involuţie

Depresie nocturnă

Împlânt cuvântul în îmbinarea secretă,
tresar când surp viaţa
care... sigur valsează surd, jubilând.
În rest aud aceleaşi incantaţii sonore
fără umbrele de ploaie
fără umbrele iubite
sub acoperământul zilelor de mucava.
Încerc să pătrund rânduri din involuţia spre copilărie
adesea mă învingi în discuţii
mă prefac un timp că opun rezistenţă
Dar ştii... un timp indestructibil se zbate amarnic
iar peticul acela de cer hărăzit numai mie se extinde
jocul minţii se ascute în molatece unde
ori aleargă în vrie. Îl opresc...
o iarnă mutilată meciului decriptat, dezvăluie
în pictograme mentale, mărunte de Kirk sau Cabanel
ce nu mai vor să învie în detaliu.

poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singura unitate primordială înainte de tot şi de toate, care nu se poate diviza în veci dar care găzduieşte toate diviziunile de vis numite "forme" este CONŞTIINŢA/SINELE. Faptul tău de "A-Fi" şi faptul de "A-Fi" al unui vierme este exact una şi aceiaşi Conştiinţă, este Viaţa. Ceea ce nu are formă, ceea ce e Real, ceea ce nu se schimbă, nu se naşte şi nu moare, ceea ce e infinit, ceea ce e veşnic perfect, ca ce nu cunoaşte timpul, este atemporal ESTE CONŞTIINŢA! Tot ceea ce se schimbă, se naşte şi moare, involuează şi evoluează este efemerul, iluzia şi nu conştiinţa. Ceea ce eşti/suntem este CONŞTIINŢA şi nu forma efemeră ce apare în ea, aceasta este hrană, este iluzie.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ger la pătrat

întotdeauna mă aşez în primul rând
pare ilogic ce spun oamenii au tendinţa să se camufleze să se metamorfozeze
în pielea de şarpe a singurătăţii sau în sentimentalismul retoric

din rândul întâi gerul pare o haină de hermelină
căldura îţi coboară în anticamera sufletului
te disipezi în toate schimbările climatice
iar când vine vorba de îndrăgostit
ai o vedere panoramică

cum poţi iubi din faţă călare pe elefanţii roz
ai imaginarului!
lumea de azi cere lideri
până şi în dragoste toate au logica lor
dintr-o suburbie nu se pot metastaza atriile
nu poţi da ordin îngerului să te involueze
coborându-te la starea adamică

ah!!! singurătatea de everest
are gust de cucută

[...] Citeşte tot

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndepărtează-te cât poţi

sunt un bebeluş beligerant şi androgin născut dintr-o triadă
nu am capacitatea să-mi cunosc însuşirea de mamă
voi doi învăţaţi şi-aţi învăţat cândva să nu abandonaţi
tu purifici prin violenţă şi sex rar greşeala ei repetitivă de-a fi amantă
în mod inconştient mă hrăniţi cu laptele din sânii voştri afectaţi de galactoree
mă simt uneori un psihiatru incompetent şi pervers
privesc cum cresc în condiţii de risc
aleg când trebuie să dovedesc autonomie
apăs pe trăgaci
am pe degetele mâinilor inele cu atâtea cranii
cad la pământ căprioare iepuri şi porumbei
nu mi-e teamă sau milă scutur peste ele petale de trandafiri
deschid recipientul cu gaz şi aprind bricheta
e şi asta un fel de poluare benefică în evoluţia sau involuţia umanităţii
te apropii la mediana dintre două direcţii
eu de ce-aş rămâne o jumătate aproape perfectă şi normală în aşteptare?
artistic îţi sărut soţia
sub picioarele noastre încălţate în papuci blănoşi de casă
tu ai chipul amorf.

poezie de Dorina Ungureanu
Adăugat de +
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toţi maeştri spirituali de mâna a doua vorbesc repetitiv-obsesiv despre "evoluţie spirituală". E ca un fel de ghiveci cu şocuri de înaltă tensiune. De mic eşti invitat la competiţie; - să iei note mari, să iei premii, să fii pe primul loc, să mergi la olimpiade, să fii primul "şoim al patriei", etc. Competiţia din copilărie ia forma autodepăşirii, transformării în societate şi a "evoluţiei" în spiritualitate. Se vorbeşte despre evoluţia în paşi, în 7 paşi, evoluţia în cuplu, despre evoluţia în avalanşă, despre evoluţia prin reîncarnări succesive, etc. etc. "Nivelul tău evolutiv" e de vină că tu nu înţelegi anumite lucruri. Prin "evoluţie" toţi aceşti oameni înţeleg o creştere de la inferior la superior, de la piatră la om, de la un nivel grosier la cel subtil, etc. Cam 99% din aceşti oameni habar nu au ce spun şi nici măcar nu bănuieşte că ceea ce suntem cu adevărat nu este mutabil, divizibil, nu se poate schimba şi implicit nu poate evolua sau involua. Atunci cum ne putem recunoaşte adevărata noastră fiinţă veşnic perfectă, imuabilă, pură dar totuşi lipsită de orice atribut? Putem face asta doar într-un singur fel, descoperind ce anume este Real în noi. Iar asta nu ia timp, nu implică nici o evoluţie ci doar desprinderea naturală de fals.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pierdere de timp

De ce vindem doar spaţiu, nu şi timp
-Negând suprema necunoaştere-a enigmei
De-un Univers ce-l dibuim cotrobăind-
Înlănţuit-mărgele de-ani lumină-n infinitul migmei.

Lipsiţi de simţuri, ce le credem top,
Neputincioşi sau doar cuprinşi de lene,
Insinuăm, la legi, doar limitări de scop
Şi ne purtăm para-deştepţi, în anateme.

Planetă, cosmos, le-mpărţim felii
Şi partajăm avari doar materialul,
Uitând dimensiunea, timpului de-a fi...
Pierdută-n lupta cu irevocabilul.

Credinţei fii, sau produşi de selecţie,
Perfectu-l renegăm pentru handicap;
Proştilor neadaptaţi, le oferim protecţie,
Discriminând normalul cap la cap!?

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A. M: Nu, nu aşa! Doar observă: "Simţământul de "A-Fi" "tu" s-a schimbat în tine de mic?" I: Cu certitudine, nu. Dar ce te face să afirmi că acest simţământ este Sinele? A. M: Nu cumva, ceea ce nu se schimbă, adică Dăinuie timpului, şi nu este supus, creşterii şi descreşterii, evoluţiei şi involuţiei este Sinele? Ceea ce este atemporal fără de început şi fără de sfârşit este natura ta Reală.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ghetsimani

- Te rog îndepărtează, de poţi, încă puţin
Paharul ăsta, Doamne, întins acum spre noi
Amară-i băutura şi plină de venin
Şi-n plus, mocneşte-a ură şi spumegă război.

De când îl ştii, pământul nu s-a schimbat prea mult
Au mai căzut imperii, războaie au tot fost
Şi-n toată-această zarvă, în tot acest tumult
Se-nhamă "omul liber" la jugul contra cost.

Din umbră păpuşarii, scoţând în faţă "sfinţi",
Ne spun că rău-i bine şi binele e rău
Religiile se-nfruntă-narmate până-n dinţi
Oameni ucid alţi oameni, clamând numele tău.

Sub steagul toleranţei, mărşăluind obscen
Perversitatea, cinic, vrea dreptul la firesc
Iar omenirea pare că pierde-un ultim tren
Spre o iluminare a tot ce-i sufletesc.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Dobrică
Adăugat de Băştinaşul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stagnarea, sau iluzia stagnării nu este decât o pantă alunecoasă în jos. Când stagnezi, nu îţi imagina că lucrurile rămân nemişcate şi la acelaşi nivel. Îmbătrânim, ne pierdem forţele, murim. Când stagnăm în viaţă, lucrurile merg împotriva noastră pentru că se adună balastul. Singura direcţie este în sus, prin antrenament şi prin atitudinea de progres permanent, perfecţionare permanentă. Aşadar, lucrurile sunt tot timpul în schimbare şi mişcare iar direcţia este în sus sau în jos pe treptele evoluţiei. Dacă chiar în acest moment nu poţi să spui ce faci exact pentru a progresa şi pe ce planuri ale vieţii, te asiguri că involuezi şi pregăteşti un teren fertil pe care se vor naşte viitoarele tale suferinţe.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!