interdicţii şi religie

Iarna din sânge

ninge tăcerea pe ramul ce plânge
dezgolit de frunze tremurând în ger
vitralii pictate cu roua din sânge
pământul trimite suspine spre cer.

ninge pe alei cu sensuri interzise
umbre de felinare tremură în viscol
iubirile din parcuri sunt proscrise
de-aş mai iubi un an şi încă un secol.

ninge pe biserici cu lacrimi de smirnă
timpul geme bolnav în spital
fericirea lumii de Dumnezeu atârnă
şi eu depind mereu de un extaz vital.

cerul îi schimbă culoarea absent
un vis mă străbate cu ritmul cadent.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Mama plângând face cărări prin zăpada uitării,
Prin uitarea uitării, mai bine scris.
Să plec spre casa ei mi-i interzis,
O casă-a tuturor şi-a-nsingurării.

Azi clopotele-n sinea lor mai bat cu-nverşunare,
Oamenii fug de sine în păcat
Şi-apoi vor să revină-n cer, plîngînd cu-adevărat,
Dar Dumnezeu iertări în El nu are.

poezie de Traian Vasilcău din Regăsit în Cer (8 septembrie 2003)
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei pisici

Nici măcar oglinzile nu-s mai tăcute,
nici zorii mai discreţi;
în lumina lunii, eşti umbra acelei pantere
pe care-o zărim, uneori, de departe.
Datorită inexplicabilelor legi ale divinităţii,
te căutăm în van;

Mai îndepărtată decât Gangele sau soarele la apus,
eşti parte a solitudinii, a enigmei.
Blana ta acceptă pasagera
mângâiere a mâinii mele. Ai îngăduit,
în trecutul îndepărtat şi demult uitat,
dragostea unei mâini, bănuitoare.

Aparţii altor timpuri. Eşti regina
spaţiului interzis de dincolo de frontiera viselor.

poezie de Jorge Luis Borges, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maestrul Leonardo: Din câte pricepui eu, Adam e destul de prostănac.
Eva: E puţin cam necioplit.
Maestrul Leonardo: El nu ştie nimic. Nu a călătorit şi nu a văzut lumea. L-au prostit, iar dânsul te prosteşte pe tine.
Eva: În ce fel?
Maestrul Leonardo: Îţi interzice să mănânci fructe din pomul ăsta. Însă anume ele sunt cele mai gustoase. De cum vei mânca un astfel de fruct, o să înţelegi ce e bine şi ce e rău. Îndată o să pricepi foarte multe şi vei fi chiar mai deşteaptă decât Dumnezeu.
Eva: Dar e posibil aşa ceva?
Maestrul Leonardo: Păi, îţi spun că e posibil. Sigur.
Eva: Uite, zău, nici nu ştiu ce să fac.
Maestrul Leonardo: Mănâncă mărul ăsta! Muşcă, muşcă!

replici din piesa de teatru Căderea în păcat sau cunoaşterea binelui şi a răului, scenariu de Daniil Harms (1934)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colţ de rai

La Voineşti -
Rimele nu-s necesare.
La-ntâmplare vin cuvinte
Ce spun totul, atât de frumos:
Munte, brazi, ozon, izvoare,
Păsări, jivine şi fluturi,
Felurite flori şi poame...
Şi-o minunăţie, Doamne!
Ghemotoc numai inimă
Ce se joacă-n jurul meu!
Pentru-o clipă uit că mi-este
Interzis efortul şi...
Alerg după veveriţă!
Pentru prima dată-n viaţă...
Simt cum mă roade invidia!

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Privesc cerul şi mi-e teamă
de răzbunarea îngerilor.
Pedepsele lor
sunt greu de suportat.
Cu sufletul
plin de păcate,
cu inima inundată
de-atâtea interdicţii,
nu-i pot privi...
Puritatea lor ucide muritorii
neascultători.
Dumnezeu îi trimite pe ei
înainte să-nceapă
Apocalipsa...
Noaptea trecută,
am găsit o pană de înger
la fereastra mea...
E vremea Judecăţii!

poezie de Any Drăgoianu din Stelele nu mor niciodată (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patru ani am călărit

patru ani am călărit alături de sfinţi decapitaţi între un oraş sfânt şi o iubire interzisă,
orele mi s-au părut fără de sfârşit,
minutele ţi-au săpat morminte în sângele meu otrăvit de atâta aşteptare.
şacalii deşertului au încercat să îmi trimită sufletul în iad
dar eu mi-am acoperit durerea cu semnul întors al mantiei albe
şi am mers mai departe.

am şchiopătat doar în faţa focului sacru.
acolo genunchii s-au frânt în cea mai frumoasă rugăciune din lume.
îngerii mi-au biciuit credinţa cu cravaşe de lumină şi cuvinte însângerate,
durerea mi-a închis ochii şi mi-a deschis braţele,
în numele Tău.

apoi a venit toamna
iar Johannes Larmenius
a reaprins candela de argint.

poezie de Eduard Dorneanu din Sublimare (2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Droguri

Trăim în epoca drogurilor
Mai ieftine, mai scumpe,
Iubirea e un drog suprem,
Nu e dat oricui să iubească,
Nu e târziu niciodată,
Pierde doar cine nu poate iubi,
Dincolo de moarte, drogurile
Sunt interzise, Dumnezeu e foarte sever,
Bate pendula în trupul meu obosit,
Mă tot sâcâie un idiot măscărici,
Seamănă mult cu corbul lui Poe,
Eu râd de acel Nevermore,
Never say never, rezist.
Iubito, tu eşti curată,
Ai un miros ameţitor, misterios,
Lasă-mă să intru în lumea ta,
Eşti o lume mirifică, elegant mă preumblu
În tine, mă-ntâmpină inima ta caldă,
Ea mă întreabă, cine eşti?
Sunt cel pe care-l aştepţi,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pântecul matern

Amăgeşti cumplita viaţă
Cu un vis de nemurire.
După noapte, dimineaţă...
După moarte, fericire?

Mergi încet spre cimitirul
Vieţilor de-odinioară
Şi te-ntâmpină sictirul
Unui croncănit de cioară.

Tot ce-n jurul tău va naşte,
Nu va înceta să moară,
Învierile de Paşte
Îţi fac viaţa mai uşoară.

Ţi se interzice visul
Şi te-ndrepţi către infern,
Fericirea, paradisul
Sunt în pântecul matern.

poezie de Ionuţ Caragea din Negru sacerdot (2008)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ultima alveolă

în gene-filament se aprind
zorii
bezmetici se trezesc brusc
nu mai fac altceva decât ce vor
îşi ating vârfurile mâinilor
în liniştea dintre ele
tac şi îşi ascultă
gândurile
despicate tic-tac
tic-tac
confirmate în ultima alveolă

între omoplaţi se-ncrucişează
cuvinte
tatuate
flori
proaspete roşii după urmele degetelor
ei nu ştiu
şoptesc rugăciuni interzise
adevărul spune-li-l Tu

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vlog

mi te reamintesc la ultimul semafor
înainte de culoarea verde ochii tăi căprui
făceau autostopul buzelor mele
mergeai în aceeaşi direcţie cu soarele

pe partea inimii era loc pentru un pasager
semne pesemne mereu semne alte însemne
staţionarea interzisă sens unic linie continuă
cineva trăgea clopotele apusului

conştiinţa făcea semnul crucii
pe liniile tramvaiului am plecat

cu Dumnezeu înainte

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu tine, Miss, de-a pururea, eu mi-s

Vom cuceri, prin poezie, Miss,
Câte-o idee, câte-un Paradis,
Aşa cum transcendentul ne-a promis...

Şi chiar dacă abisul e deschis,
Noi tot avem luminii de transmis
Poemul nostru verde şi conscris,
De care, nicidecum, nu ne-am dezis,
Prin care, împreună, am decis,
Ca să avem ce ni s-a interzis,
Ah, dorul meu şi dorul tău, sui-generis,
Pe care Dumnezeu ni le-a trimis...

Cu tine, Miss, de-a pururea, eu mi-s!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Martie 2020

Afară e atâta primăvară,
Noi ispăşim pedepse fără vină;
Durerea lumii-ajunse să ne doară,
Pământu-ntreg se află-n carantină!

Ni-e interzis să vedem pomii-n floare
Şi nu ne mai îmbrăţişăm copiii;
Mă-ntreb, nu cumva noi murit-am, oare,
Deja... şi, disperaţi, facem pe viii?

Am uitat să fim oameni şi prieteni,
Ne-am tot respins, ne-am tor îndepărtat;
Iar Dumnezeu ne-arată-n aceşti termeni,
Ce-nseamnă singuri cu adevărat!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea Valpurgiei

Motto: "Ghicit în palmă. Bobi. Cafea. Tarot.
O să murim cu toţii, asta-i tot."

Târziu am învăţat, din şcoala vieţii
Ce e oprit, ce n-ai voie să faci
Pictând cu semnul "Interzis" pereţii
Tot timpul la respect să-i ţii pe draci.

Nu-i bine să te duci la vrăjitoare
Puterea lor nu-i de la Dumnezeu
Tovărăşia lor amăgitoare
Te osândeşte la păcat mereu.

Nu crede-n ele, fugi mâncând pământul
N-au ajutat pe nimeni, doar minciuni
Fii bun creştin, respectă-ţi jurământul
Să nu sfârşeşti la casa de nebuni.

Ţigăncile cu salbe mari, de aur
Îţi află punctul slab de la-nceput

[...] Citeşte tot

pamflet de Corneliu Vadim Tudor (2 mai 2014)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cadoul perfect

Din vremuri de demult, apuse, neuitate,
Dintr-o trăire sfântă, dulce solemnitate
Fost trăitor în Rai şi renegat de Duh
Suflet orbecăind adesea prin văzduh.

Un Om îşi plânge viaţa, pierdutul Paradis
De mii de ani fiind un chinuit proscris
Şi într-o rugă vie, mereu neîntreruptă
Cu demoni şi cu patimi în permanentă luptă.

Adamul cel dintâi, fatalul păcătos
Cel ce s-a lepădat de Dumnezeu Hristos
Trăieşte acum în noi, aşa cum s-a prezis
Cu toată slăbiciunea şi tot ce-i interzis.

Fiu neascultător, de-a lungul şi de-a latul
Împrăştiind voit pe-ntreg pământ păcatul
Vei înţelege oare, cândva, în astă viaţă
Să nu fii neclintit, cu sufletul de gheaţă?

[...] Citeşte tot

poezie de Aurora Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înflorirea pomului interzis

În flori de măr, ce-aşteaptă vara,
Coboară chipul tău din Cer
De-aceea-mi iau şi eu chitara
Şi-un cântec de la Cer mai cer,

Să pot prin cânt să-mi spun menirea
De-a fi cu tine-n flori de mai,
De unde-adună-n zori iubirea
Albine care zboară-n Rai;

Eşti tu, minune, adiere
Ce-alină agitatu-mi somn,
Când vreau, cu-a dragostei putere
Să pot a-ţi fi în ceruri domn;

Degeaba însă tăinuieşte
Dorinţa-n florile de vis
Când ştiu că Cerul înfloreşte
Şi astăzi pomul interzis...

poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste la gura sobei

Ajun de Crăciun,
iarnă cu zăpezi ca-n poveşti
spuse la gura sobei,
doar imaginaţia e regină,
mă văd, iubita mea,
cu tine-n faţa unui şemineu
binecuvântat de secole,
spun rugăciune,
iertat să fiu, Doamne,
căldura-mi topeşte trupul,
de la stejarul de pe foc?
ori să fie
de la trupelnica făptură
ce-şi dezvăluie farmece
interzise de post?
Închid ochii şi mă pierd,
trup în trupul iubitei simt,
trup în trupul iubitei sunt,
Crăciun fericit să fie
şi pentru voi, fraţi ai mei!

poezie de Ion Ţoanţă din Lacrimi Christice (2017)
Adăugat de Lucia mandache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singură

În pofida iubirii, sunt singură,
Dincolo de tot ce am luat şi dat –
Dincolo de toată tandreţea ta
Uneori de viaţă m-aş fi lepădat.

Sunt singură, mă simt ca şi cum aş zăbovi
Pe piscul cel mai înalt al lumii, sub un trudit astru,
În jurul meu, doar viscole şi doar zăpadă,
Deasupra, cerul larg, din albastru mai albastru;

Cu ţărâna potrivnică şi cu raiul interzis,
Cu sufletul meu cel mândru, de neocolit,
Încerc să fug de pacea celor care
Nu mai sunt singuri – fiindcă au murit.

poezie de Sara Teasdale, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce frumos... ce frumos este atunci când credinţa nu se negociază, nu se vinde, nu se "foloseşte" cu fudulie şi rea voinţă şi nici nu devine o povară ori mai rău, o anatemă în mâinile slujitorilor Domnului... nu avem nevoie mereu de intermediari, biserica nu este o instituţie şi nici un drept al celor ce-şi înfoaie staturile crezând că sufletele se păstoresc cu biciul şi cu ameninţările urgiilor cerului, e locul sacru în care intri să-ţi primeneşti sufletul şi să-ţi găseşti liniştea. Îmi pare că pe zi ce trece, credinţa devine un bestseller de care uiţi să-l mai reciteşti, fiind practic siluită de cei ce cred în adevărul propriu, în dauna iertării fără de patimă... în nemernicia mea, nedus de mulţi ani la biserică, am îndrăznit să-l caut în gânduri pe Dumnezeu, simţind mereu un înger păzitor pe umărul stâng... nu cred că cineva - oricine ar fi el - îmi poate interzice să-L doresc în fiinţa mea pe Dumnezeu, cu sau fără biserică între noi... Dar nu afirm că trebuie ocolită biserica ca şi instituţie, fanatismul însă şi mai ales, falsitatea cu care ne este "servită" credinţa, văzând făţărnicia celor numiţi să răspândească cuvântul Domnului (mai mult sau mai puţin) asta mă omoară! Clerul - dacă-l pot numi aşa - este cel care mie nu-mi inspiră încredere. Nu la monahi mă refer, realitatea este că cei din faţa norodului au POS-ul la purtator, nu degeaba se spune să faci ce zice popa şi nu ce face el!

Sorin Şomandra
Adăugat de Sorin Şomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reacţia din lanţ

Reacţia din lanţ e lanţul însuşi,
Nu-i doar un smucet şi un urlet surd,
E doar un zăngănit de neputinţe,
O rugă la altar de preot kurd.

E nodul din şiragul de mătănii,
E za cu za, revolta unui viu,
Ce-i înhămat la iernile cu sănii,
De zei ce vor un vultur bidiviu.

Reacţia din lanţ e o redută,
E libertatea forului închis,
Cu vorbe de obidă renăscută,
Pe o şosea cu sensul interzis.

Aţi potopit planeta cu noi lanţuri,
De baze Guantanamo nu mă tem
Şi definesc umană şi firească,
Reacţia din lanţ ca un blestem.

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!