Citate despre iubire și lumânări, pagina 3
Camera suspinelor
Camera suspinelor.
Câinele care-și roade vechile visuri.
Un zid în noi
între inimă și cealaltă inimă.
Toate lucrurile astea
care-au luat locul copiilor!
Dragostea ca un rechizitoriu.
Lumânarea aprinsă
de cuvintele moarte.
Priveliște inexpugnabilă spre îndoială.
poezie clasică de Alain Bosquet
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu sunt a ta
Nu sunt a ta, nu m-am pierdut în tine
Nu m-am pierdut, deși mi-aș fi dorit
Cum candela-n amiază nu se mai vede bine
Și cum un fulg de nea în mare s-a topit.
Tu mă iubești și-aș ști să te dezmierd
Că ai o fire bună, iubitoare
Dar eu sunt eu și vreau ca să mă pierd
Ca o lumină ce se pierde-n soare.
Hai, nu mai sta, scufundă-mă-n iubire
Să nu mai văd, să n-aud un cuvânt
Furtuna dragostei să bată făr' oprire
Să fiu o lumânare prinsă-n vânt.
poezie de Sara Teasdale, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nimeni nu te va iubi
Nimeni nu te va iubi
exact cum îți imaginezi.
Nimeni și niciodată nu-ți va citi mintea
și nu va culege fiecare stea
de pe cer în momentele cele mai potrivite
pentru a ți le oferi numai și numai ție.
Nimeni nu se va ivi călare
pe un cal alb la ușa ta
cu pantoful pe care tocmai l-ai pierdut.
Înțelegi asta?
Prin urmare trebuie să te iubești
tu îndejuns, astfel că
oricare altă iubire să adauge
mai multe lumânări la tortul
pe care tu l-ai pus, deja, la rece.
poezie de Stephanie Bennet-Henry, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
În degete-nflorite
În degete-nflorite copacul vestejit
Își desenează cerul în care a iubit,
E libertatea aspră strânsă-n crengi
De-a zgâria în coajă ne-nțelese legi.
Nu-i târg în colțul gurii ce freamătă-nfundat,
El este-n mii de rosturi demult încarcerat,
Doar degete ce mai zvâcnesc spre cer
În răsărit de veac se scaldă în mister.
Stau și mă-ntreb: iubirea germinează oare
În palida lumină spre ultima chemare?
Zâmbește-mi alipind șoapte de șoaptă
În care-nțelepciunea e muză-ncoronată.
La mine, la fereastra inimii deschise
Sângele zvâcnește femeilor promise,
Nu are adversar să zacă-n sentimente,
Nu-i muc de lumânare să ardă în regrete.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Șoaptele dragostei
Dragostea mi-a șoptit la ureche,
"Mai bine să fii pradă decât vânător.
Fă-te măscăriciul meu.
Încetează să încerci a mai fi soare, și devin-o o pată a soarelui!
Stai la ușa mea și rămâi fără casă.
Nu pretinde că ești lumânare, fii o molie,
Astfel încât să poți gusta savoarea Vieții
Și să afli puterea ascunsă în slujire.
poezie de Rumi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noi nu-nțelegem viața...
Motto:
"Îmi privesc fotografiile vechi: ce-i cu voi, băiețași, pentru ce purtați numele meu?" (George Călinescu)
Intrăm plângând în lume
Și-o părăsim plângând
Am strâns în mici albume
Icoane fumegând.
Fotografii fixate
În sepia și-argint
Noi le iubim pe toate
Deși cumplit ne mint.
Cine ești tu, copile
Chilug, la câțiva ani
Cu soare în pupile
Ca îngerii orfani?
Și care este steaua
Ce te-a ferit de rău?
Vrăjmașul n-a pus șaua
Nicicând pe trupul tău.
Noi nu-nțelegem viața
[...] Citește tot
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (29 martie 2014)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Recunoștință
Era în existență un înger,
În cerul infinit etern,
Ce datorită unui monstru,
S-a pogorât din cerul efemer.
Venise să-i alunge chinul,
Îmbunându-i viața și destinul,
Oferindu-i iubire cu ardoare,
Făcându-l să se uite adânc în soare.
Monstrul purta un doliu veșnic,
Ascuns în al său întuneric suflet,
Pe care nimeni în această lume,
Nu îl dorea ca să-l asculte.
Se întâlnise-n vasta noapte,
Când stelele pe cer păleau,
Iar în albastra calmă noapte,
Toți aștrii feerici străluceau.
[...] Citește tot
poezie de Cînepă Ștefan (1 martie 2021)
Adăugat de Cînepă Ștefan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Logodnă marină
Iubita mea, înfășurată-n alge
Apari pe plaja unei veri târzii,
Cu marea-n spate, fără de catarge,
Pe brațele de valuri străvezii.
Când te-oi vedea înaintând spre mine
Am să mă rup nisipului ce sunt
Și cu-n buchet de scoici venind spre tine
Că zeu teluric voi păși în vânt.
O să ne recunoaștem din privire,
Căci ne-așteptăm cuminți de mii de ani,
Și sarea s-o depune pe iubire
Precum pe scufundate lăzi cu bani.
Vor da onorul căpitani eterici,
Albi pescăruși țipa-vor lung de sus
Și melcii suspina-vor uzi și sferici
La-mbrățișarea noastră din apus.
[...] Citește tot
poezie de Dragoș Niculescu din Duminica poemului mut (2014)
Adăugat de Dragoș Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sufletul feminin e greu de pătruns, altfel aș fi înțeles de ce-ți dorești cu așa ardoare apropierea unuia ca mine, mai mult neom decât om, prizonier al năzăririlor care-l stăpânesc, incapabil de fapte eroice, neîmplinit într-o carieră unde abia moartea e izbânda, cântărind în talerul nevăzut al rostului de zece ori mai mult decât o amărâtă de supraviețuire de șobolan scăpat de prăbușirea vreunui zid, căutând cu lumânarea iubirea, un fel de șarlatanie colorată frumos pusă pe-un raft oarecare deasupra planoarelor, care pentru mine înseamnă femeia, doar atât, fugind de ridicol ca dracul de tămâie, dar întâlnindu-l la orice colț, un ratat notoriu, cu alte cuvinte, desăvârșit în nereușitele lui impunătoare ca niște naufragii de transatlantice.
citat din romanul Livrescu de Mihail Soare (2014)
Adăugat de Radu Câmpan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dialog între inimi
Văd că de ceva vreme
te-ai rătăcit prin inima mea...
Acum eu trebuie să mă caut
pe mine prin inima ta...
Cred că inimile s-au îndrăgostit între ele...
Vreau să nu moară niciodată,
trebuie să nu se despărtă niciodată...
Să explorăm veșnicia împreună!
La capătul brațelor celor doi îndrăgostiți,
iubirea se naște ca un curcubeu
dintr-o pictură orientală de unde
nu lipsește un pat de petale și chiar
lumânări aprinse ce ard multicolor,
așa cum mii de diamante
îți împodobesc inima, iar iubirea
ți se împrăștie în sânge...
poezie de Eugenia Calancea (3 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doar o secundă clipa
Doar o secundă clipa
îmi înțelege glasul
apoi fuge-n pădurea
de gânduri să culeagă,
dorul de timp în coșul
cu rodul de trăiri
mustind a frământare.
Oftează și-mi șoptește
că știe, mă- nțelege...
Încerc să-i prind suflarea,
o adiere blândă
în trepte de durere
sau bucurie mută.
I- ating c- un vârf de deget
unda abia simțită.
Senin cuprind în fire
căldura ei suavă
și îmi alin fiorul...
Iubesc clipa.
Îmi pasă
[...] Citește tot
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Deea_deea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu, Nietzscheanul
Nu era chiar niciun secret,
știam că mă iubește doar pentru că nu sunt întreg și ca să-mi poată adăuga a treia mână sau mai știu eu ce,
așadar numai ca sa fiu așa cum mă vedea ea,
nu o dată m-am trezit dimineața altfel decât mă culcasem
cu o aripă de fluture lipită stângaci pe umărul dezgolit de furtuna din zori,
cu tatuaje facute cu pixul sau doar cu ochiul ei drept,
mi-a desenat încă o inimă, un catarg cu velele rupte,
într-o seară, făcând pe filozoafa, lucru ce-i dădea un aer fermecător de caraghios,
după ce mi-a aruncat aiureala "ești exponentul unei lumi fără păcat aflată sub dictatura iubirii"
la lumina unor lumânări de tort a pus la cale un soi de ceremonie de sanctificatare
ori, mai degrabă, de nesanctificare
alăturând numelui meu pe acela de Nietzscheanul, ca Tesviteanul bunăoară,
astfel că în toate calendarele cu nesfinți veți da de mine astfel,
nu era atât de fraieră încât să nu-și dea seama că nu sunt eu însumi, ci doar căutarea, de aceea ea îmi și zicea "alteritatea ta"
"sunt ceea ce scriu", am recunoscut, "așa că las-o baltă cu declarațiile tale de dragoste,
pietrele amfiteatrului, obloanele prăvăliilor, macadamul,
toate le știu pe de rost și le declamă fornăitor,
iar tu mă minți spunându-mi că e ecoul",
eu de fapt nici n-am iubită,
e doar o cascadă care curge din cer și de aceea pare nespus de înaltă
[...] Citește tot
poezie de Mihail Soare din Eu, Nietzscheanul (2012)
Adăugat de Augustin Nicolae
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despărțire (II)
Cum poate-o dragoste-atât de profundă să pară-o dragoste profundă,
Cum poate ea zâmbi la petrecerea de adio?
Chiar și lumânarea, simțind tristețea noastră,
Lăcrimează alături de noi cât e noaptea de lungă.
poezie de Du Mu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jertfa lacrimilor
Sălbatic suflet răvășit
De-atâta timp într-o trăire,
Aduni în juru-ți asfințit,
Îl luminezi printr-o sclipire
Îți plâng în palme lumânări
Aprinse toate de speranță,
Le porți ca să alini uitări,
Atunci când dragostea îngheață
Dai tot ce ești, divinul har,
Precum o mantie cerească,
Oferi iubire, sfântul dar,
Ca pe o jertfă sufletească
Ești sclavul lacrimei mereu,
Ce udă inimi prea uscate
De-atâta plâns, de-atâta greu,
Și de iubiri ce-au fost furate
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântecul libertății umane
Suntem liberi!
Suntem liberi!
Să supunem elementele
doar cu o mantră a iubirii!
Suntem unici!
Suntem unici!
Universul se învârte pe orbita inimii noastre,
n-ar exista nicio stea fără privirea noastră,
n-ar exista niciun zbor fără dorurile noastre.
Stelele zburătoare se nasc din cântecele noastre
și subjugă
zilele de emfază ale dragonilor de umbre
care cuceresc spațiul nepus la adăpost.
Celulele spațiului încă acoperit al lumii
se culcă pe rugăciunile noastre dezgolite,
uitate sau aruncate pe neiertări de gheață.
Să ne trezim din adâncirea în pierderea de sine,
din lâncezeala zilei tridimensionale,
[...] Citește tot
poezie de Nela Talabă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doar iubirea
Dacă lumea pe noi pică,
Lâng-o margine de drum,
Doar iubirea ne ridică,
Dăltuindu-ne în fum.
Dacă nimeni nu oprește
Mersul către nicăieri,
Doar iubirea îndraznește,
Să mai caute-n tăceri.
Dacă-n clipa asta rece,
Cerul se va sparge-n două,
Doar iubirea poate trece
Puntea clipelor de rouă.
Dacă mâine-nspre amiază,
Vânturi... vor a ne răpi,
Doar iubirea mai cutează,
Negrii nori... a risipi.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ziua Z
Despărțirea nu-i o glumă,
Despărțirea-i boală grea,
Pe care nu și-o asumă
Niciodată dragostea.
Vino, dragoste, cu leacul
Bolii tale netratate
Și mă vindecă de fleacul
Ăsta de singurătate,
Care parcă stă de-o viață
La capul meu, în picioare,
Din această dimineață
Aprinzând o lumânare.
Ia-mă, dragoste, și du-mă,
Că e semn de piază rea;
Despărțirea nu-i o glumă,
Despărțirea-i moarte grea.
poezie de Marius Robu (23 februarie 2016)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copilăria, craterul din suflet
am o amantă
cândva semănam perfect
Dumnezeu știe asta
mereu coboram unul în celălalt
și cu delicatețea unui copil făceam dragoste
sub cămașa din cânepă țesută de bunica
îmi ascundeam mâinile
ca un gest
îngenuncheam și spuneam
Tatăl nostru
cămașa mi-a rămas mică
și lumea aceea am pierdut-o
în ziua în care mama a luat
busuiocul din grindă și
l-a pus în odaia cu miros
de lumânare arsă...
țin minte
ploua mărunt și era frig
[...] Citește tot
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cină în doi
Cer albastru, vânt de vară,
Lumânări, dulce vioară,
Clinchet de pahare fine,
Tu surâzi, doar eu cu tine
Ne dansează ochii valsuri,
Inimile fac popasuri
Între vis și realitate,
Stele sus, în suflet șoapte
Te sărut încet pe mână,
Chipul tău pare să spună,
De ce eu? Și simți că zbori,
Te privesc adânc... fiori
Și mă bucuri... și te am,
Mă întreb cum de eram
Fără strălucirea ta,
Existam... altundeva
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Razele iubirii
O lumânare crudă, înfiptă într-o floare,
Visează peste creștet lumini îmbietoare...
O albină aleargă din fulger să-i aducă
Arderea măreață din ulei de nucă...
Lacrima de ceară coboară spre pământ,
Pe-obrazul bătrâneții e tinerețea-n vânt...
Flacăra trecută visează, vrea să ardă,
Lumânarea-i plină cu lacrimi de zăpadă...
Bradul se închină la steaua dintre sfinți,
Razele iubiri-i cu dragostea în dinți!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre iubire și lumânări, adresa este: