Citate despre iubire și meserii, pagina 3
Textele de mai jos conțin referiri la iubire și meserii, dar cu o relevanță mică.
Daca toate acestea fi-vor invatate
Fiii vostri singuri hotaresc in viata
Care-i meseria ce o vor urma,
Fiii vostri mai tarziu invata
Taina ei fierbinte, nobila si grea.
Fiii vostri singuri mai tarziu, fireste,
Isi aleg iubita mangaind-o bland,
Inima lor larga si sincera-si roteste
In privinta asta cel mai greu cuvant.
Fiii vostri, insa, trebuie sa-nvete
Din copilarie inca, de la voi
Primele indemnuri, primele povete -
Dorul de lumina, scarba de noroi.
Cat sunt fragezi inca, mame, invatati-i
Sa iubeasca floarea pura din livezi.
Sa iubeasca-ntinsa mare si Carpatii,
Ce-si inalta-n ceruri fruntea de zapezi.
[...] Citește tot
poezie celebră de Nicolae Labiș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Model de CV
Ah, câte remușcări mai am;
Nereușite provocate
Sărăcindu-mi posteritate
Deși cum să evit știam.
Am învățat cu consecvență,
M-am dăruit cu tot ce-aveam;
Și dragoste și competență
Eram, o flacără trăiam.
Dar tot așa, m-am dezmințit;
Mi-am lăsat locul, meserie,
Copiii mi i-am părăsit...
Mi-am lăsat case pe-o chirie.
Rămân un neînțeles actor,
Exemplu de risipitor;
Tot ce-am avut e-acum decor
Din care ies, prost regizor.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fi mamă, tată, părinte în general nu este o meserie. E cea mai mare provocare a omului. Așa cum am scris într-o antologie de aforisme, prin copii, Dumnezeu ne amintește tot timpul ce ființe frumoase suntem menite să fim. Provocarea (care este și șansa noastră de a ne reîntoarce în paradisul pierdut al bucuriei pure, al iubirii necondiționate, al abandonului fericit) este să redescoperim această frumusețe în noi înșine, s-o recunoaștem în copii și să n-o mai distrugem nici în noi, nici în ei. Să ne reîntoarcem la instinctul de a trăi. Fără pretenții, fără așteptări, fără rușine. Să lăsăm copiii (și creațiile literare) să-și trăiască propria viață, urmăriți îndeaproape de bucuria manifestată de a le fi dat formă.
Silvia Velea în Memoriile păsării Phoenix, În loc de prefață (2020)
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lia alesese să devină psihiatru, nu din aviditate pentru bani, nu din dorința de a se îmbogăți; doar nu-i lipsise niciodată nimic, părinții ei străduindu-se să-i asigure mereu tot ce și-ar putea dori, deși ea nu era deloc pretențioasă sau mofturoasă și-și alesese această meserie din dragoste pentru semenii ei, din dorința de a-i ajuta pe cei care sufereau, cei cu care soarta fusese mai puțin dreaptă și pe care ea încerca să-i ajute, în limita posibilităților, să le aline suferința sufletească, ceea ce dovedea noblețea cu care era înzestrată, altminteri, ar fi putut deveni orice altceva, doar o ducea mintea. Și-ar fi putut alege o meserie mult mai bănoasă, însă scopul ei în viață nu era prosperitatea materială. În plus, ea punea mai presus fericirea altora, decât pe a ei.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Calea Luminii Dascălilor, Omagiu
Toți lucrăm o viață la catedră
Și plecăm, din școală, supărați,
Fiindcă ne trimite-acasă Viața,
Fără să ne-ntrebe: "Nu mai stați?"
Anii ne-au rămas prin școli, prin clase,
Chiar acasă, unde tot trudeam:
Îndesam caiete multe-n plase
Și târziu, în noapte, corectam...
Din cafea sorbeam ca din ambrozii,
Iar cultura ne-nălța la zei!
Ne-am iubit cu toții meseria.
Chiar am fost împătimiții ei!
Am iubit elevii, școala, cartea,
Am sădit și trainic și frumos.
Toți știam că Viața-i o minune
Și-am ajuns la Dumnezeu, pe jos.
Ce lăsăm în urmă? Doar lumină
Și copii care nu pot uita,
Întrebând, în toamnă, cu tristețe:
"Nu știți unde este Doamna mea?"
[...] Citește tot
poezie de Maria Baciu (2022)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mama mă trata ca pe un bărbat, ca pe un om matur. De copil, mă ducea la teatrul dramatic, respectiv la Teatrul de Comedie, la Teatrul Bulandra. Așa m-am îndrăgostit de teatru. Lucrurile s-au petrecut într-una dintre duminici când am prins locuri la un matineu, la "Tartuffe" și "Cabala bigoților". Se juca la Bulandra, cu Octavian Cotescu, Florian Pittiș... numai nume mari. Aveam 14 ani. În perioada aia, te întreabă lumea "ce vrei să te faci?". Țin minte că m-am gândit: "Dar oare n-o fi o profesie în care să fac de toate?". Și răspunsul a venit la matineul acela, când Octavian Cotescu a avut un moment în care s-a uitat înspre public și i-a căzut privirea pe mine. Iar eu m-am făcut mic... Atât de tare m-a impresionat lucrul ăsta încât am ieșit afară era primăvară, era însorit și mi-am zis: "Da, asta vreau să mă fac. Iată o meserie în care poți să fii de toate; poți să fii doctor, poți să fii bun, poți să fii rău... să-ți exersezi toate sentimentele".
George Ivașcu în emisiunea "Ieri-Azi-Mâine de la TVR (aprilie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Modelare...
Atunci când Dumnezeu a sortit a mă naște,
A dat lege să se toarne moneda.
Potcovarii de suflete și-au schimbat meseria
Și au încercat ceva nou: să schimbe sufletul meu...
Și-au luat așadar,
Unelte, răbdare și jar.
Au bătut nicovala făcând-o să strălucească,
Iar ciocanului șlefuit,
I-au dat tălpi de lumină.
Aveam încrustat în esență
Iubirea divină.
M-au înălțat pe catafalcul schimbării
Odată cu zorii.
Îngeri de jar se prelungeau ca o lavă
Din al lumii altar.
Și am fost răstignit - un Iisus -
Moneda bătută pentru care
Conchistadori au venit
Să-și ceară ietare.
Când m-au frământat sub ciocanul iertării
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Arivaj
Arivaj, arivaj, strigă omul de la Blaj,
că blăjenii sunt de treabă,
nu te pupă, nu te-ntreabă,
ca amicul din Lyon, unde mi-am luat palton
Un palton și un poltron
jucau table pe balcon,
la palat, da, la palat
o salată au mâncat,
Pan cu favoritele,
Nan cu cameristele,
numai Stan și Bran muncesc
de-unu mai muncitoresc.
Nu mai râde tov. Pascalu,
te pui rău cu genialu,
un pantof și o pansea
jucau leapșa-n Bogota,
că acolo-s mulți bogați
și se simt cu toții frați.
Iar pistolul doar ucide,
asta spune Tucidide,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despre morți numai de bine
Orice mort ar trebui dezgropat uneori,
încercată resuscitarea lui
O respirație gură la gură,
cot la cot,
os la os,
până când, devenit una cu el, te ridici în capul oaselor și respiri adânc
aer de dincolo
de aer
Orice mort ar trebui vizitat uneori
la cimitir,
întrebat de sănătate,
vaccinat
Fără bancuri proaste cu "noi vrem pământ",
fără cuvântul "pământ" de fapt,
doar despre lună și stele se poate discuta,
câte în ele și în Univers
Orice mort are nevoie de iubire,
nu e nicio diferență între ceea ce simte el și ceea ce simți tu pentru mine
[...] Citește tot
poezie de Marcel Vișa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bărbatul vieții tale...
.. m-ai întrebat aseară de ce mereu tânjesc
de ce nu sunt cu tine în pragul veșniciei
știindu-te departe mereu te necăjesc
cu întrebări de genul de ce n-a fost să fie..
m-ai întrebat aseară de ce nu ești cu mine
de ce pășim prin viața cu sensu-i răzlețit
de ce mereu în preajmă atîtea voci străine
împută că degeaba, degeaba ai trăit
ce pot să-ți spun, mă doare, a naibii mă mai doare
că sensul vieții tale l-a hăcuit securea
că tu, cândva copila arzandă că un soare
azi ești la discretia alesului aiurea...
te-am vrut mereu un injer cu har dumnezeesc
ai fost doar o femeie, femeie ca și toate
și ți-ai ales bărbatul dintr-un instinct firesc
mereu la datorie- mereu să-l știi că poate
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (8 februarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul
Ce și-ar dori, oare, mai mult sonetul
Măsură, disciplină, eleganță,
Un plus de sentimente și substanță?
Nu e ușor să-i descifrezi secretul...
Sonetul școală fără de vacanță
(Ți-ai pregătit stiloul și caietul?),
Maeștrii ne învață alfabetul:
Sonetul meserie, cutezanță...
Iluzii, fantezii, vise-n andante
"Călări pe vin...", bem versul lui Baudelaire
Și ne-ndulcim cu un sonet de Dante...
Apoi, târziu, cu-o stea, pe-un colț de cer,
Un înger își notează,-atent remarca:
"Sonet Lumină Dragoste Petrarca."
Apa care trece, pietrele care rămân
La senectute, câți se cred Seneca!
[...] Citește tot
poezie de Vasile Romanciuc din De ce plânge clovnul? (11 aprilie 2009)
Adăugat de vasili brinza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Calea luminii (Dascălilor, omagiu)
Toți lucrăm o viață la catedră
Și plecăm, din școală, supărați,
Fiindcă ne trimite-acasă Viața,
Fără să ne-ntrebe: "Nu mai stați?"
Anii ne-au rămas prin școli, prin clase,
Chiar acasă, unde tot trudeam:
Îndesam caiete multe-n plase
Și târziu, în noapte, corectam...
Din cafea sorbeam ca din ambrozii,
Iar cultura ne-nălța la zei!
Ne-am iubit cu toții meseria.
Chiar am fost împătimiții ei!
Am iubit elevii, școala, cartea,
Am sădit și trainic și frumos.
Toți știam că Viața-i o minune
Și-am ajuns la Dumnezeu, pe jos.
[...] Citește tot
poezie de Maria Baciu (august 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un coș plin cu pâine proaspătă
Profetul Mohamed a zis:
"Nu există tovarăș mai bun
pe acest drum decât faptele tale. Ele îți vor fi
prietenii cei mai buni sau, dacă ești crud și egoist,
faptele tale vor fi șerpi veninoși
trăind în groapa ta."
Dar spune-mi,
poți desfășura o muncă de calitate fără a avea un învățător?
Poți măcar ști ce înseamnă așa ceva în lipsa
unui Maestru? Gândește-te că pentru a trăi, chiar modest,
e nevoie de o minimă instruire.
Mai întâi vine cunoașterea,
apoi, îndeplinirea muncii propriu-zise. Mult mai târziu,
poate după ce vei murit, va crește ceva
din ceea ce ai făcut.
Caută ajutor și îndrumare
în oricare ar fi meseria pe care o înveți. Caută un învățător
[...] Citește tot
poezie clasică de Rumi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vechiul drum al mătăsii
Ai putea să-mi fii și mamă, și tată, și casap,
ai putea să mă calci în fiecare dimineață pe bombeu
cu roțile perechi și descentrate cu care te deplasezi
spre serviciu, ai putea să locuiești pe-același palier
cu mine, să ne ciocnim, pe-ntuneric, lângă ghena
de gunoi, ai putea să fii cea care îmi prinde
inima în palme ca pe un buchet de nuntă,
dacă-i avea răbdare să mai aștepți puțin sub turnul
din Pisa până când va atinge înclinația necesară,
ai putea să-mi aduci tu factura de lumină
sau prognoza meteo în plic, pe-ntreaga lună vitoare,
ca să mă dezobișnuiesc să-njur străinii care nu-și fac
decât meseria, ai putea să fii necunoscuta care
se osândește cu mine pe viață într-un lift nechemat
niciodată de nimeni, oh, și câte și mai câte ai mai putea fi,
toate din pricină că specia mea pe cale de dispariție
e dependentă de tine ca de glonțul ultim, cel care nu
va fi găsit niciodată, nicicând.
Copacii cad în anonimat mai repede ca oamenii,
[...] Citește tot
poezie de Dragoș Niculescu din Hibernaris (2001)
Adăugat de Dragoș Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Contrarii
Singur, în camera mea,
Mă întreb de ce nu sufăr,
Alături, lumea geme
În chinurile facerii,
Un diavol îmi ține revolverul la tâmplă,
Prefer să urlu singur,
Să nu mă audă nimeni,
O vrabie își lasă mizeria
În palma mea,
Pe umăr, un corb îmi spune,
"Ești al meu", îmi scutur brațul,
Pasărea se înalță pe acoperișul
Palatului prezidențial.
Iau din bibliotecă " Romeo and Juliet",
Declam, " Thus with kiss I die".
Așa a fost.
********************************************
Picioarele soldatului miroseau la mari depărtări,
Râul încremenise de rușine,
Mierla se tânguia zadarnic,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Proverbial
Mă scol cu noaptea-n cap
Și rămân ziua negru,
La fel; nu pot să scap
De vise pe de-a-ntregu'.
Mă culc pe o ureche
De gafe plictisit
Și știu că nu-s pereche
De fiu în risipit.
La mort îmi răcesc gura
Că nu-i mai am pomană
Prieteni, aventura,
Să-mi oblojească rană...
Mă strig să se audă
-Cât încă nu-i târziu
Și chiar de fac în ciudă-
Că-s bun în tot ce știu!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce plângi mamă? (baladă, în memoria celei ce mi-a dat viață)
De vei citi aceste versuri,
Vei înțelege foarte mult,
Vei ști că dragostea de mamă,
E prea puțin, un... cult.
Când îți văd privirea tristă
Și pleoapele-n lăcrimate,
Simt că inima-mi plesnește
Și deodată nu-mi mai bate.
Să-mi revin mă uit la soare,
Îmi șterg fruntea și obrazul
Și-ncercând să-ți fur o vorbă
Te-ntreb mamă: -Ce-i necazul?
Tu te-ntorci, privind spre mine,
Îți stergi ochii cu năframa
Și c-o voce tremurândă
Spui zîmbind: -Mânca-te-ar mama!
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre iubire și meserii, adresa este: