Citate despre iubire și lună plină, pagina 3
Textele de mai jos conțin referiri la iubire și lună plină, dar cu o relevanță mică.
Lună plină
Ai mersul domol usor
Pasul te poartă de dor
În a timpului fereastra
iubire pasăre măiastră
Tu esti oceanul meu
Oglindă a sufletului
Tainică iubire la greu
Mesaj divin al cerului
Eu simt câte o unduire
Reflectă raza de iubire
Pe soclu cu iubire plin
In fața ta eu mă înclin
Doar un cuvânt mă iartă
Pe veci eu sunt legată
Si dăruită cerul din vest
Sfintiti cu soare din est
[...] Citește tot
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fiori de dor...
Fiori de dor răsar în noapte,
Râuri de șoapte, sub tâmple albe,
Din albia lor m-alintă ușor.
Fiori de dor, iubirea nostră,
Ca marea albastră schimbă culori,
Rătăcind spre vechea fereastră.
Fiori de dor, valuri de flori
Îmi mângâie visul, unor noi chemări,
Efemere păsări măiastre.
Fiori de dor, sub lună plină,
Nopți neuitate, ciorchini de fiori,
Miresme înflorate din lanul amintirilor.
Fiori de dor, gingășii dorite,
Veșnic neprețuite, la timpul lor,
Dar acum, la apusul vieții, adorate.
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (18 iunie 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nevasta mincinoasă
"Y que yo me la lleve al rio
Creyendo que era mozuela
Pero tenia marido"
Federico García Lorca - La casada infiel
("Și eu care-am dus-o la râu
Crezând că era fată mare,
Când colo avea bărbat.")
Federico García Lorca - Nevasta necredincioasă
Credeam că e fată mare
Când am dus-o pe cărare;
da și eu - ce minte proastă! -
n-am bunghit că e nevastă.
O fi fost ea ca zambila,
dar mersei mai mult cu sila.
[...] Citește tot
poezie clasică de Miron Radu Paraschivescu din Cântice țigănești (1941)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te aștept, iubire!
Când tu vei vrea să fii cu mine
Voi fi mereu aici.
În orice depărtare te-ai afla
Te voi aduce lângă mine.
În fiecare zi eu voi trăi doar pentru tine
Și voi îngenunchea în fața ta
Și-ți voi cânta decât poeme de iubire.
Și când tu vei fi pregătită
Și vei vrea iubire,
Voi fi mereu aici și te voi aștepta
Cu sufletul în palmă.
Voi aștepta venirea ta, iubită doamnă!
Iubirea de mult așteptată.
Te vreau să-mi fi tu zâmbetul ce îmi alină inima.
Din vise adânci, iubirea noastră a zămislit.
Iar tu vorbindu-mi fără un subiect anume
Lăsându-mă decât pe mine să vorbesc despre iubire
Trăind în lumea mea de vis, un basm de nedescris ai să adormi.
Și am jurat pe-a mea iubire
Că voi păstra ăi visul, dar și dragostea.
[...] Citește tot
poezie de Diodor Firulescu din Viața într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Călătoria unei frunze
Iubesc Câmpia
C-o dragoste ciudată...
Mi-i dragă pacea ei
Statornic așezată
Cu datinile-i sfinte
Din timpuri ce-au apus
În dorurile inimii
Cu toate mi s-au strâns.
Iubesc
Nopțile-i cu lună plină
Când înfloresc florile-n grădină
Iar greierii cântă de zor
La măiastrele viori.
Mi-s dragi
Dulcea legănare a pădurii
Și a holdelor, hlamidă aurie
Ce se întinde...
Cât vezi cu ochii pe câmpie,
Și casele adunate laolaltă
Ca sfatul bătrânilor de altădată.
[...] Citește tot
poezie de Floarea Cărbune (28 iulie 2009)
Adăugat de Adina M. Neghirla
Comentează! | Votează! | Copiază!
Decor
Ți-am pus în decor petale de trandafir,
Gura ta să miroase a roze.
Idealuri sidefii ți-am pus la picioare
Și în privire culoare...
Lumi paralele mi-au înfiat identitatea
Și m-am ascuns în spatele oglinzilor
Să-ți pândesc dragostea.
Jarul iubirii l-am împărțit la doi
Și când lumina s-a ascuns răpusă de somn,
Am devenit eu luna plină
Care te îmbrățișa cu razele
De pace și vrajă.
M-am desprins de cer și m-am întors în brațele tale,
Ți-am devenit pleoapă și lacrimă
Și spiritul morții mi-a îngenunchiat blând.
Atunci am desenat îngerii,
Spre a ți-i oferi în dar,
Ca semn al iubirii mele.
Pe mormintele morților vii,
Petale de iubire se vor risipi,
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezia este o afacere cu Dumnezeu
un fel troc ad-hoc cu lună plină
la un colț de răsărit
pe un sirag de scoici îndrăgostite
și-un vals de cuvinte
atent măcinate
între două ape
doar poeții sunt niște bieți muritori
care-și îndeasă durerile în suflet
ca pe un mărunțiș strâns într-o pușculiță strâmtă
pentru clipa fericirii de pe urmă
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când...
Când ochii tăi plini de lumină,
Mă vor îmbrățișa cu pleoapele închise,
Strângându-mă la piept sub lună plină,
Vei vedea cum te-am iubit în vise.
Când tâmpla-ți fină vei rezema ușor,
În palma unui suflet cu obrazul plâns,
Dăltuit de riduri și istovit de dor,
Vei auzi de-aproape un oftat ascuns.
poezie de Paul Aelenei din Iarna Cuvântului (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ironii de lună plină
Gol simt:
în mine și-n afară!
E locul tău,
Blestem inevitabil!
Luna-mi ironizează distantă:
gândurile, orele,
visele, nopțile,
iubirea, viața,
dorințele, singurătatea,
depresia și gândul morții.
Astept să-mi întoarcă spatele...
Vreau ploaie și vreau vânt!
Nimeni să mă știe,
S-adorm și să uit!
poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când tu...
Aș juca șotronul în bălți
În flori pietre fără dălți,
Neaua-ntr-o mare aș topi
Anotimpuri as contopi.
În al iubirilor mistrale
Cu florile quasarine..
Și cântec adiat de bucle
Privindu-te doar pe tine
Cu irișii de lună plină
Șoapta magnic de divină
De îngeri în cer suspină
Când tu nu-mi esti senină
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să ne iubim o veșnicie
Sub sâni îți înfloresc magnolii,
Eu smulg din rodul lor târziu
Și-acopăr cu lumină zorii
Catifelați... Căci vreau să fiu
Întâiul val de lună plină
Ce să te soarbă se grăbeșe,
Cât ochii tăi sunt zi senină
Și teiu-n păr îți înflorește.
Te chem într-un ocean de sângeri...
Pe buze - mal catifelat...
O scoică și-a ucis tăcerea
Și-ntr-un surâs s-a înălțat.
O lotcă, blând precum un nufăr,
În larg, tăcut, spre necuprins,
Duce iubirea noastră-n visul
De neuitat, de neatins...
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Numele ei
rostit în fiecare zi cu
încăpățânarea îndrăgostitului
l-a învățat așa de bine
încât și-l amintește și
și
și noaptea e-n stare să ți-l zică
când este hipnotizat de luna
plină de culoare galben hepatic
știe numele și-l pronunță
deși
deși-i provoacă o durere atroce
știe că a rămas cu buzele umflate
de la ultimul sărut dat cu
patima unui om nenorocit
de iubirea irațională
numele ei îi vine în minte
când îi vede fotografia
pe care o păstrează în
în
în buzunarul de la piept
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pandantive sufletești...
Iubite! Hai, să fumăm din nou pipa timpului frumos,
petrecut cândva de amândoi,
un Cătălin și-o Cătălină sub clar de Lună plină,
deocheați de un Luceafăr trecător,
când cerul scâteia feeric,
în nopți târzii pe daluri și câmpii
și în tainică noastră grădină,
Cu râu la picioare.
Iubite! Hai, aprinde-mi o țigară,
din rugul încins în focul inimii flămânde de iubire,
cum numai tu poți și știi că îmi place,
să botezăm din nou cu vin roșu amorul sfânt,
iar nunta de fluturi ce ne-a înconjurat,
rămâie argumentul celor viitoare,
în amintirea noastră, trandafir neuitat.
Iubite, mai strânge-mă în brațele tale ocrotitoare,
așa cum numai tu și iedera știe s-o facă bine,
să adormim din nou împleticiți în patul fericirii,
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (12 februarie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plaja de la Dover
Marea e calmă-n seara asta. O lună plină
Plutește peste ape. Este ora mareelor înalte.
Sclipește și-apoi se stinge o lumină
Pe coastele franceze; stâncile Angliei, solide,
Licăresc, dincolo de golful adormit.
Vino la fereastră, aerul serii e plin de nestemate!
Lângă lunga linie-înspumată, spre răsărit,
Unde marea întâlnește pământul luminat de lună,
Ascultă! Ascultă mugetul scrâșnit al pietrișului
Rostogolit spre larg și-apoi depus de valuri, rând după rând,
Pe țărmul cel abrupt, cu scoicile-împreună;
Ascultă cum se-nalță, cum cade și cum se-înalță iarăși
Într-un tremolo-înăbușit, predominând
O notă întotdeauna tristă căreia-i devenim și noi tovarăși.
Sofocle, cu multă vreme înainte,
A auzit același vuiet pe faleză, la Egeea,
Și, reflectând asupra condiției umane, i-a venit în minte
[...] Citește tot
poezie celebră de Matthew Arnold, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-am iubit
Te-am iubit cu liliacul și-am urcat până la cer
Când mi l-ai trimis în cântec, pe o coardă să vibrez,
Să-nfloresc cu ghioceii dezlipindu-mă de ger,
Ca pe-o aripă de suflet să mi te încredințez.
Și înmiresmat cu vise liliacul cu cinci flori
A trezit furtuni sub tâmplă și te-am uns din vers cu mir,
Cântecul de ciocârlie mi-a străpuns valul de nori
Și din ploaia de sub gene mă renasc în trandafir
Ca să-ți prind în piept iubirea cu petale de rubin,
Să ne căutăm norocul de prin flori liliachii,
La răscrucea dintre gânduri ca o boare-n vis să-ți vin
Și în nopți cu lună plină ca Luceafărul să-mi fii...
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cred și sper...
Cred și sper, și sper, și cred,
Că sunt liricul aed
Ce-a pus sufletul în rime
Cu iubirea-i să te-anime,
Să te bage în ispită,
Să te facă fericită,
Fără să fie păcat
Fac din vers și stele pat!
Fac din flori, și stele, vise
Din adâncuri necuprinse,
Din nălțimi fac și inele
Ca să te cuprind cu ele,
Să te-ncing la cheutoare
Unde ești mai arzătoare,
Că sunt liricul aed
Cred și sper, și sper, și cred...
Ard în firbinte cuvinte,
Literele îmi sunt ținte
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvântul rupt din soare
Pe albastrele mări doar cuvântul
Plutește pe albele mâini, rupt din soare
E lună plină și duhul e plin de culoare
Mă vezi, nu mă vezi
Iubirea ne păstrează verde ca iarba
Ține-mi fluturi în mâini și foc
În priviri aprins de razele luni
Și steaua se aprinde cum inima mea
Către tine, prea devreme
În liniște te veghez,
Cu respirația unui înger.
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Epava
Arsă până la os de soare zace-aruncată de furtună
Pe plaja goală, dusă pe gânduri, aplecată pe-o parte;
Ea care-odată înnoda-ndepărtate țărmuri împreună
Și vântura Estul și Vestul cu velele-n vânt umflate...
Stoluri de pescăruși aromesc pe copastie și pe etravă
Extenuate de mareea care tot urcă și tot coboară...
Dar, se spune, c-atunci când e lună plină, bătrâna epavă
(Și toate clopotele-anunță miezul nopților de vară)
Înalță velele și se-avântă departe de vederea noastră:
Despică oceanul iarăși și la prova ard flăcările spumei,
Și ea valsează pe apa mării unde cerul e singura fereastră,
Retrăiește niște vise frumoase de demult, vii în somnul ei.
Fremătând, în vreme ce plutește-nclinată-n vântul nopții,
Voioasă că velele-i cântă-n briza tare și-o îndrumă,
Ea simte că marinarii o iubesc și-au grijă de ea cu toții
Iar porturile-i cad, unul câte unul, ca niște stele-n urmă.
poezie de Harry Kemp din Cântece și balade marinărești, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezie scrisă pe pragul unei nopți cu Lună plină!
(Veronicăi Micle)
Mă iartă că te-am atras pe-a poeziei pantă,
Privighetoare blândă, cu-al tău serafic cânt,
Venit, cum a vrut Soarta din Lumea mea Atlantă
Să-ți apăr strălucirea, din fermecat cuvânt.
Nu mă lua în seamă, vor fi furtuni de stele,
Când liniștile-n suflet vor lăcrima cuminți,
Lasă-mă-n pădurea dorințelor rebele,
Să te compun cu vraja luată de la sfinți.
De gânduri obosită, visează, iar, pragmatic,
Într-o lume sumbră ce nu te prețuiește,
Dar să nu uiți, iubito, că îți sunt fanatic
Admirator în versul care te definește!
Mă iartă că te-am târât, fără măsură,
În visul meu, albastru, tivit cu zurgălăi,
[...] Citește tot
poezie de Ionel Arădoaie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am să vin
Într-o noapte surprinsă la furat de stele
un zmeu adormise pe lună plină
și i se șopteau povești la ureche.
Prințesă îți cerem iertare pentru tentativa
de a te măsura cu ochii,
e obișnuința din vechime de a rotunji frumosul
la care oricine aspiră
măcar cu gândul.
Dacă am privi numai în jos
înălțimea n-ar mai fi percepută,
dar noi avem nevoie de înaltul iubirii
care ne lasă sub acoperișul ei cald
ca pe niște copii.
În inima mea se naște întregul
pe care odată cu vârsta îl caut
nu-mi pot păstra sufletul singur
când iubesc din ambele părți.
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre iubire și lună plină, adresa este: