi "babe capricioase",
Mucenicii să adune
Oaspeţi la mese gustoase.

Sănătate şi iubire
De primim cu prisosinţă,
Domnului spun mulţumire
În poeme de credinţă.

Spre a fi viaţa frumoasă,
Dragă şi îmbelşugată,
Când staţi cu cei dragi la masă,

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Filipoiu (2 martie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubiţi-vă părinţii!

Iubiţi-vă părinţii cu ardoare
Căci v-au dat viaţă pe pământ,
V-au zămislit dintr-o iubire care
I-a unit în tainicul legământ.

Iubiţi-vă părinţii cu intensitate
Ei sunt icoane ale sufletelor voastre,
V-au îndrumat paşii cu demnitate
Şi v-au croit de mici aripi măiastre.

Iubiţi-vă părinţii cu candoare
Ei v-au pus mereu pe primul loc,
V-au plămădit cununi strălucitoare
Purtătoare de belşug şi de noroc.

Iubiţi-vă părinţii cu recunoştinţă
Inima lor bate-n al vostru piept,
S-au sacrificat cu sfântă credinţă
Să vă protejeze de tot ce-i nedrept.

[...] Citeşte tot

poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi

Voi sunteţi ne-ntinata bucurie
Ce a trimis-o Domnul pe pământ,
Voi sunteţi stropi divini de veşnicie,
Iubirea întrupată în cuvânt.

Voi sunteţi marea binecuvântare
Primită-n dar de pântecele sfânt
Al mamelor de viaţă născătoare
Ce au făcut cu pacea legământ.

Voi sunteţi crezul nostru în mai bine,
Speranţa zilelor ce vor urma,
Convingerea că vă vor fi senine,
Că orice rău, iubind, îl veţi curma.

Voi sunteţi răsăritul dimineţii,
Sărutul blând al ploilor de vară,
Voi sunteţi înflorirea tinereţii,
Sunteţi superba noastră primăvară.

[...] Citeşte tot

poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Psalm

mă-nvăluie superbe perdele de lumină
când inima-mi acopăr cu linişte şi pace
în veghea lunii cu candoarea lină
visez că iubesc că fac tot ce-mi place.

săptămâna patimilor o trăiesc intens
Cristos poartă şi crucea mea în spate
viaţa cu credinţă are magic sens
izvorul mântuirii mă spală de păcate.

după orice suferinţă învie bucuria
şi trăiesc împăcată minunile vieţii
steaua dragostei depune mărturia
în faţa cerului unde cântă profeţii.

eu nu-l tradez pe Iisus la Cina cea de Taină
îmbrac lumina Lui ca pe o sfântă haină.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred că nu există un actor care să nu aibă farmec. Nici măcar cei care joacă roluri de antipatic, de anti-eroi, personaje diabolice. Fiecare trebuie să aibă şarmul lui. N-am întâlnit antipatici perfecţi. Farmecul este un har şi în această meserie nu poţi trăi dacă nu-l ai. În general, actorilor li se pune o etichetă, de la primul spectacol jucat pe o scenă profesionistă: inocenţă, ingenuitate, bonomie, actor de dramă, actor de comedie etc.

Dinu Manolache în revista "Teatrul Azi", nr. 1-2 (1997)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu-ţi faci...

Să nu-ţi faci far din viaţa altcuiva,
Fără ca el să poată afla.
Iubirea să-ţi fie o tainică împărtăşire tu şi ea.
Să nu faci din visul de noapte, viaţa,
Sentimente desăvârşite, dar goale pe înterior,
Ţesute-n pânze de păianjen, ascunse de ochii tuturor.
Căci visele se pot pierde-n gol şi apoi mor
Iar tu, ca o pasăre stingheră surprinsă-n mijloc de ape
Gheaţa o împresoară, fără putinţa să scape
Se zbate, se zbate
Iar lacrimile nu mai curg, sunt îngheţate.
Să nu trăieşti pe parte cealaltă de viaţă
Visând mai mult, decât trăind.
Poate nici eu nu sunt vindecată pe deplin
De lumea adoleşcenţei cu inocenţă iubind.
Că nu ştiu altfel să trăiesc decât iubind si iertând.
Să nu-ţi faci far din viaţa altcuiva
Trăieşte-ţi viaţa şi nu vei regreta.

poezie de Silvie Manole
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rapsodia iubirii

fără iubire nimeni nu poate trăi
ea face din viaţă un sublim spectacol
ea este precum steaua din zori de zi
lumina-ncununată cu timpi de miracol.

fără iubire doar disperarea creşte
ca un deşert cu relief vitreg rigid
nimic din romantism nu mă opreşte
să cred că Dumnezeu are suflet candid.

fără iubire viaţa ar fi iad imens
florile nu ar putea să înflorească
n-ar mai fi prunci ci doar un dor imens
natalitatea-n lume nu ar putea să crească.

fără iubire cerul ar fi un întuneric dens
şi Dumnezeu n-ar vrea să ne mai preţuiască.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!