Citate despre iubire și modestie, pagina 3
În viață obținuse mai mult decât succese repetate, imense, obținuse gloria pe care acum o întreținea cu modestie și trudă. Obținuse și dragostea, acea picătură de lumina, care devenise un mare semn de întrebare la capitolul "neprevăzut".
Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la iubire și modestie, dar cu o relevanță mică.
O mulțime de oameni cred, de exemplu, că onorează mult pe Fecioară, arzând în plină amiază o mică lumânare în fața uneia din icoanele ei. Sunt puțini, dimpotrivă, cei care încearcă să imite castitatea ei, modestia și dragostea ei pentru lucrurile spirituale și divine!
citat din Erasmus
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mircea Ursei
Modest, dar talentat,
Inovator și inventator,
Respectat epigramist,
Cunoscut ca umorist,
Este mereu pus pe fapte,
Are idei foarte multe...
Un om blând și darnic,
Rodnic în literatură,
Scrie mereu cu mult har,
Este iubit de colegi,
In Cenaclu așteptat....
acrostih de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acesta sunt eu
Am strâns niște ani fără prea multe patimi,
Am visat, am sperat și-am iubit,
Deseori fericit, dar am vărsat și lacrimi,
Multă dragoste am risipit.
Am intrat mereu pe ușa din față,
N-am furat și n-am lingușit,
Suferință, durere, le-am făcut mereu față,
Nici când pierzi, jocul nu e sfârșit.
N-am fost cel mai frumos ori cel mai deștept,
Dar sunt loial și-mpresionat de modestie,
Privesc oamenii-n ochi, răbdător și drept
Și mă feresc cât pot de prostie.
Bogățiile mele le port cu mine,
În oglinzi mă privesc cu respect,
Bunul simț cred că-mi stă cel mai bine,
Sinceritatea mi-o asum ca pe-un defect.
[...] Citește tot
poezie de Ovidiu Scridon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața de apoi
Motto:
"Dacă Dumnezeu mi-ar face cadou o bucățică de viață, m-aș îmbrăca foarte modest,
m-aș întinde la soare, lăsând la vederea tuturor nu numai corpul, ci și sufletul meu."
Gabriel Garcia Marquez
apoi,
am început o altă viață,
(rezultatul unei decizii ferme și unilaterale,
ruptă de dincolo de tipare)
am purces la primul pas-
identificarea nudității mele cu natura,
astfel,
m-am descătușat de veșminte,
grupându-le pe anotimpuri
în sicrie făurite din abis,
(dintr-o mai veche dorință
a metamorfozării într-un vis)
singur am scrijelit mormânt
în plăceri carnale,
[...] Citește tot
poezie de Stelu Pop din Cine sunt eu? (19 mai 2016)
Adăugat de Stelu Pop
Comentează! | Votează! | Copiază!
O viață de marinar
Oh, lucruri scumpe, de fală, marinarul n-are
Doar un cufăraș de lemn și-un costum ars de sare.
Dar, oricât de modest în ochii celorlalți apare,
Pe Dumnezeul cel viu, a lui e-ntreaga mare!
Distanța care crește-n urmă și care-n față scade,
Și inima de-a fi acasă pe valurile albe și nomade
Pe nava care lasă-n pupa o volbură de ape-n spume,
Prin zile toride și furtuni sălbatice, nebune.
Oh, un marinar nu are prea multe de iubit
Dar are deasupra, albastru, tot cerul infinit
Și talazuri în jur argintii cum e cobaltul
Hălăduind, în tunet, de la un țărm la altul.
Așa că-nmormântați-mă,-n ora morții mele,
Acolo unde cliperele înalță albe vele;
Lasați trupului meu, atunci rece, încântarea
De-a dormi-n singura casă pe care-a avut-o marea!
poezie de Harry Kemp din Cântece și balade marinărești, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Casa, oricât ar fi ea de modestă, de mică, pentru un membru iubitor al familiei trebuie să fie locul cel mai drag de pe pământ. Ea trebuie să fie plină de o asemenea dragoste, de o asemenea fericire, ca pe orice meleaguri ar umbla apoi omul, oricâți ani ar trece, inima tot acasă îl va trage.
citat din Alexandra Feodorovna
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Istoria umană poate fi privită ca pe o conștientizare care încet începe să răsară, că noi suntem membrii unui grup mai mare. Inițial loialitățile noastre erau doar pentru noi și familia noastră imediată, după aceea, pentru grupurile rătăcitoare de vânători-culegători, apoi pentru triburi, așezări mici, orașe-state și apoi pentru națiuni. Am lărgit cercul celor pe care îi iubim. Acum, noi am organizat ceea ce sunt modest descrise drept super-puteri, care includ grupuri de oameni din medii etnice și culturale divergente care într-un anume sens lucrează, împreună - cu siguranță o experiență de umanizare și formare a caracterului. Dacă vrem să supraviețuim, loialitățile noastre trebuie extinse în continuare, pentru a include întreaga comunitatea umană, întregul Pământ. Mulți dintre cei care conduc națiunile vor considera această idee ca fiind dezagreabilă. Ei se vor teme să își piardă puterea. Vom auzi multe despre trădare și lipsă de loialitate. Statele-națiune bogate vor fi nevoite să își împartă bogăția cu cele sărace. Dar alegerea, după cum a spus odată H. G. Wells într-un context diferit, este clară: UNIVERSUL sau NIMIC.
Carl Sagan în Cosmos
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bâlciul deșertăciunii
Mă preumblam ca Dante prin Infern,
Căutam poeți, erau aproape un concern,
Mai mici, mai mari, modești ori statuari,
Prea mult împotmoliți în estuar,
Hazlii par unii, delicați, isteți,
Dar cine are grijă de poeți?
Unul înjură colorat, rimând,
Altul e geniu monoton gemând,
Unii-s în pamperși, fiind sugari,
Dar sug din laptele stelar,
Unu-i tâlhar ca bietul F. Villon,
Altul își scrie slova cu bulion,
Unul iubește, altul se căznește
Să scoată din cazan un pește,
Unii se nalță până ce dispar,
Alții bodogănesc rotind un par,
Unul și-arată bicepșii scriind,
De parcă bicepșii ar fi pentru alint,
Nu ne lipsesc trufașii, nici umilii,
Fac poezie chiar și bogomilii,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
La mulți ani, Alexandra!
Sufletul tău e darul cel mai de preț, pe care,
Divinitatea însăși, de mic copil ți-a dat...
Ți-a dat spre veșnicie, o inimă, din care,
Ca dintr-o pâine coaptă, la cei flămânzi ai dat.
Candoarea din ființă e înger de lumină...
Îmbelșugată lume cu centrul virtual
În trupul tău și-n gândul de stea diamantină
Prolifică, perpetuă, pe plan transcendental...
Ți-e frumusețea taină și-n nerostite umbre,
Te-ascunzi de necuvinte la fiecare ceas...
Eu îți doresc din suflet, mulți ani și fericire,
Iubire și lumină la fiecare pas...
O, turn de modestie, angelică mireasă
A celor ce de vremuri, în suflet te-au iubit,
Să-ți fie viața lină, lipsită de durere
Și lacrimă-ngânată de plâns, să-ți fie schit.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nihil Sine Deo
Vin pe furiș în primăvara vieții tale,
Să-i fac cadou, o rază de culoare și splendoare,
Nu îmi doresc putere, faimă, ori bogăție...
Lumea ar fi mai bună, doar Bunul Dumnezeu să le deție.
Dumnezeul iubirii veșnice este lumina conștiinței noastre,
Să Îl conștientizați trebuie să vă uitați în sufletele voastre.
Visele albastre și senine îs blânde ca de vară,
Culoare ca nestemata de opal, tot sufletul îl spală.
Aduc comori culese dintre astre,
Lumea ca să se bucure de nopțile albastre,
Pe toata lumea aș vrea s-o fac ferice,
Oamenii niciodată ca să nu se oftice.
Femeia-i dulce de-ți vine să-i dai Luna,
S-o cucerești e imperativ să îi arați și să-i explici natura și scriptura.
Frenetic zboară fluturi colorați și albi prin iarbă,
Nunta de vis, nimeni în veac să nu le-o șteargă.
[...] Citește tot
poezie de Cînepă Ștefan (1 martie 2021)
Adăugat de Cînepă Ștefan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Geea
atât de singur și de trist
și fără echivocuri
adie umbra unui vis
din stele cu norocuri
îmbie lin făptura mea
din ele a alege
șoptindu-mi că de vechea stea
v-a sta să mă dezlege
și povestindu-mi că-n curând
de lumea asta rece
va dezlega deznodământ
și-l va lăsa să plece
pe neumblate căi de foc
de ape și tării
doar steaua noului noroc
ne va mai ține vii
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu din Blogul Negru pre Alb (19 aprilie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trec printr-o perioadă foarte grea din viața mea. Nu intru acum în detalii, îți spun doar că m-am decis să mă căsătoresc. E inevitabil. Trebuie s-o fac, nu doar pentru mine, dar și pentru tine, Modest, și pentru toți cei pe care-i iubesc. Cred că pentru amândoi, orientările noastre (sexuale) sunt cele mai mari și mai irecuperabile obstacole către fericire, dar trebuie să luptăm împortiva naturii cu toate forțele noastre. În ce mă privește, voi face tot posibilul să mă căsătoresc anul ăsta, și, dacă-mi lipsește curajul necesar, îmi voi abandona, oricum, obiceiurile pentru totdeauna. Desigur, îți dai seama cât de dureros este pentru mine să știu că oamenii simt milă pentru mine și mă iartă, pe câtă vreme eu nu mă simt vinovat de nimic. Cât e de stânjenitor că uneori celor care mă iubesc le e jenă cu mine. Pe scurt, mă gândesc să mă căsătoresc sau, oricum, să am o relație publică cu o femeie, ca să închid gurile tuturor creaturilor ale căror opinii nu înseamnă nimic pentru mine dar care sunt de natură să-i stânjeneasscă pe cei care sunt în anturajul meu.
Piotr Ilici Ceaikovski în scrisoare adresată fratelui său, Modest
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec despre macii roșii
Ce poate fi mai splendid, sub cerul siniliu,
Pe când adie vântul, într-o amiază caldă,
Ca unduirea verde, a unui lan de grâu -
În care, macii roșii, fragilitatea-și scaldă?
Par, macii, sânge proaspăt ca sângele prelins
Din torturate trupuri, de primi martiri creștini...
Sublim pătează câmpul de-un verde viu, aprins
Și adânc mă înfioară de aceea-mi par divini.
Înseninat de vântul, ce fruntea-mi răcorește,
Pe când în ochi, îmi joacă, o veselă sclipire,
Scrutez peisaju-acesta pictat dumnezeiește
Și-n sufletul meu, pacea, se-mbină cu iubire...
Iubire pentru oameni ce simțământ deplin!
Căci simt că-i iert pe semeni pe mine că mă iert...
Mă simt și serv și rege, sub marea de senin
Perfectă e natura cum Dumnezeu mi-e cert.
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
de când eram copil îmi plăcea să vorbesc cu tine
îți admiram felul îngrijit cum te îmbrăcai
și totuși degajai un aer modest
verdele din ochi era câteodată o mare furtunoasă
sau un vultur liniștit scrutând lumea
de pe piscul muntelui
când eram bolnav mă țineai de mână și-mi citeai povești
îmi plăceau cel mai mult acelea când personajul principal
găsea o comoară în pământ, lângă o pădure
și respirația ta
ca a unei păsări din lut albastru
m-ai învățat că iarna e mai albă decât zăpada
seara te rugam să mai rămâi
dar aveai și tu viața ta personală
chiar dacă erai un copil
pereții mei erau pictați cu fluturi
într-o zi ai venit și arătai foarte matură
ca o femeie pregătită să iubească
ai prins în palmă singurul fluture care zbura
avea aripile roșii, polenul se scutura prin aer, și ochii erau puțin speriați
[...] Citește tot
poezie de Radu Chiorean (29 noiembrie 2018)
Adăugat de B IULIA CORINA
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pro patrie...
Uăi stat fără de țară
Care ne-mpingi înafară
Sunt din noi care-au plecat
Cei ramași mustesc rahat
Vă gândiți voi într-o doară
Pin' la urma porcu zboară
Și ferească dacu' sfântu
Să-ascultam din nou pământu
Băi parlamentar păgân
Fără sânge de român
Fără gene strămoșești
Din a Daciei obstești
Te-ai gândit vreodată-n tine,
De gândești - asta vezi bine -
Ne vom răzbuna, în fine
Fără frică nici rușine
Are-o limită răbdarea
Chiar dacă cu ea treci marea
Pân' la urma dă-n furie
Și-i a dracului, se știe....
[...] Citește tot
poezie de Vasile Zamolxeanu (31 ianuarie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sfidarea morții
Detest, din tot ce-i detestabil
Trădarea, minciuna și frica
Iubesc tot ce-i bun, veritabil,
O pită, slănina, horinca...
Îmi plac oamenii buni, carismatici,
Descuiați și modești, cordiali,
Săritori, eleganți și pragmatici,
Amuzanți, hotărâți și loiali...
Cu aceștia pot merge oriunde
Mă arunc și în foc ca să-i scap,
Nu îmi ia decât zece secunde
Și moartea... am călcat-o pe cap!
poezie de Petrică Conceatu (26 octombrie 2019)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Azi e ziua...
Azi e ziua cu necazuri, știu și eu ce lumea vede,
ai început să faci nazuri, ochii văd, inima crede.
Prea te-ai depărtat de mine și tot bați drumuri greșite,
nasul pe sus de n-ai ține n-ai avea vorbe ieșite.
Cel ce-aude și nu crede vine să se lămurească,
întreabă pe cel ce șede ca pândar să te păzească.
Trebuia să vin odată ca să-mi lămuresc părerea,
cât la suflet ești curată și cam care-ți este vrerea.
Am venit și mi-am dat seama că nu mai meriți răbdare,
degeaba te-a cuprins teama omului ce nimic n-are.
Ai pierdut toată averea, bogăția sufletească,
ți-ai satisfăcut plăcerea, dar a fost numai trupească.
Și nu ți-a fost de-ajuns unul, te-ai iubit cu mulți de-odată,
au, crezut-ai că vreunul s-o mili că nu ești fată?
Să te fi păstrat fecioară, cea mai mândră dintre ele,
nu tot ce zboară e cioară, mai zboară și rândunele.
Când puiul cu ața zboară, degeaba faci temenele,
gândurile te doboară că n-ai destule "lovele".
Trebuia să fii modestă, să mă fi iubit în taină,
dar te-ai cocoțat, celestă, în top "rușine cu faimă"!
[...] Citește tot
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Martie, în optar renăscut
Când Martie se face opt, e timp de gând spre eternitate
Din spira-n infinit întinsă din ochi de verticalitate
Ca o cătușă strânsă sexe într'un colaj de îngemănare
La fel de rond, brățări de suflet mai mult decât împreunare,
Ceva sacral ce leagă X cu Y din algebriene
În biologice făclii, scânteind ce-i mai nobil, gene
Ce acoperă lacrimi de extaz și mila plângerii împărțite
Când tot ar pare disperare și mângâieri sunt resuscite
Speranțe iar, să se întremeze, căci două flori's metamorfoză
Creând din nou o altă floare, peduncul de o nouă roză...
Și așa, el Martie culcat opt, e'o zală simbol de egal
Între aplecarea în genunchi și gestul pur neteatral
De dragoste nețărmurită în dar la mamă, fiică, soră,
Noră în buchet de izuri dulci, iubita, o femeie floră...
E odă, imn pentru matern, e'o incantație terestră
Ce numai Soare ar putea ști de când ne bântuie pedestră,
Căci doar așa vom fi eterni strălucitori în dăruire
Bărbații dârji, copii în fond, ce n-ar putea fără iubire...
Și în contextul fad monden, fără metafore, epitetic
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu din Clip'uri dinspre mine (7 martie 2018)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lia: Luci, te rog... Aș dori să... Să plec acum.
Lucian: Tremuri... De ce? Chiar îți este frică de mine? Încă îți mai este? Și ție?!
Lia: Nu, nu chiar... Nu de tine.
Lucian: Nu de mine?! Atunci, de cine? Sau de ce? Off... Aș vrea să te cunosc mai bine, să-ți descifrez secretele... Aș vrea să te pot înțelege, dar nu voi reuși. Nu atâta timp cât nu ești foarte sinceră cu mine, pentru că simt că îmi ascunzi ceva. Doar că nu-mi dau seama ce... Dacă aș ști, poate ar fi mai bine. Oricum, așa cum sunt, bun sau rău, prost sau nu, indulgent sau exigent, modest sau lăudăros, arogant, tâmpit, idiot, indisciplinat, sau oricum ai considera tu că aș fi, sunt totuși îndrăgostit de tine. Asta-i sigur! Sunt îndrăgostit nebunește de tine! Și nu de acum, nici de ieri, sau de curând. Ci de ani și ani, de când te-am cunoscut. Te iubesc. Și chiar dacă nici acum nu mi-ai acceptat prietenia, m-ai refuzat din nou, nu contează! Eu n-am să renunț! Nu voi ceda! Am să fac tot posibilul să te cuceresc, odată și odată. Nu ca pe un trofeu, evident, ci să-ți cuceresc doar inima, dragostea ta. Deocamdată, mă bucur că ți-am spus și că știi... Că te iubesc! E totuși un început. Iar pe moment, mă mulțumesc și cu atât.
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre iubire și modestie, adresa este: