iubire şi poftă

......Şi nu mai ajung

Pădurea îmi plânge cu frunze de-aramă
Şi tot ce-a fost verde în vânt se destramă
E toamnă târzie şi încă m-aştepţi
Mi-e gândul pierdut şi paşii incerţi

Mă-ndrept către tine, fac paşi înapoi
Şi nici nu mai ştiu cum e să fim doi
Mă-nvălui în temeri şi mari îndoieli
Şi văd doar iubiri ce-mbracă spoieli

Sau pofte ce lasă în urmă uitare
Mă-ndrept către tine c-un semn de-ntrebare...
Mă-ndrept către tine şi nu mai ajung
Eşti tu prea,, departe''.... ori drumu-i prea lung?!

poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-au rămas ochii pe geam

Ochii mei s-au săturat de mine
ca o femeie sătulă de infidelităţi
cineva le strânge şi le dă mai departe.

N-am nicio măsură-n iubire,
s-a dovedit nici în durere la fel,
nimicul din mine se-înfiripă-n pofte.

Ultima dată am cules fructele,
căzuse bruma peste livadă şi eram grăbit,
noaptea am poposit în patul imprudenţei
şi n-am simţit nicio umbră.

Prin alunecarea zilelor în colivia iernii
mi-au rămas ochii pe geam
de parcă eram într-o altă lume
fără să ştiu cum am venit
şi de ce?

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (19 ianuarie 2014)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ulise

Aşa cum mă-nvăţară mai vechii şi mult vechii,
muiericele glasuri când îmi doboară grechii
mi-astup cu ceară scoicile, două-ale urechii,
pereche doar cu luna, altfel duşman perechii.
De un catarg, la prova, mă las legat în rafii
şi goalele sirene cu pâcle dulci, de sta fii
în carne-mi toarnă unghii, ca în arginţi, zarafii
dar sângele îmi urlă în trup: fii surd, aşa fii!
S-ar tăvăli-ntre cipreşi şi-n coşuri mari cu peşti
cu solzi încă-n vibrare sărmanu-mi trunchi şi-aceşti
bărbaţi albind sub pulpă năvoadelor cereşti.
Pot să-i întorc din pofte, cu caste prevestiri,
spre cele ce ne-aşteaptă mişcând lopeţi subţiri,
la ţărmul de departe al Singurei iubiri

poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Instinctul sexual este cel mai greu educabil şi cu toate că lumea încearcă să-şi înfrangă poftele sau le ţine ascunse, totuşi sunt rari oamenii care să nu dorească o eliberare de restricţii morale şi ades se lasă purtaţi de impulsul instinctelor. Sexul vrăjeşte, îţi aduce extazul, plăcerea de o clipă sau plăcerea perpetuă, te face să visezi, să te simţi puternic, să te ştii dorit sau iubit. Instinctele nesatisfăcute generează o stare de tensiune care provoacă o senzaţie de disconfort şi neplăcere. Fericirea este o stare relativă, înnegurată de orice interdicţii şi restricţii, care provoacă frustrări, nervi, nevroze.

V.D. Salingen în Rasputin, amantul mistic (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suită de haiku-uri pe motiv de dragoste

Revărsat de nai
În aer parfum de mai
Avânt peste plai.

Ninsoare de flori
Pe boltă arc de culori
În suflet fiori.

Salcâm în floare
Din vâlcele cântare
Mireasmă tare.

Sunet de bucium
În zare plută de fum
Peste crâng zbucium.

Rouă de iubit
Strălucitor mărgărit
Lumină pe schit.

[...] Citeşte tot

poezie de Vlad Chirinciuc (9 aprilie 2017)
Adăugat de Vlad Chirinciuc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndrăgostiţii (Sonet Tarot)

Iubire, armonie, fericire,
Te simţi ca-n Rai, nu este de mirare,
Alegi virtutea, fugi de amăgire
Şi inima îţi arde ca un soare.
Nu cauţi uniunea sexuală,
Căci te păzeşti de pofta desfrânată,
Ci dragostea profund spirituală,
Fiindcă purtarea ta este curată.
Dar uneori ispita-ţi taie calea
Alegi greşit şi totul se destramă
Şi-apoi degeaba te cuprinde jalea,
Singur rămâi şi nebăgat în seamă.

Când ştii s-alegi, ai parte de iubire,
Dar când greşeşti, ajungi la despărţire.

poezie de Octavian Cocoş (17 ianuarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parfumul ei

De mult doream să pot să o ating
Şi să îi mângâi pielea delicată
Şi pofta ei cea udă s-o disting
Şi pasiunea să-i aprind îndată.
Tânjeam să simt o tânără în floare
Să o sărut şi sânii să-i dezmierd
Al trupului parfum să mă-nfioare
Şi-n nerăbdarea ei eu să mă pierd.
Şi am păstrat în mine a sa vrajă
Şi-aroma dulce-amară a iubirii
Acea iubire ce te prinde-n mreajă
Şi-apoi te-aduce în pragul despărţirii.

Dar poate că iubirea din nou va înflori
Şi chinul meu din suflet va pieri.

poezie de Teppo Gren, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fetiţa din Făgădău

De ce mi-ai promis că vii
Cu buzele-ţi arămii,
Când ştiai c-ai să mă minţi
Cu aceiaşi zece dinţi
Cu care m-ai sărutat
Când din "Moşi" ţi-am cumpărat
Un flacon de "Ton Sourire"
Şi-o cutie de rahat
"Hagi Bekir"?...
De ce mi-ai jurat solemn
Pe icoanele de lemn
Şi-ai promis lui Dumnezeu
C-ai să mă iubeşti mereu,
Când tu ne-ai minţit la fel
Şi pe mine,
Şi pe El?...

De ce taci?
Cum?...
Tu nu ştii

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Minulescu din Versuri (1943)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Baza tragediei este neajutorarea omului faţă de boli, război şi moarte, iar baza comediei este neajutorarea omului faţă de vanitate: vanitatea iubirii, lăcomiei, poftei şi puterii.

citat din Dawn Powell
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 110

Ah! E adevărat că am umblat
Şi m-am făcut de râs pe unde-am fost,
Am gândit rău, iubirea am înşelat,
Tarelor vechi din nou le-am dat un rost;
Şi e real că am dispreţuit
Tot ce e drept, dar jur pe ce-i ceresc
C-atunci când am avut un alt iubit
Am înţeles ce mult te îndrăgesc.
Dar acum gata, nu mai fac nimic
Poftele mele nu le mai aprind,
Căci nu vreau să mâhnesc un vechi amic
De-a cărui pasiune eu depind.

Urează-mi bun venit, spre Rai mă îndrept
Când cu iubire tu mă strângi la piept.

poezie de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oh, tu, iubitul meu!

Oh, tu iubitul meu
Cat te iubesc de tare...
Ma arde sufletul
Si parca-mi moare
Atunci cand nu esti langa mine
Ca sa te simt, ca sa te am
Sa fiu o parte din tine..
***
Si cat de neputincioasa ma simt
Cand tu esti acolo
Iar eu aici,
Si-as vrea sa dau totul la o parte...
Sa nu existe nimic intre noi,
Nici munti, nici ape, nici strazi
Nici oameni, nici plante, nici case..
Sa fim doar noi, doar tu si eu...
Iar restul sa nu mai conteze..
***
Mi-e foame de tine
Mi-e pofta de privirea ta

[...] Citeşte tot

poezie de Ana Cirlan
Adăugat de Petronela Nisan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floarea cu rod de noroc

Când poftele biciuiesc
Mierea fericirii totale
Creuzetul iubirii perfecte
Aduce semnele banale.

Sărutul străluceşte în timp,
Sufletele-n spaţiu-s muribunde,
Pe retina imaginii şansa
Izbăveşte urmele crude.

Nici mai devreme sau mai târziu
Iubirea poartă vertebre de foc,
Pe creanga voluptăţii umane
Creşte floare cu rod de noroc!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pedeapsa căderii în păcat

Iubito, îngerii mi s-au urcat
În colivia plină cu idei
Potente pentru ce visezi şi vrei
Să facem în (se)raiul luminat...

Pofte(şti) să fim asemeni unor zei,
Dar şarpele ne-ndeamnă spre păcat...
Iubito, îngerii mi s-au urcat
În colivia plină cu idei...

Cu tainică plăcere am mâncat
Din roadele strămoşilor atei...
Noi am crezut că vom fi dumnezei
Deşi-n grădină s-a întunecat...

Iubito, Dumnezeu ne-a alungat!

rondel de Mihai Enachi (1997)
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se iubesc frunzele

Preludiu

De doruri in vânt mlădiate
O vară intreagă-şi şoptesc.

Cu tremur şi şoapte umbrite
Aşteaptă toamna neprihănite,
Şi in arămiu se contopesc

Imbrăţisare

În adieri de pofte coapte
Când trandafiri-şi scutură şoapte.

Frunzele cad imbrăţişate
Nepăsătoare faţă de moarte.

Sărut

Şi in iarna ce v-a veni,

[...] Citeşte tot

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zvâc - toc

M-ai prins întorcând privirea
Vinovat şi curios;
Pofta, nicidecum iubirea,
Mă mai face ruşinos.

M-ai prins întorcându-mi ceasul
Ruginit de-atâta vreme,
Şi-a-nceput să-ţi bată pasul
Ritmul inimii când geme.

poezie de Marius Robu din Aproape alb (27 februarie 2012)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerere în dragoste

Eşti mai frumoasă ca lumina,
Mai însetată ca nisipul;
Mai veninos decât albina
Piti-ţi-aş coapsele şi chipul!

Mai dulce decât cetera,
Mai mută decât alte muze;
Mai veninos ca vipera
Pripi-ţi-aş vorbele pe buze!

Departe mai ca despărţirea,
Mai colea decât paradisul;
Mai veninos decât iubirea
Plini-ţi-aş poftele şi visul!

Mai mare decât însăşi Marea,
Mai bună decât Zâna-Bună;
Mai veninos decât uitarea
Privi-ţi-aş trupul gol sub lună!

[...] Citeşte tot

poezie de Marius Robu din Degeaba
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trei culori

Străine pofte ne-au răpit
Când via dulce, când ogorul,
Dar nimeni nu a izbutit
Din piept să smulgă Tricolorul.
Fusese vremea mult prea cruntă,
Şi-atât ne-a ars de dânsul dorul,
Că azi ne strângem şi la nuntă
Şi la botez cu Tricolorul.

Trei culori şi-o singură iubire
Românească,
Trei culori şi-o singură vorbire
Românească!
Trei culori şi-o singură credinţă
Românească,
Trei culori şi-o singură fiinţă
Românească!

Atât de minunat scânteie,
De crezi că de pe bolţi albastre

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

sunt nespus de supărat,
am fost tare insultat,
că sunt gras, pufos şi moale
de la jumări şi sarmale,
că mănânc numai chiftele,
dar eu ronţăi croncănele,
sunt plinuţ şi am o blană,
de pisică dolofană,
dar eu nu am nicio vină,
sunt, vezi tu, doar o felină,
răsfăţată şi iubită
şi-n anale pomenită,
râdeţi dar, sunt sexi tare,
cu-a mea poftă de mâncare.

poezie de Elena Malec din Trei feline cu buline
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii ei...

O zi de vară ca oricare, doar vântul adia uşor,
Când doi ochi negri mă priviră-clipind din gene-ncetişor...

Doi ochi am zis? Să-mi ierteDomnul nechibzuinţa de-a grăi-
Două furtuni, două oceane ce-aleargă spre-a te nărui,
Două imense găuri negre ce te atrag nebănuit
Cum te atrage orizontul în pragul unui asfinţit;
Două abside ancestrale din care poţi zări pământul,
Dar privilegiul de-a le-atinge le au doar soarele şi vântul.

Mă pierd în marea de-ntuneric şi ruşinat cat o scăpare,
Uşor în jos lăsându-mi capul văd roşul buzelor în floare
Cărnoase, aprige, rebele, se modelează în cuvinte...

Aceste buze siderale -ce mă-nfior- mi-aduc aminte
De-orgiile nepământene, gustate-n plin în vechea Romă,
Unde bacantele lascive dădeau a vinului aromă
Şi unde pe ascuns creştinii se adunau în cimitire,
Şi ascultându-i pe apostoli, credeau -naivi- în nemurie,
La fel cum eu, răpit de vraja întunecimilor adânci,

[...] Citeşte tot

poezie de Nicuşor Dărăbană din Nechibzuitele iubiri (2005)
Adăugat de Dumitru Râpanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poftă de viaţă

Sunt tristă şi viaţa mă respinge
Şi toţi acum îmi râd în nas,
Dar nu mă las eu voi învinge,
Atâta timp cât mi-a rămas.
Credeam că totul e la fel,
Credeam că eu sunt cel învins,
Acum nu pot să cred că cel
Cărui eu mâna am întins,
Este cu mine bun şi deschis.
Iubirea ta nu la fel o simt,
Simt doar o inimă împietrită,
Eu te iubesc de ce să mint,
Vreau din nou să fiu fericită.
Mie dor să mai fii cum eu te ştiu
Şi seara să te-aştept în prag,
Crear dacă un pic bolnavă o să fiu,
Să mă ajuţi din nou cu drag.
Tu faci lumină când e noapte,
Din întuneric faci dimineaţă,
Ca tine nimeni nu mai poate,

[...] Citeşte tot

poezie de Eugenia Calancea (28 septembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!