Citate despre iubire și rușine, pagina 3
Din cauza acelora care fac dragoste ca animalele, într-un fel stupid, dezgustant, infernal, se produc războaiele și epidemiile, pentru că dau astfel materiale tuturor spiritelor doritoare să facă rău umanității, le hrănesc, le întăresc. Dacă bărbații și femeile ar ști asta, ar fi cu adevărat triști și necăjiți și le-ar fi rușine de ce au făcut, și ar încerca să învețe cum să iubească.
Omraam Mikhael Aivanhov în Forța sexuală sau Balaurul înaripat
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire, tu să izvorăști
Nu căuta iubire acolo,
Unde n-a fost niciodată!
Culege-vei rușine
Și-o vamă tristă-n viață.
Dragostea, din vremuri strămoșești
Pornește de la cuibul casei părintești!
Și, fără voia ta ori de voiești,
Ca mama ta, ca tatăl tău iubești!
Oricât tu i-ai iubi pe ei de tare,
O șoaptă de amor în dragostea ta mare
Tu nu le-o dărui lor,
Ci jumătății tale.
Să nu îndrăznești, cumva, să-ți pui amoru-n laț,
Ca să le faci pe plac unor din ai tăi leați,
Ci fii fidel și apără-ți iubirea,
Căci ea îți va da aripi! Păstrează-i strălucirea!
[...] Citește tot
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt cel ce iubește pământul
Cât mi-e de rușine că plâng,
cât mi-e de rușine,
cât mi-e de rușine de ploaia
ce mă îneacă în mine.
Cernit de gratii de plâns
ce pot face
cu jalea ce mă clatină
încolo, încoace.
Nu pot trece printre lacrimi
ca un înotător.
Sunt cel ce se dă la fund
necerând ajutor.
Sunt cel ce iubește pământul
acoperit de ape,
sunt cel ce se leagănă la fund
cu tine în brațe, aproape.
poezie celebră de Eugen Jebeleanu din volumul: Elegie pentru floarea secerată (1967)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rezolvare fericită
Iubita mea imaculată
Mi se jura că este fată.
Mă mir că nu i-a fost rușine!
Că nu era... Și-a fost mai bine!
epigramă de Nicolae Paul Mihail-Nicomah din Epigrame cu și despre femei (1999)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vraja nopții ne învăluie tainic ființa ca o manta sub care rostim rușinați cuvinte interzise iubirii.
Marius Torok
Adăugat de Marius Torok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt cel ce iubește pământul
Cât mi-e de rușine că plâng,
cât mi-e de rușine,
cât mi-e de rușine de ploaia
ce mă îneacă în mine.
Cernit de gratii de plâns
ce pot face
cu jalea ce mă clatină
încolo, încoace.
Nu pot trece printre lacrimi
ca un înotător.
Sunt cel ce se dă la fund
necerând ajutor.
Sunt cel ce iubește pământul
acoperit de ape,
sunt cel ce se leagănă la fund
cu tine în brațe, aproape.
poezie celebră de Eugen Jebeleanu din Elegie pentru floarea secerată (1967)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Justificare
Dacă cerul nu ar fi iubit vinul,
Nu exista Steaua Vinului pe cer;
Dacă pământul nu ar fi iubit vinul,
Nu exista Izvorul Vinului pe pământ.
De vreme ce Pământul și Cerul iubesc vinul,
Ar fi cuminte ca muritorul iubitor de vin să se rușineze?
Aud că transparentul vin,
La fel ca tămăduitorul, are darul de a calma și de a alina;
Se spune că fantezia lui grandilocventă este bogată
Asemeni minții fertile a înțeleptului.
Amândoi, tămăduitorul și înțeleptul, sunt mereu însetați
De ce am căuta clarvăzători printre zâne și zei?
Trei cupe deschid larg ușa paradisului;
Bea o carafă plină și universul îți aparține.
Deși extazul dăruit de vin este nemărginit,
Abstinenții nu-l vor cunoaște niciodată.
poezie de Li Bo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dorul de mamă
Mi-e dor de tine, mamă, mi-este dor
De tot ce am trăit și-a fost odată,
De cum ieșeai adesea în pridvor,
Și îmi vorbeai frumoasă și-nțeleaptă.
Mi-e dor de bunătatea-ți nesfârșită,
De inima ta scoasă la mezat,
Iubirea ta a fost nemărginită,
Prin frunze și prin flori tu ai plecat.
Ai luat cu tine viață și lumină,
Și sufletul mi l-ai lăsat pustiu,
Ai fost și vei rămâne o divină,
Să te iubesc din drum e prea târziu.
Mi-e dor de tine și-mi va fi mereu,
Sunt singur pe pământ fără de tine,
Dar știu că mă ajută Dumnezeu,
La amândoi ca să ne fie bine.
[...] Citește tot
poezie de Felicia Feldiorean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te iubesc
ca pe un cireș înflorit
care a
duce roiul de albine
te iubesc cum iubești tu
trandafirul
roșu de rușine și indig
(n)are - buzele se iubesc
și ele se unesc - ceva familiar
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sau nu trebuie din capul locului să iubim pe cineva, sau odată ce i-am arătat iubire, s-o cultivăm zi cu zi. E rușinos să arunci ceea ce ai ridicat.
în Panchatantra
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeie
Când frumușica doamnă cade victimă propriei prostii
Și descoperă mult prea târziu că bărbații-înșeală,
Ce vrăji o mai pot elibera din cețuri și melancolii?
Ce arte-i pot spăla lacrimile și-a inimii acreală?
Singura soluție care-i rămâne de-a-și acoperi vina,
De-a ascunde de ochii lumii-acea rușine,-acea ocară,
De-a-l face pe iubit să-și înghită cu tot cu sâmbure măslina
Și să-și smulgă îndurerat inima din piept este... să moară.
poezie de Oliver Goldsmith, 1728-1774, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trupul meu
Trup violent, de temut, rușinat,
Trup de poet ce-n lacrimi navighează,
Cine te zguduie astfel, cine te dezarmează?
(Bruxelles doarme cu mii de focuri decorat.)
În țara bunei suferințe
(Adu-ți aminte de acea casă-n câmpie),
Infirm arhanghel, beat de-a ta tăcere,
Nu așteptai decât o aspră dragoste să vie?
Știu toți prăpastia pe care mă aplec.
Se culcă muza moartă între zei.
Priviți cu toți (e o pagină albă),
Înmormântați poeții acasă la ei.
poezie clasică de Odilon-Jean Perier din Antologie de poezie belgiană (1968), traducere de Radu Boureanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeii căreia educația nu i-a arătat ce înseamnă binele, Dumnezeu aproape întotdeauna îi deschide două cărări ce o duc spre tărâmul binelui; aceste cărări sunt durerea și iubirea. Amândouă sunt spinoase; acelea care o apucă pe această cale își sângerează picioarele, își rănesc mâinile, dar își lasă, în același timp, în mărăcinii de pe drum gătelile viciului și ajung la capătul lui în acea stare de goliciune de care nu te rușinezi în fața Domnului.
Alexandre Dumas fiul în Dama cu camelii
Adăugat de Denisa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragostea față de patrie, rușinea și frica de a fi ponegrit reprezintă mijloace puternice de reprimare a multor crime.
citat din Ecaterina a II-a
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vorba aia
La numai 15 anișori,
Aveam o creștere aleasă.
În pension făceam furori,
Dar eram tare rușinoasă.
Și când cu Nicușor vorbeam,
Mi-ardeau obrajii ca văpaia...
Țiu minte, cât de mult roșeam,
Când îmi spunea de vorba aia.
Într-o duminică, fiind cald
Și cum văzduhul sta să fiarbă,
M-am dus la gârlă să mă scald,
Și mi-am pus hainele pe iarbă.
Dar Nicușor sta-n iarbă strâns
Și mă privea cum făceam baia,
Mi-a fost rușine și am plâns,
Fiindcă-mi văzuse vorba aia.
Prin Cișmigiu, cu pas grăbit,
De la pension mergeam spre casă
[...] Citește tot
poezie satirică de Ion Pribeagu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
- semidoctism
- Semidoctismul este cel mai cumplit flagel al omenirii, mai cumplit decât molima, foametea și războiul, un flagel necunoscut până-n secolul nostru. Semidoctismul este un despot, cum n-a existat niciodată până acum. Un despot care-și are slujitorii lui, sacerdoții și sclavii, un despot în fața căruia totul s-a prosternat cu dragoste și superstiție, cum nimeni nu și-ar fi putut imagina până acum, în fața căruia știința însăși tremură și-i cântă-n strună înr-un mod rușinos.
definiție celebră de Dostoievski în Demonii
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 9
Te temi să nu faci văduva să plângă,
De-aceea viața-ți irosești burlac?
Ah! Moartea, că n-ai prunc, o să te frângă,
Iar lumea va jeli un prostănac.
Și lumea va vărsa lacrimi amare,
Că e vădana ta, n-a procreat,
Când orice altă văduvă prunc are
Și-l vede-n ochii lui pe-al ei bărbat.
Iar cel ce cheltuiește cu larghețe
Nu e statornic, fiindcă lumea-l vrea
Dar risipește mândra-i frumusețe
Ce astfel piere fără a crea.
Și-acela ce pe alții nu-i iubește
O crimă rușinoasă săvârșește.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu știu de ce cred că în acel an Tudora, baba care se îndrăgostise fără să se rușineze, a fost fericită cât n-a fost în toata viața ei. Era o dragoste târzie, din cele ce fac toamna să înflorească crânguri de salcâmi și lebede sălbatice să se răzgândească să mai plece în țările calde...
Nicolae Dabija în Nu vă îndrăgostiți primăvara!
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 72
Când o să întrebe lumea, cum socot,
Ce merite-am avut să mă iubești
Chiar de-am murit - ai grijă să negi tot,
Cu mine n-ai de ce să te fălești.
Și n-are rost să minți așa frumos
Și-n mod nepotrivit să mă slăvești
Când eu sunt mort și zac acolo jos
Și adevărul tu îl terfelești.
Dar ca să nu ajungi să minți sfruntat,
Din dragostea ta mare, fă cum poți
Și al meu nume lasă-l îngropat,
Ca să nu fim batjocoriți de toți,
Căci mi-e rușine viața să-ți complic,
Iar tu te faci de râs pentru nimic.
poezie de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubiți-vă pe tunuri
Mă voi feri ca de foc de pericolul
Că dragostea să devină
Obiect al meditației,
Al speculației,
Al filozofiei.
Ferească Dumnezeu
De acea dragoste retorică,
În stare să ucidă
Numai eroii
Pe scenele de scândura uscată.
Alt fel de dragoste am trăit eu
În zilele și-n nopțile vieții mele.
Am fost devorat,
De patimi reale,
Și nici un regizor
Nu mi-a putut iscăli pieptul
Cu biata lui cerneală roșie,
De care s-au învrednicit toți actorii.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Superproverb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre iubire și rușine, adresa este: