Citate despre inventatori și moarte, pagina 3
Textele de mai jos conțin referiri la inventatori și moarte, dar cu o relevanță mică.
Agora e oarbă și nu mai știe de durere
văd poemele cum se târăsc
prin nisipul orb al agorei
tu nu știi cum se moare de durere
printre cele șapte lumi
inexistente
doar surâsul sardonic
al trupului tău-e o altă minciună
inventată de Barabas
și eu, eu cu foamea destinului
cu gropile comune ale timpului
văd poemele, văd poeții
aproape unul de altul
printre agore și oglinzi
dorindu-și fiecare o altă naștere,
o altă iubire
toată durerea lumii mușcă din mine
sunt poemul ce agonizează
prin pielea lupului-înainte de a muri(
poezie de Claudia Tomescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zero grade
mă uit cum vine de la sărbătoarea măștilor intră pe ușă
se legitimează apatic în fața oglinzii
fără să aprindă lumina
aruncă la coș piramida aceea
în care mumiile mele se fac praf
mă gandesc presărată pe niște cutii de tinichea
pe altele de carton
din profil o zburătoare prost inventată
jalnic scumpo
revino-ți
afară e zero grade
aici la tine e cum să îți spun să mă înțelegi corect
e mai târziu decât moarte
ce sentiment bizar
de parcă cineva mai mult ca un amant m-ar săruta pe gură
îndelung
să tac
[...] Citește tot
poezie de Silvia Caloianu
Adăugat de Dana Sima
Comentează! | Votează! | Copiază!
Agora e oarbă și nu mai știe de durere
văd poemele cum se târăsc
prin nisipul orb al agorei
tu nu știi cum se moare
de durere-printre cele șapte
lumi
inexistente
doar surâsul sardonic
al trupului tău -e o altă minciună
inventată de Barabas
și eu, eu cu foamea destinului
cu gropile comune ale timpului
văd poemele, văd poeții
aproape unul de altul
printre agore și oglinzi
dorindu-și fiecare o altă naștere,
o altă iubire
toată durerea lumii mușcă din mine
sunt poemul ce agonizează
prin pielea lupului-înainte de a muri(
poezie de Claudia Tomescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Invenție
să citim, să scriem cuvinte lungi și neînțelese
să lungim timpul cât de tare,
să ne prefacem că existăm acum,
să ne prefacem o gârlă de fericire fără fund
urcându-mă în cer precum urc
în podul casei să scot cenușa veche din horn
am rămas dezamăgit văzând că-n rai
ploua cu cianură
și Dumnezeu a murit
când asambla bucățile de înger
la fabrică
am inventat monede
și am făcut atâția zei
până n-am știut cui să ne închinăm
după aceea am inventat și moartea
să nu ne plictisim atât de tare
pe pământ și-n vis
poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Albaștri
De-atâta cer,
ne avântăm.
Plângem stele.
Râdem curcubeu.
Spațiu nemărginit
și tihnă nicăieri.
Rătăcim gânduri,
inventăm detalii,
înotăm în iluzii.
Libertate suficientă
să te pierzi.
Sensul,
e evadat din univers.
Liniștea
e invadată de-ntrebări.
Născuți prea devreme,
morți prea târziu.
poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Împărat și proletar
Pe bănci de lemn, în scunda tavernă mohorâtă,
Unde pătrunde ziua pintre ferești murdare,
Pe lângă mese lunge, stătea posomorâtă,
Cu fețe-ntunecoase, o ceată pribegită,
Copii săraci și sceptici ai plebei proletare.
Ah! - zise unul - spuneți că-i omul o lumină
Pe lumea asta plină de-amaruri și de chin?
Nici o scânteie-ntr-însul nu-i candidă și plină,
Murdară este raze-i ca globul cel de tină,
Asupra cărui dânsul domnește pe deplin.
Spuneți-mi ce-i dreptatea? - Ce-i tari se îngrădiră
Cu-averea și mărirea în cercul lor de legi;
Prin bunuri ce furară, în veci vezi cum conspiră
Contra celor ce dânșii la lucru-i osândiră
Și le subjugă munca vieții lor întregi.
Unii plini de plăcere petrec a lar viață,
Trec zilele voioase și orele surâd.
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu (1874)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu poți părăsi
Nu părăsi, ci uită
Când totul este șters,
Cine mai umple timpul
Ce nu mai are sens,
Neînțelegeri mute
Din vremea care-a fost,
Cine-ntre pereți moare
De gânduri, fără rost,
În inima de soartă,
Nu mai pleci nicicând,
Nu mai pleci niciund'
Nu poți părăsi,
Nu mai poți fugi
Nici de umbra ta
"Ne me quittes pas"
Dă-mi perle de ploaie
Pe-ntinsuri uscate
Să le-ngrop cu mine
[...] Citește tot
cântec, muzica de Jacques Brel, traducere de Luminița Soare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Priveste cerul
Te ai supărat pe mine tare
Suntem suflete în pereche
Te ascunzi aidoma si fugi
Mă voi intoarce printre fulgi
Zbor ușor ca pana de cocor
De două ori acum eu mor
Si simt cum inima se zbate
Eu nu am o singură moarte
Căci am iubit ca o nebună
Am inventat o lume bună
Ce a fost rău in lumea asta
Cu n zâmbetul trec si balta
Am vrut sa fie ca o glumă
Linistea îmi adun din lună
Si o pus usor pe chipul tău
Să fim apropiați tot mereu
[...] Citește tot
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Cavalerul are dreptate, disprețuiește cultura,
de la Moise la Michelangelo, nimeni nu-i spune nimic,
un trandafir, acolo, un trubadur ucis,
imaginea trezirii amintește de Lazăr sculat din morți.
Priveam adeseori întunericul, el mormăia ca ursul,
dar punctele de aur nu dispar, ele sunt fericirea.
Fost boschetar, am ajuns cardinal, apoi scarabeu,
acum simplu poet, inventez ce vreau eu,
prietenii se cam feresc de mine,
poezia nu ajută la nimic, ea însăși este pe moarte,
femeia c-un ulcior pe umăr nu mai există.
Iar viața seamănă cu iarba, gândește.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ne transformăm, și idolii ne mor...
Istoria ne cântă imnuri negre,
Le-am învățat... și parcă nu mai dor.
Din lutul caracterelor integre,
Ne transformăm, și idolii ne mor.
Cărări necunoscute luăm în turmă
Și pași-i risipim fără de rost.
Privirea nu mai caută în urmă
La amintirea celor care-am fost.
Unde ne sunt Brâncușii și Cioranii,
Un Eliade, Coandă, sau Enescu?
I-acoperă cu nepăsare ani
În nemișcate firi de Grigorescu.
Din dorul nesecat de Eminescu,
Stăpânul frumuseții din cuvânt,
Mai inventăm forțat un Cărtărescu,
Să ținem adevărul, jurământ.
[...] Citește tot
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul
Ce stupidă, de neiertat, eroare
că omenirea a inventat
timpul...
și-acum moare.
Și de-o fi fost, prea bine,
el singur de la sine,
timpul...
de ce l-am calculat?
L-am umplut de repere,
pierzându-ne-n himere
timpul...
ce n-ar fi existat.
Că-n fond e doar un ciclu
de lucruri, în materia-n periplu...
timpul
ce pleacă mai ales... nu vine.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (22 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cărări întunecate
Cărări întunecate pe care le-om străbate,
Noi nu suntem făpturi obișnuite, frate,
Suntem nebunii veseli născuți în iad, durere,
De-aceea scriem versuri, un sfat sau o părere,
Să râdă vesel bunul amic și critic, tată,
Că el le știe toate, împușcă rața moartă,
Noi, însetați de viață, sorbim din iazul morții,
Iubim fantome, nimfe, jucăm de-a ostrogoții.
Cunoaștem norii, zorii și-am inventat tiparul,
Computerul ascultă ce șuieră țiparul,
În ochi avem lumină, în piept un fel de inimi,
Așa cum le cunoaște vraciul din Capetown, Jimmy,
Spre seară mai venim să tamburim o leacă,
Iubito, vino iară, să vezi cât o să-ți placă.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frica de concurs
Bunduri, Gârda, Janet Nică,
De voi și-ncă vreo doi, mi-e frică,
La festivaluri de umor,
Vreau să particip, zău! Să mor!
Dar lupta cu voi e nedreaptă,
Că nu suntem pe-aceeași treaptă;
Ce-aș putea oare inventa,
Să nu puteți participa?
Și-așa, ați luat prea multe premii,
Oricum, știm toți că sunteți genii;
Pe tușă, stați și voi un pic!
Vreau și eu premiu, cât de mic!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Homo religiosus inventează simboluri religioase, pe care le venerează și cărora se închină pentru a fi salvat de finalitatea morții și dizolvării lui. Născocește ficțiuni paradisiace pentru a-i furniza ajutor și sprijin... În acte de autoiluzionare supremă, în timpuri și locuri variate, a fost dispus să profeseze credința în cele mai incredibile mituri pentru ceea ce-i promiteau...
Paul Kurtz în Tentația transcendentală (1986)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eternități în straie de-așteptare
Au înflorit pe gene tuberoze,
Ca într-un vis de vară-amăgitoare,
Ce picură tăcerea în mimoze
Cu ploi de mângâieri tulburătoare.
Și trec prin mine herghelii de fluturi
Într-un galop, ca sevele pădurii,
Te simt în mine și de nopți mă scuturi,
Eu îți aștept sărutu-n colțul gurii.
Să nu mă cerți că încă vreau iubire,
Chiar de mi-s anii grei ca piatra morii!
Și de mai plâng la ceas de despărțire,
Știu că te-ntorci, precum se-ntorc cocorii.
De moare luna mai de întristare,
Eu o s-aștept septembire să vină,
Cu mere coapte ies la drumul mare
Să te invit în toamna mea, la cină.
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
cele câteva sute de pixeli ce despart fericirea de depresie
picta portrete de oameni luminoși. paradoxuri psihanalitice.
cele câteva sute de pixeli ce despart fericirea de despresie se încleștau de chipul pictat. modelele se arătau surprinse, ulterior. oglinda interioară fusese învinsă de pictor.
oamenii învățau că merită să fie iubiți.
că se pot răsfăța.
că pot refuza să se culpabilizeze pentru vina de a nu fi fost sinucigași cu glorie.
martiri.
popoarele estului nu au fost colonii de martiri.
nici rezervații de fanatici.
în fața dictaturii roșii, fiecare om a înghesuit la repezeală în rucsac o identitate, un dumnezeu și o brumă de curaj. adesea și alte ingrediente, paleative, emoții, cartușe, arbori genealogici, cenușă. urgia venea de peste tot, din adâncul unei conștiințe planetare irepresibile. intolerante. care nivela pământul și carnea supușilor. auzeam tăcerea asurzitoare cu care lașitatea se așternea ca o perdea peste lumea liberă. estul fusese sortit abandonului. moartea era o coloristă desăvârșită. cu o interiorizare perfectă. oarecum dementă. ca și îngerii, morții din infernul concentraționar aveau obrajii rumeni. emotivi, intimidați de hiperdimensiunea eroilor fabricați de cultul personalității, le fusese rușine să trăiască, să inventeze lumi sau să moară
poezie de Angela Furtună din Elegiile Estului Sălbatic
Adăugat de clara vieru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Măgarii ziariști și virusul inventat
S-a întâmplat s-ajungă în ogradă,
Un virus inventat, ce da din coadă
Ca orice animal, dar nevăzut,
Înspăimântând tot satul, cum a vrut
Guvernul unui lup corcit german,
Care-și dorea puterea mai avan
Decât i-o adusese lui la bot
Bovinele chemate-n sat la vot.
Și se plimba Covidul, c-așa-l cheamă,
Făcându-i guvernanții și reclamă
La televiziuni de ei plătite,
Să bage spaimă mare între vite
Și să le-ndemne-n fiecare clipă
Să se ferească de-acest soi de gripă,
Purtând pe bot o mască protectoare;
Mai mult, să nici nu iasă la plimbare,
Să stea închise-n grajd, să nu mugească,
Iar dacă ies cumva, să poarte mască.
Și-atunci măgari din presa mituită,
Cu răgete-ncepură să emită
[...] Citește tot
fabulă de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În țara codrilor de fagi
Mai e, de neguri, o scăpare,
În țara codrilor de fagi,
Cât ea, pe Cer, strălucitoare,
Păstrează-o stea de la Trei Magi;
Mai e, de cerberi din adâncuri,
Un neam aici, netemător,
Ce poartă Crucea la oblâncuri
Și-n piept un Cer izbăvitor;
Aici, nicicând nu fi-va moarte
De-un virus inventat de Iad,
Cât timp e alungat de Carte,
Când măștile-n biserici cad;
Aici, niciun român nu piere,
Că-n țara codrilor de fagi
A Bucovinei, e-nviere,
Sub steaua ce-a condus Trei Magi!
poezie de Pavel Lică din Soldat împotriva Apocalipsei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prăbușire
Se prăbușesc secundele în noi
Și timpul nu mai există.
A fost inventat doar pentru
A ne raporta la el.
Trece doar viața!
O simțim cum se prelinge prin noi
Ca un râu de puroi.
Dacă am exista între pământ
Și nelimitat,
Tot la fel am trece spre infinit.
Timpul este doar unitatea de măsură
A vieții și-a morții.
Reprezentat pe o axă
Este un punct mișcător,
Un ecou ce dispare-n eter,
Dar care provoacă un tsunami
Printre conglomeratele de celule
Ce compun universul...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oricât de mult iubesc să mistui iluziile
din când în când te-aș inventa
să am cu cine împărți întrebarea
dar nici măcar brevetul acesta
nu mă mai satisface
așa că mângâiați-mi orgoliul
să-mi crească aripi de soprană
nu căutați în zadar esențe pe un câmp sterp
răsturnați-mi cuvintele în mocirlă
de aici s-ar putea întoarce mai bogate
și nu vă amăgiți că este ușor să râzi de moarte
ca drept exemplu eu am ales să râd de viață
în hohote ghemuit până-n embrionul universului
doar e mult mai lesne să dobor un măr din pomul interzis
decât să număr frunzele care l-au făcut roșu
la naiba cu toate limbile inventate doar așa
ca un moft într-o seară de amor
cu fluturi roz și vise mov
dincolo de amestecul divin
[...] Citește tot
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre inventatori și moarte, adresa este: