iubire şi obstacole

Dragostea este un foc pe care în căsnicie îl stinge plictiseala, iar în afara ei îl înteţesc obstacolele.

aforism de George Budoi din Dicţionarul dragostei (2011)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Recunoştinţă

Era în existenţă un înger,
În cerul infinit etern,
Ce datorită unui monstru,
S-a pogorât din cerul efemer.

Venise să-i alunge chinul,
Îmbunându-i viaţa şi destinul,
Oferindu-i iubire cu ardoare,
Făcându-l să se uite adânc în soare.

Monstrul purta un doliu veşnic,
Ascuns în al său întuneric suflet,
Pe care nimeni în această lume,
Nu îl dorea ca să-l asculte.

Se întâlnise-n vasta noapte,
Când stelele pe cer păleau,
Iar în albastra calmă noapte,
Toţi aştrii feerici străluceau.

[...] Citeşte tot

poezie de Cînepă Ştefan (1 martie 2021)
Adăugat de Cînepă Ştefan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Infidelitatea emoţională în dragoste porneşte de la o infatuare a minţii unuia dintre parteneri de a încerca noi experienţe de extaz extrarelaţional în stimularea şi diversificarea egoismului personal. E ca şi cum în lumea asta ticsită de obstacole ai încerca cele din urmă extazuri multiplicate care ţi-au fost anume sortite. Dacă nu poţi elimina acest strat superficial al gândirii din interior, te afli deja în imposibilitatea de a-ţi (re)direcţiona sentimentul intens către cel de lângă tine. Lăuntric, suferi o fractură a unui fenomen complex care se destramă între suferinţă şi boală ceva mai târziu.

Camelia Opriţa în Iubirea nu are dreptul la somn
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Provocări

De-ncercări e plină viaţa şi-ntrebări ce n-au răspuns,
Să le cernem nu-i putinţă, să le trecem nu-i de-ajuns,
De-notăm în voia sorţii fără-a ţine cârma-n frâu
În derivă-am duce anii scurşi la vale ca un râu.

Provocări nemilostive şerpuiesc ispititor,
De tărie-avem nevoie când picăm în plasa lor,
Nu e viaţă fără patimi, nu e moarte fără chin,
Toate-s date spre-a renaşte din cenuşă şi suspin.

Învăţăm cu-nţelepciune din grăbitul nostru mers
Că durerea ne-ntremează şi e leac în univers,
Cel ce-şi poartă cu credinţă sufletul mereu curat
De obstacole va trece şi de rău eliberat.

Preţul ce-l plătim adesea-i unul poate dureros,
Este dijma pământeană a oricărui păcătos,
Cât de grea ne-ar fi povara, să fim buni şi iertători,
În iubire să trăim, noi... umilii trecători.

poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Horoscop nocturn

noaptea mea are stelele prinse în păr
mă răsfaţă doar cu şoapte de iubire
mă ninge cu speranţe din petale de măr
lumini angelice îmi streacoară-n privire.

noaptea mea mă ţine de tine aproape
iubitul meu cu dulce mângâiere
noi deţinem timpul vestit în horoscoape
ne-a oferit extazul cu mândre maniere.

suntem doi actori cuprinşi de nostalgie
un film de iubire am creat amândoi
ţînându-ne de mână alergăm prin magie
sărind peste obstacole, furtuni şi ploi.

am aprins o stea în constelaţia iubirii
noi suntem pentru veşnicie mirii.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Traseu edenic

Indiferent de piedici
Iubirea să o predici
Şi când alţii o abrogă
Noi să ne iubim în vogă

Indiferent de diferend
Noi să ne iubim în trend
În coloană sau în şir
Să ne iubim în delir

Dincolo de cratimă
Să iubim cu patimă
Indiferent de culoare
Să ne iubim cu ardoare

Indiferent de nuanţă
Să dăm iubirii prestanţă
Să nu cedăm imposturii
Se iubim în ciuda urii

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (8 februarie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mereu mă ţin

în braţe după această fugă
mă împiedic de pipa din colţul
străzii şi această piedică
este echilibrul ce cască atent
cerul ca un vas ciobit ce tremură
un mic izvor de unde răcoresc
versul când voi cădea în noapte

alerg ţinându-mă de mână
pe sub geamurile iubitelor trec
ca un tren accelerat în urletul
furtunii ce smulge flori spre iadul
în care dragostea se zbate

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea are multe înţelesuri, multe taine nedescoperite încă, iubirea e singura armă care bate noţiunea timpului, care creşte odată cu fiecare obstacol, care nu se supără, care se regăseşte în fiecare dintre noi într-un fel sau altul, acum sau mai târziu, ceea ce diferă e noţiunea timpului în care noi trăim, unii dintre noi percep diferit iubirea, dar asta nu înseamnă că nu iubesc.

Florea Nicolae în Praf stelar (17 iulie 2008)
Adăugat de Florea Nicolae
Comentează! | Votează! | Copiază!

Foc nestins

Sărutul tău, o dulce adiere,
mi s-a lipit pe buze, fremătând,
iar sufletul, în clipa de plăcere,
s-a luminat, de tine... mai flămând,

Şi ţi-a trimis, pe-o cale neştiută,
o altă sărutare drept răspuns,
iar ochii mei, ca într-o rugă mută,
ţi-au săgetat priviri ce te-au pătruns.

În jurul nostru a-nceput să ardă,
ca focul unui Iad aprins în Rai,
orice obstacol, tot ce-a stat de gardă
şi te oprea iubirea să îmi dai.

E-un foc ce arde încă, nu se stinge,
Căci tot ce îl atacă, el învinge.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stele căzătoare partea a IV-a

Pe colţul alb al fluturelui-stea,
Răpită de-o iubire incoloră,
Îşi duce dorul, azi, iubita mea,
De vise şi de dragoste frivolă.

Trădat, plângând, spre cer mă-nalţ în zbor
Să îmi salvez iubita de ispită;
În aripi de mătase mă-nfăşor
Şi de iubirea mea neprihănită.

E drumul lung şi piedici mă supun,
Umil, să îmi aplec privirea-n vise...
Nimic nu m-ar putea opri din drum:
Stihii, dureri, vulcani, iubiri promise.

Alunec ca o lacrimă-n pridvor,
Sub talpa providenţei plec privirea...
Sunt trup de stea şi sunt vulcan de dor,
Sortit să-şi prindă-n păr nemărginirea.

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cânturi printre rânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ieri şi azi m-am gândit şi a devenit absolut limpede că una dintre conştiinţele esenţiale, dacă nu cea principală, din care decurg stările morale supreme este conştiinţa spiritualităţii noastre, a divinităţii. Urmarea acesteia, în măsura în care o percepi, este că nu poţi să înşeli, să ascunzi, să te temi şi mai ales nu poţi să nu iubeşti pe oricine. Ca regulă practică o folosesc astfel: cum mi-e frică de ceva, mă supăr, vreau ceva, nu-mi place cineva, mai ales mă tem de ceva, îmi amintesc cine sunt, înţeleg că sunt o fiinţă liberă atotputernică şi trece totul. Devine limpede că, dacă te temi de ceva, doreşti şi nu poţi, obstacolul e în tine. Şi de îndată ce înţelegi asta, eşti liber şi atotputernic. Orice insatisfacţie este numai abatere de la calea adevărată, te izbeşti de pereţi, mergi într-o direcţie în care n-ai ce căuta. Dacă îţi vii în fire, te întorci şi eşti din nou cu toţi, cu Totul, cu Dumnezeu. E bine.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Ziua cea mai frumoasă? Astăzi.
Obstacolul cel mai mare? Frica.
Lucrul cel mai uşor? Greşala.
Greşala cea mai mare? Renunţarea.
Rădăcina cea mai rea? Egoismul.
Distracţia cea mai bună? Munca.
Înfrângerea cea mai urâtă? Descurajarea.
Profesioniştii cei mai buni? Copiii.
Nevoia dintâi? Comunicarea.
Fericirea cea mai mare? Să fii util.
Misterul cel mai profund? Moartea.
Defectul cel mai mare? Întristarea.
Sentimentul cel mai urât? Ura.
Cadoul cel mai frumos? Iertarea.
Traseul cel mai bun? Calea dreaptă.
Senzaţia cea mai plăcută? Pacea interioară.
Gestul cel mai frumos? Zâmbetul.
Medicamentul cel mai bun? Optimismul.
Satisfacţia cea mai mare? Datoria împlinită.
Puterea cea mai mare? Credinţa.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Maica Tereza
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când totul trebuie să strălucească

Ai mâncat din sufletul bun cât ai vrut,
l-ai lăsat sărac la margine de prăpastie
fără să-i auzi ecoul lăuntric.

Simţi drumul care nu iubeşte căderea
şi te întorci odată cu păsările prin întuneric
până la lumina magică a naşterii adevărate.

Când totul trebuie să strălucească
în timp ce piedicile încep să dispară,
se înalţă cuvântul cu evantaie de dragoste.

Prea dureros înfloreşte flacăra iubirii,
înainte de a cunoaşte sabia plutind prin aer
îşi îngroapă suspinul sub flori visătoare.

În faţa deschiselor porţi ale cerului
ascultă o rugă din sufletul săracilor trist
şi rotund pune semne la tâmple.

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor şi doare

Neştiutoare sunt, nu ştiu ce e iubirea
Atâta dor ascund, şi să te am aş vrea,
Să îţi sărut buzele, şi să te alint
Cât dor ascund în mine, şi cât te vreau de mult.

Şi te chem în şoaptă, îţi mai pătrund-n gând
A ta iubire vreau, în cântec să o ascult,
Mă cheamă de-auzi ale mele şoapte
Am să-ţi hoinăresc prin vise, în fiecare noapte.

Cât dor ascund în mine, şi cât îţi vreau iubirea
Obstacole o mie, în calea noastră sunt,
Arată-mi când poţi tu ce este fericirea
Să ştiu dacă din cer un înger a coborât

Privim spre zări albastre, cu dor ne căutăm
Şi ce este iubire la soartă aşteptăm,
Cuvintele sunt puţine, iubirea să-mi exprim
Dar dragostea e blestem din lacrimă si chin.

[...] Citeşte tot

poezie de Georgescu Elena
Adăugat de Georgescu Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Meditez în fiecare zi ... la tine, soţia mea ...

... Meditez
în fiecare zi la tine soţia mea,
în linişte găsesc
adevărata ta stare de a fi,
în tăcere inimi şi a minţi
aud respiraţia sufletului tău
şi a lui Dumnezeu...

... Mă întreab... mă screm... insist...
ca eu să-i dau măcar un sfert de oră,
sau o mică clipă de profundă dragoste,
în fiecare dimineaţă
... lui Dumnezeu...
ş-un sfert de oră... sau poate mai mult,
în fiecare seară
... lui Dumnezeu...

... Eu sunt toată înţelepciunea, iubirea,
şi adevărul este că în orice moment
de ele voi avea vreodată nevoie,

[...] Citeşte tot

poezie de Alexandru Ioan Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rebelul este cel care trăieşte conform propriei sale lumini, acţionează potrivit propriei sale inteligente. El îşi crează calea păşind pe ea, el nu urmează mulţimea pe superautostrăzi. Viaţa sa este periculoasă - dar o viaţă care nu este periculoasă nu este viaţă deloc. Rebelul acceptă provocarea necunoscutului. El nu întâlneşte necunoscutul care vine în viitor pregătit de trecut. Acesta crează întreaga angoasă a umanităţii; trecutul te pregăteşte, iar viitorul nu are cum niciodată să fie în trecut. Ziua ta de ieri nu are cum să fie vreodată ziua ta de mâine. Până acum însă în aşa fel a trăit omul: ziua ta de ieri te pregăteşte pentru ziua ta de mâine. Însăşi pregătirea devine astfel o piedică. Nu poţi respira liber, nu poţi iubi liber, nu poţi dansa liber - trecutul te-a schilodit în toate felurile posibile. Povara trecutului este atât de grea încât oricine este zdrobit sub ea.

citat celebru din Osho
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zbucium de soartă

Mă uit la în propria-mi oglindă,
Şi vulturi şi fluturi inima să prindă...
Mă uit la tine şi mă văd arzând,
De dragoste aprinsă spumegând...

Te uiţi la tine şi mă întrevezi...
Oglinda ta arată ce mult mă visezi...!
Şi vexat oftezi... că dorul este mare,
Vrei să mă atingi... s-ajungem spre un soare...

Însă, munţi, coline şi piedici de la drum
Nu vor să ne lase ca să fim acum!
Şi te opreşti... te zbaţi, te-mpotriveşti...
Te văd plecând, departe tot goneşti.

Opreşte-te! Viaţa nu este dulce...
Şi răul şi binele ne-aduce...!
Rămâi pe drumul către mine, iubire...
Iar la capăt de drum, vei da de împlinire!

[...] Citeşte tot

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Freamăt spiritual

drumul pe Golgota e plin de capcane
de jur împrejur prăpăstii se cască
port spre consolare o seamă de icoane
dar oameni profitori par îngeri cu mască.

temeri nesfârşite legate de beznă
sunt piedici mari la înălţarea mea
dar poezia mea va rămâne eternă
slavă şi cinstire cântând dragostea.

beţie lăuntrică stări de exaltare
excelentă voluptate în visele născute
sacrificii mari să-l cuceresc pe soare
cu tainele lui cu iubiri absolute.

în vârful muntelui m-aşteaptă Dumnezeu
cu mângâiere şi alean că e urcuşul greu.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Transparenţe

dorinţele mele vizează absolutul
nu risc cu tristeţea să cad în depresii
iubesc apropierea de pământ de lutul
care se lasă modelat prin progresii.

ating adâncimile vieţii cu visul
revelaţii deschise m-apropie de cer
am gustul frumuseţii ce sfidează abisul
idealurile mele lumii le ofer.

flăcări de iubire ard demonia vieţii
mă apropii de sfinţi cu sentimente pure
culorile luminii pictează pereţii
trec printre obstacole prin lucrurile dure.

dorinţele de puritate trec prin ziduri
prin versuri versatile rânduri, rânduri.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O clipă de suflare

Mereu se-nchide-n teamă o durere
Ca într-o fântână izvorul dispărut
Mereu din cer îmi vine o putere
C-o picătură de iubire în sărut.

Dar eu mă simt atât de mic şi-nfrânt
Sunt un copil pierdut într-o pădure
Ce-şi doarme somnul ultim pe pământ
Şi nesfârşitul timp soseşte să i-l fure.

Speram ca în această lume plină
Să-mi pună piedici clipele frumoase
Din care să se aprindă o lumină
La adăpost să-mi circule prin oase.

O picătură ca un mir pe fruntea rece
Se leagă cu un gând de întâmplare
Şi moartea dacă vine, poate trece
Să-mi dea şi ea o clipă de suflare.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (10 noiembrie 2009)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!