invidie şi suflet

Testamentul poetului

Înapoiez pământului tot ce-am primit de la pământ,
Las totul brazdei şi nimic pentru mormânt,
Lumânarea s-a topit, veghea spiritului a stins ultimul far,
Nu-i este dat privirii să urmeze visul, în zare e-un hotar.

Te părăsesc, dar sunetul atâtor cuvinte ale mele
Rămâne, vei auzi ecoul lor. Eu am cântat sub stele.
Exilul m-a eliberat, dintr-o lume-n alta m-a condus,
Prin toate lumile care există şi care, încă, nu-s.

Scutit de furii – ursitoarele-au fost cu mine blânde,
Am cutreierat catedralele minţii murmurânde;
Toate timpurile – prezentul meu, pretutindeni – acasă,
Fără teamă sau speranţă; invidia nu mi-a fost mireasă.

Bată vânturile! Adevărul a fost de la-începutul lumii-al meu –
Şi prietenia-încălzită cu vinul lui Noe, bun, sub curcubeu,
Şi râsul amintind de heruvimi, scuturând voios cu-aripa
Fotonii luminii şi lacrima muritorului trăindu-şi clipa.

[...] Citeşte tot

poezie de George Santayana,1863–1952, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Invidia

Motto:
"Invidia-i o răutate
Ce te încearcă uneori,
Când n-ai control de calitate
Asupra propriei valori."

Invidia

Cunosc invidioşi o mie
Care de care mai "curat",
Deontologi în ale vieţii
Cu fiere-n sângele stricat.

Invidia-i o răutate,
E sâmbure de nebunie,
E neputinţă, laşitate,
E-a spânzuratului frânghie...

Invidia e cea ce strică
La om întreaga-i existenţă

[...] Citeşte tot

poezie de Petrică Conceatu (21 noiembrie 2019)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Firea femeii este atât de slabă, încât îndată ce vede că soţul arată o oarecare amabilitate unei alte femei, fie colegă de serviciu, fie prietenă, în sufletul femeii se aprinde invidia. Nu pentru că ar fi o pornire pătimaşă ci, din pricina dragostei ce i-o poartă soţului. De aceea soţul trebuie, prin tandreţe, să găsească "butonul" de îmblânzire a soţiei.

citat din Părintele Iosif Vatopedinul
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Testamentul poetului

Înapoiez pământului tot ce-am primit de la pământ,
Las totul brazdei şi nimic pentru mormânt,
Lumânarea s-a topit, veghea spiritului a stins ultimul far,
Nu-i este dat privirii să urmeze visul, în zare e-un hotar.

Te părăsesc, dar sunetul atâtor cuvinte ale mele
Rămâne, vei auzi ecoul lor. Eu am cântat sub stele.
Exilul m-a eliberat, dintr-o lume-n alta m-a condus,
Prin toate lumile care există şi care, încă, nu-s.

Scutit de furii – ursitoarele-au fost cu mine blânde,
Am cutreierat catedralele minţii murmurânde;
Toate timpurile – prezentul meu, pretutindeni – acasă,
Fără teamă sau speranţă; invidia nu mi-a fost mireasă.

Bată vânturile! Adevărul a fost de la-începutul lumii-al meu –
Şi prietenia-încălzită cu vinul lui Noe, bun, sub curcubeu,
Şi râsul amintind de heruvimi, scuturând voios cu-aripa
Fotonii luminii şi lacrima muritorului trăindu-şi clipa.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Santayana, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne trimiteam scrisori. Le primeam şi ne bucuram cu toată fiinţa. Au apărut telefoanele... Urechile noastre erau fericite. Restul fiinţei le invidia, mai ales ochii. Acum, ne putem şi auzi, şi vedea. Va veni o vreme, de-o vom prinde, în care ne vom putea face orice, de oriunde. Ne vom putea bucura cu toate simţurile... Doar sufletul va tânji după vremea aia-n care noi ne trimiteam scrisori.

citat din Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spiritualitatea în suferinţă

Sunt mulţi ce după-averi suspină,
Şi să le aibă, pofticioşi,
Comit delictele veroşi...
De fărdelegi, e lumea plină
Iar fapta bună, nu domină,
O mazilesc invidioşi
Chiar şi acei ce nu sunt bossi
Chemarea ei e în surdină
E spiritul de aur mină,
În viaţa noastră cea lumească
Ieşind din trup, amar "suspină"
Nevrând ca să ne părăsească
Dar grav e că acum domină
Doar "sărăcia" sufletească.

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Oarecum sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cruci îndoite...

Fugitam mult şi bine
De fiare in peşteri
Cu picioarele goale
Rugându-ne la ingeri
Să ne fie doar lumini..
Ne-a fost tare bine?
Acum in intunericuri
Ne ducem singuri
Ne rugăm din invidie
Fără lumină in suflet
In prea multă lumină
Prin oraşele peşteră
Unde ne inchidem..
Prividu-ne intre noi
Ca niste fiare in război!
Şi va veni iar vremea
Cu cruci indoite in zvastici
Când o să ne ucidem

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

În lumea aceasta
îmbibată de
droguri şi violenţă extremă,
ameninţată de
tehnologia modernă,
în goana absurdă
după avere
uităm să mai fim oameni
cu sufletul pur,
iar inocenţa de altădată
din privirile noastre
se transformă
treptat, involuntar,
în ură, invidie şi nepăsare...
astfel uităm să vedem
frumuseţea naturală
ce ne înconjoară,
uităm să admirăm
răsărit şi apus,
uităm să privim

[...] Citeşte tot

poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Psalm - rugă

Doamne,
iartă-mi apucăturile îndoielnice,
lasă-mi rădăcinile care mă ţin drept
şi gândurile care urcă odată cu ruga la cer.

Ajută-mi aproapele şi fă-mi prieten departele,
ucide-mi răul din invidie şi orgoliu
şi pace sufletului îmi dă.

Nesfârşite sunt posibilităţile tale,
include-mă între învăţăcei,
să împart cu semenii tot ce am.

Şi pune-mi semnul crucii
între semnele divine
la care mă închin
şi-mi las zălog pământului
trupul.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regulile sufletelor lipsite de împlinire sunt întotdeauna mult mai permisibile decât cele impuse de raţiune. Rămânem totuşi fideli închipurilor noastre şi atinşi de mângâierea mândriei şi a supraevaluarii evocate firesc, ascundem în spatele zâmbetelor ultima brumă de invidie, legănată în braţele neputinţei. De aceea, când în drumul spre ascensiune am pierdut şi cele mai de preţ valori e bine să recunoaştem, fie şi pentru noi înşine, că fără iubire nu vom fi niciodată fericiţi cu adevărat.

Andreea Palasescu (30 ianuarie 2018)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ocaua

Inventaţi ocaua pentru suflet,
Ca să ştim cu cine-avem de-a face,
Să nu-ţi crezi prieten chiar duşmanul
Şi să suferi într-o lume rece!

Inventaţi ocaua pentru cinste,
Ca să nu te poată fenta oricine;
Ce ai agonisit tu prin muncă
Să nu-ţi ia altul, fără dăruire!

Inventaţi oca pentru iubire,
Nu-i drept ca, iubind fără măsură,
Să primeşti în schimb numai un strop,
De nu mai rău: invidie, ură!

Inventaţi oca şi pentru viaţă;
Unii primesc tot, iau viaţa-n şagă,
Alţii ard rapid printre nevoi,
Moartea-i ia la rând, fără s-aleagă!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

In sufletul fiecarui om, clipa de clipa decurge o lupta, care se aseamana cu o lupta dintre doi lupi:

Unul reprezinta raul, invidia, gelozia, dezamagirea, egoismul, ambitia si minciuna

Celalat reprezinta pacea, dragostea, speranta, adevarul, bunatatea si devotamentul

Si care dintre acesti doi lupi castiga

Intotdeauna castiga acela pe care tu il hranesti.

F. Charm în In pustiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fii un om minunat...

Vrei o casă grozavă?
Nu te aştepta să te ajute cineva.
Sunt atâţea oameni în jur,
Dar nu vei avea de la nimeni,
Ajutor, sau o mângâiere,
Toată lumea e pentru ea,
Apoi apare şi invidia.
Ce-ţi trebuie ajutor,
Tu nu eşti în stare?
Ai diplome, ai înţelepciune,
Dar ai nevoie şi de bani,
Banii vin încet cu muncă multă,
Cu sănătate, fericire şi frumuseţe.
Există frumuseţea sufletului,
A sufletului bun şi milostiv.
Dacă simţi durere, eşti în viaţă,
Dar poţi să simţi şi durerea altora,
Eşti om, nu fi nepăsător,
Ajută şi vei avea de toate în viaţă.

poezie de Eugenia Calancea (15 noiembrie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

De m-ai iubi

De m-ai iubi... ar fi paranghelie
În suflet şi pe-al buzelor contur,
Păcatelor nu am să cer simbrie
Şi nici cuvintelor, n-am să te fur.

De m-ai iubi... înmuguri-vor merii
Şi te vei încălzi... la pieptul meu,
Găsind căldura maxim-a plăcerii,
Crescută-n mine ca un falnic zeu.

De m-ai iubi... va suspina şi luna
Invidioasă fiind când te pătrund,
Când te ating, aşa, ca pe niciuna
Şi-n tine... îndrăznelile-mi ascund.

De m-ai iubi... oricine-ar întelege
De ce poemelor... nu mi te vând?
Şi n-o să mă acuze... nici o lege,
Că încă de ispite sunt flămând.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Contabilitatea sentimentelor

Într-o zi mi-am contabilizat,
Sentimentele.
Am întocmit registrul de casă
şi am găsit acolo un pitic.
Apoi am verificat intrările,
Nimic.
În împrejurimi m-am uitat,
Nimic de intrat,
Doar nişte invidie
de la indivizi, individe
Şi mai multă durere sufletească,
De la cei ce-ar trebui, iubire
să-mi dăruiască.
Au urmat apoi, ieşirile,
La verificat.
La ieşiri, iubire, iubire, iubire,
nemăsurat!
Am întocmit balanţa, am tras linie
şi am adunat,
Şi am constatat,

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am întors la filonul moştenit

Am îmbrăcat cerul într-o mantie domnească
strălucitoare cu fire de aur
şi l-am privit apoi ca admirator

Mi-am descântat durerea din suflet
până am căpătat puteri dăruite
şi prin cuvântul pus în rugăciuni
m-am îndepărtat de invidie şi orgoliu
într-o linişte milostivă de uşurare.

M-am întors la filonul moştenit
de unde izvorăşte apa limpede
şi nimeni nu-mi poate spune unde se varsă
sau devine fluviu.

Limba în care am învăţat regulile
susţinute de voinţă şi interes
devine o deprindere voluntară
care nu se lasă robită
şi nu solicită nimic,

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubesc si urasc

Iubesc si urasc ca orisicine altul
De ce? Pe cine? Si-n ce fel?
Sunt intrebari ce nu pot rupe gardul
Ezoterice si greu de descifrat gasindu-si doar un singur tel
In inimile noastre cladindu-si un castel.

Cele doua mari puteri sunt extraordinare
Dar zamislite sa fie asemanatoare
Iubirea cladita din lumina alba si speranta
Pe timp ce ura din invidie si nesiguranta.

O viata de om inseamna sentimente
Un rege si-o regina sunt suflete pereche
Iubirea fiind regina tuturor,
Iar ura regele castelelor.

Eu sunt campul de lupta al marii batalii
A caror trupuri de soldati eu voi rani
Dupa sfarsitul luptei colosale
Durerea trupurilor va fi simtita-n piscurile goale.

[...] Citeşte tot

poezie de Ştefan Eparu
Adăugat de Ştefan Eparu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Admirăm la alţi oameni ceea ce credem că ei au şi noi nu avem, însă psihologia explică foarte clar că prin mecanismul proiecţiei psihologice noi nu putem vedea la alţii, bune şi rele, decât dacă deja le avem şi noi. Cum ai putea să recunoşti sentimentul de ură din sufletul cuiva dacă tu nu ai urât niciodată ceva? La fel cu orice emoţie, calitate sau defect. Nu le poţi vedea la alţii dacă tu nu le-ai ştii deja. Când admirăm o calitate la o altă persoană, înseamnă că suntem la un pas de a o scoate la suprafaţă din noi. Când invidiem sau urâm o persoană sau trăsăturile ei, îngropăm şi mai adânc în noi anumite elemente care credem că sunt rele, dar ele ne-ar folosi foarte mult în evoluţie.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stindard de mir

Pe un braţ de apă s-au copt
Trei mere Roşu Galben şi Albastru
Maica Domnului strângându-le-n poală
Au stârnit in lume invidie ş boală
Şi-n hoarde s-au repezit
Căte unul să fie rupt
Din copacul cu adiere de lup
Si-n felii să fie împărtite
Cu gusturi aurii, de codru, de miere
Si cum tăiau felia mai tare răsărea România
Intr-un paner de munţi cu codrii mulţi
Pe care cerul la sfinţit
In grădina Maicii Domnului
Ce umblă pe aici printre noi
Infăsurată in trei culori

Albastrul cerul
Galben din aurul sufletului
Roşu din puterea inimii

[...] Citeşte tot

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu iubirea Ta

Cu iubirea Ta mă înnoieşti în fiecare zi
Trecându-mă prin spinii lumii uşor
Să-mi cântăreşti tăria inimii în suferinţă
Şi smerenia sufletului cerută în zori.

Mă treci prin ulicioare strâmte cu câini
Din gurile cărora ies lătrături veninoase
Să-mi vezi stăpânirea de sine cum creşte
În ochii celor invidioşi pe haina bucuriei mele.

Mă treci prin surâsul florilor înlăcrimată
Să vezi dacă îmi ascund pupilele sub pleoape
Să-mi cercetezi gândul inimii în plâns
De poate trece pe flori cu irişii blânzi.

Mă treci prin valuri de-ocări şi durere
Prin ceasuri aducătoare de nedreptăţi
Să-mi vezi credinţa în tăcerea din gură
Cum îmi înnoadă limba în faţa tuturor.

[...] Citeşte tot

poezie de Adelina Cojocaru (23 septembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!