Citate despre iubire și prostituție, pagina 3
Textele de mai jos conțin referiri la iubire și prostituție, dar cu o relevanță mică.
Cea mai lungă țigare de după
Așa iubito
strânge garoul
montează-mi branula
și intră în mine
deschide-mi toate chakrele
dacă timpul zboară
să zburăm cu el
până în locul
unde își depune ouăle
să spargem
unu
două
trei
să ne facem omletă cu infinitul
după colț
mă așteaptă o prostituată
în fustă neagră și scurtă
îmi face semn
cu mâna ascuțită
[...] Citește tot
poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scindarea componentei senzuale de cea romantică în viața amoroasă, pe care o întâlnim doar ocazional la femei, pare a fi tot atât de frecventă la bărbații educați ca frigiditatea în cazul femeilor. Astfel, pe de o parte, bărbatul își caută partenera de viață și prietena apropiată spiritual, dar față de care senzualitatea sa este inhibată și din partea căreia, în adâncul sufletului, așteaptă să i se răspundă cu aceeași atitudine. Efectul asupra femeii este clar; poate duce foarte ușor la frigiditate, chiar dacă inhibițiile pe care le-a adus cu sine din procesul propriei dezvoltări nu sunt insurmontabile. Pe de altă parte, un astfel de bărbat va căuta o femeie cu care poate avea numai relații sexuale, o tendință care se manifestă cel mai clar în relațiile sale cu prostituatele. Ecoul acestei atitudini asupra femeii va duce și el la frigiditate. De vreme ce, în cazul femeii, viața emoțională este, de regulă, mult mai îndeaproape și constant asociată cu sexualitatea, ea nu se poate dărui complet atunci când nu iubește sau nu este iubită.
Karen Horney în Psihologia femeii (2012)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu era nimic altceva
Nu era nimic altceva la vedere,
Or fiîn dischete? Care? Omorul.
Cântec, ordine, execuție.
Apăru un mesaj ai cuvântul cheie?
Nu. Fără cheie, cum ai umbla fără picioare.
Cu trompeta mai faci câte ceva..
Vorbim cu juma de voce,
Ventriloci oarecum, cu o inimă mare,
Purtăm armură, zale de aur,
Cavalerii morți ne invidiază.
Obiectele latră uneori, părăsite,
Sărutul tău umed mă smulge din moarte..
Alisa în Țara Minunilor îmi e soră,
Frate îmi e Don Quijote,
Pot trăi doar metaforic,
Pot înțelege corrida,
Dar și teama bietului taur,
Arena vieții noastre comune,
Alisa, eu îți port trena.
Ce-i mai de preț, memoria sau visarea?
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisoarea V
Biblia ne povestește de Samson, cum că muierea,
Când dormea, tăindu-i părul, i-a luat toată puterea
De l-au prins apoi dușmanii, l-au legat și i-au scos ochii,
Ca dovadă de ce suflet stă în piepții unei rochii...
Tinere, ce plin de visuri urmărești vre o femeie,
Pe când luna, scut de aur, strălucește prin alee
Și pătează umbra verde cu misterioase dungi,
Nu uita că doamna are minte scurtă, haine lungi.
Te îmbeți de feeria unui mândru vis de vară,
Care-n tine se petrece... Ia întreab-o bunăoară
O să-ți spuie de panglice, de volane și de mode,
Pe când inima ta bate ritmul sfânt al unei ode...
Când cochetă de-al tău umăr ți se razimă copila,
Dac-ai inimă și minte, te gândește la Dalila.
E frumoasă, se-nțelege... Ca copiii are haz,
Și când râde face încă și gropițe în obraz
Și gropițe face-n unghiul ucigașei sale guri
Și la degetele mânii și la orice-ncheieturi.
Nu e mică, nu e mare, nu-i subțire, ci-mplinită,
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru mine, spectator român vibrând de două ori cu scenă, surpriza serii a fost Viorica Cortez, pe care nu am ascultat-o până acum în niciun spectacol. Premiul cel mare de anul acesta la Concursul "Enescu", s-a dovedit mai mult decât pe deplin meritat. Am admirat-o pentru muzicalitatea ei cuceritoare, pentru glasul egal cu un timbru mângâietor, pentru frumoasa ei concepție a rolului. Nimic ostentativ în cânt și în joc: Dalila nu a fost o curtezană dură, gândește Viorica Cortez, ci o femeie cu farmec, care știa să dea voluptății iubirii o poezie suavă. Și apoi, bine au remarcat francezii: "plastica scenică!".
Ada Brumaru în Însemnări răzlețe (2008)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum nu te-ai aștepta atât de frumoasă și caldă să fie
povestea unui bărbat
care a vrut să cunoască iubirea,
fiară sălbatică,
după propriile reguli cu motive precise,
dacă cineva își închipuie că o va stăpâni,
va ucide,
atât de întreagă se poartă la minte.
întâmplarea putea aranja lucrurile
pentru călătoria în jurul ei,
nu avea haine de schimb,
bani
de ajuns
fără să-și ia rămas bun,
s-a uitat preț de un ceas în oglindă
hotărât să nu semene
privirii născătoare de intrigi
din folclorul unei femei învățate,
cum stă bine unei curtezane
[...] Citește tot
poezie de Dan Petruț Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața fără Dumnezeu, o cărare ce nu duce nicăieri
la trei ani mă țineam de fusta mamei
și-o iubeam necondiționat
de fapt
a fost prima mea iubire care
ne-a înnodat sufletele
la patru ani alergam pe câmp după fluturi
și cerul oglindit în ochii mamei
îmi zâmbea complice
la doisprezece ani simțeam în piept
ritmul ciudat al unor tobe pe care
l-am învățat din mers
fără profesor
la treisprezece ani vedeam ceea
ce nu trebuia să văd
erau dimineți suspendate pe
umerii fetelor mari
din când în când încercam să
despart în silabe cuvântul iu-bi-re
stăpân pe tăcerea din mine am
pândit fiecare mișcare
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume (2018)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Polemică galinacee
În ogradă, orătănii stau grămadă la sorit,
Bate-un vând de primăvară cu miresme de iubit.
O găină cam plinuță, dar cu-apetisante forme
Ține o ședință scurtă să modifice din norme:
-Un cocoș la zece fete, cine dracu-a mai văzut?
Zău, ai viață grea băiete și nu este de crezut,
C-așteptăm la rând cu ziua, să ne pigulești un pic.
Mie-mi place și-un preludiu, dar așa, nu simt nimic.
-Vai, tu ce pretențioasă-ai devenit, așa deodat!
Pentru astă ipostază, cine oare-i vinovat?
Eu aș vrea să stau cu tine, mult mai mult decât o zi,
Să-ți arăt că știu mai multe și ce tandru te-aș iubi!
-Ei, eu nu vorbesc de mine, ci pledez pentru găini.
Eu sunt viță de regină, am pretenții să te-nchini,
În genunchi să îmi faci curte și-un coteț doar pentru noi,
De ai gânduri serioase, să vorbim numai noi doi!
Sau poți să-mi trimiți mesaje pe whatsapp sau pe face-book
Am așa de multe cereri, să citesc nu mai apuc.
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeia este anotimpul călduros, e primăvară, timp frumos
Foaie verde lămâiță, cin' m-a pus să mă însor
Este-a mea, și când guiță, toate străchinile zbor;
Mamă, ce bătaie-i dau, am băut, m-am îmbătat
Eu o bat, ea zice crau, să vadă că sunt bărbat!
- Iar te-ai îmbătat bărbate, ce ți-am spus să nu mai bei?
Acum să-ți arăt carate, cu toți cocoșeii mei;
Ești un mare bețivan, să vezi ce te ciomăgesc
Sări acum până-n tavan, că te părăsesc!
- Te rog, nu mai da că doare, nu mai beau nimic!
Eu ți-aduc mâine o floare, lasă-mă să-ți zic:
Am băut, ultima oară, că m-ai supărat
Nu te mint, dracu' să moară, dorm de vrei su-pat!
- O să dormi în pat cu mine, te dezbăt imediat!
Te bat până faci pe tine, de ursuz bărbat;
Iar dacă mai miști în front, nu-ți revii în fire
Mori, și-ți fac din flori un ront, pentru pomenire.
[...] Citește tot
poezie de Paul Preda Păvălache din Trăiri intense... (18 septembrie 2011)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amsterdam
În portul Amsderdam
Marinarii cântă despre mare,
Despre iluzii, femei și vapoare,
Iar fiecare vis e o rană și doare.
În portul Amsterdam
Mulți marinari dorm cu capul pe masă,
Visând o mamă, visând o mireasă...
Și-n apele negre cad stele gânditoare.
În portul Amsderdam
Sunt marinari care mor
Răpuși de bere, de votcă, de dor
Ori în aprige-încleștări de bețivi.
În portul Amsderdam
Întotdeauna se află-un marinar
Născut într-un ceas amar,
În niște zori dușmănoși, corozivi.
[...] Citește tot
cântec interpretat de Jacques Brel, muzica de Jacques Brel, versuri de Jacques Brel, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeia
Carne din stele căzătoare
fără convenții, adesea fără perdea
muza secolelor, soția mărilor, târfa nopților
spaima ei hranește lașul cu bravură
lacrima ei sfârșeste povești și începe tragedii.
Poartă nume de flori, de zeițe, de stranii cuvinte
cu sensuri pe care nimeni nu le-ar cunoaște
dacă nu ar cunoaște o femeie.
Sub irisul său stă doliul
sub sânii săi stau nopțile albe.
Luptă cu vorbe pe care nu le-ar spune de două ori
se plimbă cu același pas
prin cimitire vechi, alei reci sau plaje arse
hainele-i cad mai încet decât frunzele de toamnă
pe care le strânge de pe jos deși nu va avea niciodată
nevoie de ele. Nimeni nu are nevoie de frunze.
Anotimpurile se schimbă mai rar decât ea
Plânge când se naște, când moare, când vine
când pleacă sau când țipă vreun om oarecare
când plouă când știe sau nu știe vreun cuvânt oarecare
[...] Citește tot
poezie de Diana Dancu (14 decembrie 2009)
Adăugat de Diana Dancu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inima mea în toamnă
I
Doamnă toamnă - viața mea
O îneci în amintire
Sufletu-mi cum aș putea
Să-l îmbăt de fericire?
Toamnă - cântec cenușiu
Viu miroși a despărțire...
Suflet, sufletu-mi pustiu,
Vag mai știe de iubire.
Doamnă toamnă inima
Bate-n ritmuri funerare
Toamnă hâdă, viața mea,
De ce n-are căutare?
II
Stau ferestrele pustii și reci
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Flash
încerci să scapi fetița
de oamenii răi conduși de
omul rău care slujea o față
bisericească vândută diavolului
erau păsări de pradă cu înfățișare
umană și suflet de fiară
*
violența a început într-o noapte
când toată lumea era beată
sau drogată
umblau cu țigările în colțul gurii
morții umblau pe stradă
cu toporul înfipt în vârful capului
alții aveau inimile străpunse
*
conduc cu viteză să nu adorm
mă arunc în gol de la ultimul etaj
după ce m-a sărutat un înger
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vorbim cu juma de voce
1.
Vorbim cu juma de voce,
Ventriloci oarecum, cu o inimă mare,
Purtăm armură, zale de aur,
Cavalerii morți ne invidiază.
Obiectele latră uneori, părăsite,
Sărutul tău umed mă smulge din moarte.
2.
Alisa în Țara Minunilor îmi e soră,
Frate îmi e Don Quijote,
Pot trăi doar metaforic,
Pot înțelege corrida,
Dar și teama bietului taur,
Arena vieții noastre comune,
Alisa, eu îți port trena.
3.
Ce-i mai de preț, memoria sau visarea?
Răzbunarea /iertarea. Tihna/ agonia?
Fiece pom cu fructele sale,
Fiece om cu păcatele sale
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Georgine Sand Miner
O mamă vitregă m-a alungat de acasă, înrăindu-mă.
O lepădătură de om, un pierde vară și un diletant, m-a făcut femeie.
Ani de zile, fără să știe nimeni, i-am fost metresă.
De la el am învățat șmecheriile parazitului,
Arta de a mă hrăni, înșelând, ca puricele pe câine.
Cu diferiți indivizi nu avem decât relații "foarte private".
Apoi Daniel, militantul, a trăit o vreme cu mine.
Sora lui mă numea amanta;
Și Daniel mi-a scris:
"Rușinos cuvânt, pătând dragostea noastra frumoasă!..."
Însa ura mea se încolăcea, ascuțindu-și dinții.
Prietena mea de alături, lesbiana, mi-a dat ideea.
Ea o ura pe sora lui Daniel,
Iar Daniel îi disprețuia pocitania de soț.
Ea a văzut șansa mușcăturii otrăvitoare:
Trebuia să mă plâng soției lui Daniel de hărțuire!
Dar, mai înainte să fac asta, l-am rugat să fugă cu mine la Londra.
"De ce să nu stăm, ca acum, aici în oraș?" a întrebat.
Am dispărut o vreme și m-am răzbunat pentru refuz
În brațele prietenului meu diletant.
[...] Citește tot
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Epitaf pentru anii douăzeci
mi-am petrecut cea mai mare parte
a anilor mei douăzeci
luptându-mă îndelung cu mine
devorat de o silă imensă de ceea ce devenisem
m-am disprețuit cu sete pentru cea mai mare parte a decadei
ca să pot supraviețui acestei bătălii
mi-am petrecut cea mai mare parte
a anilor mei douăzeci
înghițind somnifere și îmbătându-mă crunt de câte ori am putut
am petrecut prima jumătate a anilor mei douăzeci
învățând la școli alese
și citind, haotic și plin de entuziasm
tot ce mi-a picat în mână
apoi am petrecut a doua jumătate a anilor mei douăzeci
uitând aproape tot ce am învățat și am citit
în prima jumătate a anilor mei douăzeci
[...] Citește tot
poezie de Adrian Crețu din Orice om este un cântec fără rimă (2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
No more dreams
m-ai sunat prima dată lăsându-mi uimirea să frământe aluatul dulce al întrebării. era într-o marți, îmi amintesc că eram înconjurat de poezii triste, multe poezii.
urlai neputincioasă că nu e firesc să încep versurile în perfect compus. poezia modernă se scrie cu mână de târfă răsfățată și moduri impersonale. am râs. erai blondă și rea.
ca să te fac să simți ce e dincolo de indicativ, am udat toate florile din balcon cu apa din gheața topită a unor preludii fierbinți. aveai un rol secundar. ai acceptat doar după ce muzica s-a sfârșit.
din dragostea noastră s-au născut licențe poetice atât de neobișnuite încât prietenii ne ocolesc zilele de naștere. pentru bucuria asta ai dansat goală o noapte întreagă. era atât de firesc...
nu te-am întrebat de ce camera ta e tapetată cu fotografiile celor asasinați de criminali necunoscuți, buzele ne erau pecetluite.
spre dimineață tu te-ai prefăcut că dormi iar eu m-am strecurat dincolo de cuvinte ca și cum aș fi fost un explorator ce iese nevătămat dintr-un mormânt egiptean. lacrimile tale erau atât de banale...
mi-am amintit că toată noaptea am scris poezie. versurile începeau iremediabil în perfect compus. am râs disperat de faptul că devenisem stăpânul unei femei capricioase. de după fereastră ochii tăi încuviințau evadarea.
poezie de Eduard Dorneanu (20 septembrie 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Roots
Chișinău sau cum să fugi de taxator de la Creangă în sus două stații
Chișinău sau cum să-ți iei bătaie pe lângă clădiri guvernamentale
Chișinău sau unde-l poți vedea pe Dumnezeu la manifestări politice
Chișinău sau cât de distructivă poate fi pacea
Chișinăul de suprafață
sau Chișinăul underground, cu lumini,
sau pur și simplu străzile Chișinăului de mai
unde femeile participă la un festival de modă local.
Locul în care să te îndrăgostești și să le urăști
când te părăsesc pentru altul mai cool,
loc în care să minți și să spui adevărul
să vomiți în chiuvetă după beții iresponsabile.
Acolo unde țigările sunt de 4 ori mai ieftine decât la Iași
barurile ademenitoare prostituția în floare iar poliția
nu cunoaște fenomenul. Acolo unde taică-meu a dat un examen de admitere
în '74 și pe urmă n-a mai făcut nimic notabil cu viața lui,
unde soră-mea își duce propria
supraviețuire.
Locul unde rușii se pretind moldoveni
moldovenii habar n-au
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Alexandru Gheras
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisoarea
Am tot zis că o să-ți scriu, dar mereu am amânat,
că am sufletul pustiu și de gânduri frământat.
N-am să-ți cer și nici să-ți dau, vreau numai să mă asculți,
c-un prieten vreau să stau că dușmani îmi sunt prea mulți,
au comportament de turme, umblă cu jalbe și pâre,
unii-n viață lasă urme, alții mâzgălesc doar dâre,
unii au noroc prea mult, alții-au ghinion destul,
unul se crede prea cult, altul este prea fudul.
Doar Celui de Sus Îi cer ca să fie Bun și Drept,
tu să fii plin de mister, eu să fiu mai înțelept,
tu ești bun, neaoșă-ți vorba, nu te-neci că știi înotul,
dar te poartă cum ți-e vorba, ori vorbește cum ți-e portul,
lasă ura și mânia, ducă-se-n pustii de-acum,
poți să-ți pui în cui mândria că din foc a rămas scrum,
nu te da cocoș de munte, fii păun împărătesc,
uită de patimi mărunte ce gândul îți iscodesc,
nu vreau să mă cert cu tine, nu mai e timp de-mpăcare,
din greșeli înveți ce-i bine când suferința e mare,
respirăm ce-i poluat, cu-apă chioară ne-mbătăm,
turnăm otravă-n ficat, pe-alții pretind să-nvățăm,
[...] Citește tot
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisoarea III
Un sultan dintre aceia ce domnesc peste vro limbă,
Ce cu-a turmelor pășune, a ei patrie ș-o schimbă,
La pământ dormea ținându-și căpătâi mâna cea dreaptă;
Dară ochiu-nchis afară, înlăuntru se deșteaptă.
Vede cum din ceruri luna lunecă și se coboară
Și s-apropie de dânsul preschimbată în fecioară.
Înflorea cărarea ca de pasul blândei primăveri;
Ochii ei sunt plini de umbra tăinuitelor dureri;
Codrii se înfiorează de atâta frumusețe,
Apele-ncrețesc în tremur străveziile lor fețe,
Pulbere de diamante cade fină ca o bură,
Scânteind plutea prin aer și pe toate din natură
Și prin mândra fermecare sun-o muzică de șoapte,
Iar pe ceruri se înalță curcubeele de noapte...
Ea, șezând cu el alături, mâna fină i-o întinde,
Părul ei cel negru-n valuri de mătasă se desprinde:
- Las' să leg a mea viață de a ta... În brațu-mi vino,
Și durerea mea cea dulce cu durerea ta alin-o...
Scris în cartea vieții este și de veacuri și de stele
Eu să fiu a ta stăpână, tu stăpân vieții mele.
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre iubire și prostituție, adresa este: