iubire şi principii

Mi-e bine să nutresc în acel aşezământ perspectiva idealităţii! O comuniune de parteneri oneşti, asigurându-şi principiile convieţuirii la bursa integrităţii, cu beneficiu incomensurabil: Iubire! Iubire - investiţie sterlină, ireversibilă! Iubirea, concept primordial, compatibil cu scala a trei proporţii nelimitate: Dumnezeu, părinţi, semeni!

Iulia Mirancea în Sociologia -şansa umanităţii-, Comunitate (2009)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tinerii au pasiuni puternice şi tendinţa de a şi le satisface chiar şi într-un mod nechibzuit. Au sângele fierbinte şi sunt iuţi la mânie. Datorită dragostei lor faţă de onoare nu pot suferi să fie jigniţi şi se indignează dacă li se pare că n-au fost trataţi cum se cuvine. Ţin prea puţin la bani pentru că n-au învăţat încă ce înseamnă să fii lipsit de ei. Au principii foarte înalte, pentru că viaţa nu i-a umilit încă, sau pentru că nu s-au deprins încă cu inevitabilele ei îngrădiri. Ar prefera să facă mai degrabă fapte nobile decât altele folositoare. Vieţile lor sunt orânduite mai degrabă după sentimente decât după raţiune. Ei cred că ştiu totul şi sunt absolut siguri de asta. De fapt, tocmai de aceea ei fac lucrurile într-o măsură prea mare.

citat celebru din Aristotel
Adăugat de Emil Dogaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Traseu edenic

Indiferent de piedici
Iubirea să o predici
Şi când alţii o abrogă
Noi să ne iubim în vogă

Indiferent de diferend
Noi să ne iubim în trend
În coloană sau în şir
Să ne iubim în delir

Dincolo de cratimă
Să iubim cu patimă
Indiferent de culoare
Să ne iubim cu ardoare

Indiferent de nuanţă
Să dăm iubirii prestanţă
Să nu cedăm imposturii
Se iubim în ciuda urii

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (8 februarie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea divină este piatra nestemată

Iubirea divină este o piatră nestemată,
Care-l face pe om să nu se despartă
De Bunul Dumnezeu, de aproapele lui...
Iubirea-i veşnică şi-n viaţa Fiului!

Principiul iertării este dulcele cuvânt,
Îl face mult mai puternic pe orice sfânt,
Cele zece porunci prezente în toate,
Să fie preţuite ca nestemate!

Iubirea să învăluie planeta,
Generaţiile să-şi predea ştafeta,
Fără iubire viaţa nu ar exista,
De nu ar fi iubire, nu am persista!

poezie de Arpad Toth
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Raiul de apoi

Am îngenuncheat pe-un mugure de floare
Cu ochii spre lumina ce venea din cer,
Pământul era reavăn de vise după ploi,
În mine gândul musteşte de noroi.

Se poate să m-acuze c-am strâns la pieptul meu
Statuia ce vorbeşte-n secret cu Dumnezeu?
C-am încălcat principii şi Biblia citită
În genunchi de ea, spunând că nu-i iubită?

Cum să-mi spăl păcatul ce s-a-nfiripat
Sub sceptrul plin de viaţă supus unui bărbat?
Să fiu în veacul tandru pierdut printre femei,
Lunecând aiurea chiar şi în ochii ei?

O, Doamne, te invoc arzând de umilinţă,
Arată-i că-n genunchi îi cer îngăduinţă!
Nu-s crud, nu-s uşă de biserici,
Nu-s gol de demnitate, n-am suflet de eretici!

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ţara mea

În ţara mea sunt văi şi munţi şi flori,
Şi diamante,
Şi sunt sticleţi atât de mulţi în capete savante!...
Poeţii ritmului sărac slăvesc albastrul zării,
Şi creşte-atât de mult spanac pe lanurile ţării.
În ţara mea sunt tei şi plopi,
Şi zarea-i diafană,
Şi-n ţara mea jandarmi şi popi iau lefuri de pomană;
Şi-n ţara mea sunt flori de myrt,
Principiu sau idee,
Sunt vorbe de păstrat în spirt, expuse prin muzee.
Din larg de crânguri vin zefiri şi tuturor dau veste
Că-n ţara mea sunt trandafiri şi fete
Că-n poveste,
Idile nasc şi se desfac subt luminiş de lună,
În ţara mea onoarea-i fleac şi dragostea
Minciună.
Şi-n ţara mea sunt mulţi părinţi ce plâng morminte
Multe...
Şi pribegesc scrâşniri din dinţi...

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Pribeagu din Vârfuri de spadă (1915)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ţara mea

În ţara mea sunt văi şi munţi
Şi flori şi diamante,
Şi sunt sticleţi atât de mulţi
În capete savante!...
Poeţii ritmului sărac
Slăvesc albastrul zării,
Şi creşte-atât de mult spanac
Pe lanurile ţării.

În ţara mea sunt tei şi plopi,
Şi zarea-i diafană,
Şi-n ţara mea jandarmi şi popi
Iau lefuri de pomană;
Şi-n ţara mea sunt flori de myrt,
Principiu sau idee,
Sunt vorbe de păstrat în spirt,
Expuse prin muzee.

Din larg de crânguri vin zefiri
Şi tuturor dau veste

[...] Citeşte tot

poezie satirică de Ion Pribeagu din Vârfuri de spadă (1915)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne, nu am o credinţă puternică, dar pot fi încrezător. Credinţa mea în Tine poate fi sezonieră, dar încrederea mea nu. Voi urma calea lui Hristos. Voi acţiona conform principiului că viaţa mea şi viaţa celorlalţi contează. Voi iubi. Nu am un dar mai mare de oferit decât propria mea viaţă. Ia-o!

citat din Gordon Atkinson
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde se duc, unde se duc iubirile noastre apuse? Cine să-mi spună asta? Devin fantome, umbre, larve, zic poeţii. Dar cum, asta ca şi cum n-ar fi fost niciodată nimic? Lumea care se spulberă din faţa ochilor noştri n-a existat niciodată? Patimile sunt oare visuri zadarnice ca vedeniile plăsmuite de somn? Nu, e cu neputinţă. Visurile somnului sunt acţiunea unui eu inconştient şi necomplet. Patimile noastre sunt nu numai o acţiune fatală, ci opera voită a întregii noastre fiinţe. Însufleţirea le trezeşte, dar voinţa le urmăreşte, le cunoaşte, le desluşeşte, numindu-le şi mulţumindu-le. Patimile noastre sunt spiritul şi inima noastră, carnea şi oasele noastre, tăria noastră, intensitatea vieţii noastre intime manifestată prin viaţa noastră fizică; vor fi trunchiate, se trunchiază, se frământă, rodesc şi creează! Creează opere, fate de neînchipuit, istorii – lucruri frumoase, ca arta, de pildă, şi bune – gânduri, principii, mijloace de a cunoaşte adevărul. Creează făpturi, copii ce se nasc din nou în chip firesc ori intelectualiceşte. Prin urmare, nu sunt nici umbre, nici visuri. Lipseşte-l de patimi şi omul nu mai poate trăi.

citat celebru din George Sand
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Profesorul care ajută pe copil să atingă obiectul dorinţelor sale, care-i procură zilnic plăcerea biruinţei, care îi încurajează când întâmpină unele greutăţi, îi arată simpatie în momentul când obţine o izbândă va fi neapărat privit cu plăcere; şi dacă purtarea i-e pururea în raport cu principiile, va fi iubit.

citat din Herbert Spencer
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omului de azi îi este frică de iubire, trăieşte tot mai însingurat, precum un val fără ţărm, un val care nu mai îndrăzneşte să sărute ţărmul. Societatea de azi ne împinge spre o utopie impusă. Cu toate că avem atâtea mijloace de comunicare şi reţele de socializare, riscul singurătăţii sau al falselor prietenii este tot mai mare, pentru că nu mai avem în suflete iubirea faţă de semeni, ci dorinţa folosirii semenului pentru utopiile noastre păcătoase, adică folosirea semenului în afara iubirii lui Dumnezeu şi aşa uşor ajungem în prăpastia singurătăţii şi a deznădejdii. Nu aşa ar sta lucrurile dacă am porni de la principiul că omul nu este un adaos prin lume, ci este coroana creaţiei lui Dumnezeu, l-am vedea altfel, am şti să-l cinstim şi am lucra unii cu alţii în comuniune de iubire şi frăţietate, spre bucuria îngerilor şi preamărirea Creatorului nostru.

citat din Ioan Selejan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

OARE NU CUMVA CULMEA EGOISMULUI ESTE TOCMAI ALERGAREA TÂMPĂ DUPĂ DORINŢELE INTERMINABILE ALE MINŢII? Şi nu exact asta faci tu zi de zi? Confunzi propriul tău egoism, propria-ţi anarhie cu libertatea care este apogeul dăruirii şi al iubirii. Iată profunzimea la care te invit şi iată şi cuvintele lui Sri Nisargadatta: "Î: A te mulţumi doar să fii, pare a fi un mod cât se poate de egoist de a-ţi petrece timpul. Din contră, un mod foarte demn de a fi egoist! Negreşit, fii egoist, lipsindu-te de orice în afară de Sine. Atunci când iubeşti Sinele şi nimic altceva, tu treci dincolo de ceea ce este egoist şi de ce este neegoist. Toate distincţiile îşi pierd înţelesul. Iubirea faţă de unul şi iubirea faţă de toţi se contopesc în iubirea, pură şi simplă, neadresată nimănui, nerefuzată nimănui. (Oare nu tocmai această este iubirea necondiţionată, şi nu iubirea de familie care e teribil de condiţionată?) Rămâi în acea iubire, mergi tot mai adânc în ea, investighează-te iubind această investigaţie, şi vei rezolva nu numai propriile tale probleme, ci şi problemele umanităţii. Vei şti ce trebuie să faci. NU PUNE ÎNTREBĂRI SUPERFICIALE, consacră-te principiilor fundamentale, concentrează-te asupra rădăcinilor fiinţei tale." "Eu sunt Acela".

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O seamă de principii

iubesc cerul şi pământul, viaţa tot mai mult
acum la bătrâneţe iubirea-i mai profundă
mă îmbăt cu elixirul dulce şi exult
cu noian de sentimente sufletul abundă.

am cuprins credinţa din oceanul ocult
sub aripa ocrotitoare plutesc ca pe o undă
poruncile lui Dumnezeu le învăţ le ascult
dragostea Lui divină este tot mai fecundă.

calendarul cu sfinţi mereu îl consult
lupt cu deznădejdea câştig câte-o rundă
înving şi tristeţea cu un avânt tumult
îmi pare preţioasă fiecare secundă.

cu o seamă de principii la final rezult
lumina nemuririi aş vrea să mă ascundă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oboseală

Mii de gânduri se înmulţesc în juru-mi
Şi zeci de oftaturi rup o linişte somnoroasă,
Braţele sprijină capul şi mintea lenoasă
Sau poate puncte şi virgule sprijină fraze.

Înlănţuit în trup flămând şi obosit
Duhul îţi caută poartă-n evadare,
Epuizat, dar cu voinţă de schimbare
Sfidează scopul scris în a sa carte.

Nu este tărâm să poată iubi,
Dar este chemare spre a-şi dezlega
Din tot ce-a fost el înrobit când zăcea
În tehnici primare şi principii uzate.

Privesc în tăcere studii ancestrale
Şi strâng în inimă statistici;
Din când în când privesc spre mistici
Croind scenarii validate.

[...] Citeşte tot

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înainte de a avea iubire, trebuie să devii omul capabil să ofere şi să primească iubire, să înţelegi principiile de funcţionare a iubirii, cum anume relaţionează oamenii între ei, care este sursa iubirii şi rolul ei în viaţa noastră. Înainte de a avea succes, reputaţie, obiecte materiale, înainte de a trăi stările sufleteşti dorite, e nevoie să înţelegi ce sunt ele, cum funcţionează, cum poţi tu să le obţii. Deci, secretul e că pentru tot ceea ce se vede, trebuie să dezvolţi ceva ce nu se vede. Cel puţin nu dacă priveşti doar cu simţul vizual, cel mai superficial dintre toate simţurile cu care am fost dotaţi.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Faci parte
dintr-o specie
pe cale de dispariţie,
puţini mai văd florile
şi mai plâng după
iubitele lor...
În zilele noastre, oamenii
îşi schimbă poziţia
după cât de mult
pot să primească,
nu după cât de mult
pot să dea...
Educaţia, în acest caz,
este inutilă, crede-mă!
Au cu totul alte principii,
şi n-ai să reuşeşti,
să-i convingi, niciodată,
să se oprească...

poezie de Any Drăgoianu din Stelele nu mor niciodată (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire oltenească (I)

Fuseşi frumoasă, te văzui pe plajă,
Mă mir şi azi cum m-aprinsei de tare
Şi cum putuşi să-mi faci aşa o vrajă,
Încât crezui că n-am nicio scăpare.

Mă bucurai că ţi-aduseşi o carte
Cred că citişi din ea doar începutul
Când eu venii la tine, pe la spate,
Şi îţi detei pe gâtul fin sărutul.

Tu te întorseşi, păruşi aşa surprinsă,
Nici nu stiuşi cât mă apăsă dorul;
Simţii în piept iubirea necuprinsă
Şi parcă-i percepuşi şi tu fiorul.

Stăturăm mult pe plaja însorită
Până ce seara se lăsă agale
Şi când văzuşi că eşti aşa dorită
Uitaşi complet principiile tale.

[...] Citeşte tot

poezie de Octavian Cocoş (29 ianuarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

#Strada

Era, până ieri, traseul la muncă,
Ieşirea de mână în decor, libertate,
Dar şi furnizorul de comă adâncă
Sub scrâşnet de frâne... O moarte, pe roate!

A fost siluire cu steag, defilare,
Ocheadă în treacăt, privirea-n vitrine,
Dar şi sfârtecări în moral, degradare
De-un bitum gropar... E dutele-vine!

Era întâlnirea-ntre două, un colţ,
Speranţa găsirii cu-o nouă iubire,
Dar şi loc de ură, de şiş, pentru glonţ,
De bâte, mineri, "agenturi"... Răstignire!

Era, dar schimbată-i, nu mai este comună,
E-un nou nume propriu, o ebluisantă,
Prezenţa de nou! E cum zâna bună,
Numită idee, un popor... Epatantă!

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (15 februarie 2017)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare-poem

prietene, am aflat că ai murit demult,
am intrat la idei când am auzit ca te-a abandonat viaţa,
într-un sicriu amărât,
ce speranţă să mai am eu când ştiu că ai fost viu
şi-acum zaci cu viermii la un loc?
tu nu te mai uiţi spre viitor,
eu nu mă mai uit spre trecut,
inima ta atrage viermii,
inima mea atrage vulturii,
noi nu mai găsim nicio ţară,
nici în stânga, nici în dreapta,
niciun râu, nicio mare,
în care să ne desfătăm şi noi
şi să fumăm o ţigară în linişte.
dacă imperiile şi-au schimbat stăpânii,
noi ne schimbăm domiciliile,
căci conştiinţele le-am schimbat de multe ori.
când vorbeam despre viitor,
tocmai atunci principiul speranţei a ieşit pe uşă,
şi-am rămas uitându-ne unul la altul chiorâş.

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (25 iunie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântul XXXIII

— "Fecioară mam-, a fiului tău fată,
umilă şi mai sus de-orice făptură,
şi-a vecinicului sfat ţintă fixată,

tu-nnobilezi a omului natură
atâta,-ncât al dânsei ziditor
n-avu despreţ să-şi fie-a sa făptură.

În sânul tău s-aprinse-acel amor
a cui căldură-n pace de vecie
ne creşte floarea ăstui sfânt popor.

A milei tu ne eşti aici făclie
de miez de zi, şi-n lumea care moare
speranţei eşti fântân-a pururi vie.

Eşti mare-atât şi-atotdispunătoare,
căci, graţie vrând un om, şi nu prin tine,
e ca şi făr' de-aripi şi vrând să zboare;

[...] Citeşte tot

cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Paradisul, traducere de George Coşbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!