Citate despre iubire și sânge, pagina 3
Te-acopăr
Te-acopăr, iubito, cu trupul
În camera noastră de vis,
În sângele meu aud lupul
Cum urlă-n pădure deschis.
Te-acopăr, iubito, cu frunze
În noaptea cu lună și stele
Te sărut cu iubire pe buze,
Și pe sânii înfloriți de mărgele.
Te-acopăr, iubito, cu soare
Și nimeni nu știe de noi,
Doar apa ce curge-n izvoare,
Și iarba de-aici, din zăvoi.
poezie de Nicu Petria (18 septembrie 2012)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum plângem din cauza tristeții. Tristețea urmată de iubire, de bucurie sau, în general de o cauză oarecare, face ca inima să împingă mult sânge prin artere și de acolo mulți vapori spre ochi care se transformă în lacrimi. Este nevoie pentru aceasta de tristețe, fiindcă răcind tot sângele, îngustează porii ochilor. Dar întrucât, pe măsură ce îi îngustează, micșoreză și cantitatea de vapori pe care ei trebuie să-i lase să treacă, producerea lacrimilor nu mai este posibilă, dacă în același timp cantitatea acestor vapori nu este sporită de o altă cauză oarecare. Și nu există ceva care să o sporească mai mult decât sângele care este trimis spre inimă în pasiunea iubirii. De aceea observăm că cei triști nu varsă neîncetat lacrimi, ci numai la intervale, atunci când meditează din nou asupra obiectelor pe care le îndrăgesc.
citat celebru din Descartes
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragostea nu-i totul
Dragostea nu-i totul: nu-i carne și nici măcar nu-i băutură,
Nici siestă nu-i, nu-i nici țiglă care să te apere de ploaie;
Și nici buștean nu-i, de care să te-agați să scapi de viitură,
Când coborând cu el, când cu el urcând pe creastă de puhoaie;
Dragostea nu poate împinge aerul într-un plămân bolnav,
Nici curăța sângele, nici vindeca fractura unor coaste
Și, totuși, mii de oameni i-ar dărui lui Satan sufletul sclav
Pe loc, în schimbul unei infime promisiuni de dragoste.
S-ar putea ca-un ultim ceas de cumpănă, nevoilor datoare,
Țintuită la pământ de dureri sau țipând după-ajutoare,
Sau poate fiindcă nu văd o altă ieșire salvatoare,
Să-mi vând iubirea pentru-o zi de pace și-un strop de alinare,
Sau să negociez amintirea-acestei nopți pentru mâncare.
S-ar prea putea. Deși, nu cred ca-aș putea. Așa să fie oare?
poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ah, copil răsfățat ce ești! Dar și inimile cele mai duioase sunt uneori foarte crude. Că vă închinăm viața noastră, că nu ne gândim decât la voi, că vă pregătim tihna, că ne jertfim bucuriile pentru toanele voastre, că vă adorăm, că vă dăruim până și sângele nostru, astea nu înseamnă nimic, nu? Vai! da, voi primiți totul cu nepăsare. Ca să căpătăm pentru totdeauna zâmbetul și dragostea voastră disprețuitoare, ar trebui să avem puterea lui Dumnezeu. Și până la urmă, vine un altul! un iubit, un soț - și ne răpește inima voastră.
Balzac în Femeia la treizeci de ani
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!
O singură dată s-a scris dragostea cu litere de sânge dumnezeiesc: în Golgota.
Sanda Tulics în Calea înțeleaptă
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul geluit c-o tarantulă
Îmi stai pe creieri în genunchi și-n coate.
Cum crezi, iubito, că mai pot răbda
Mi-s simțurile trase la rindea,
Șira spinării-mi zbârnâie în spate,
Zmulsă din trup și-umplută cu smântână,
Ca tulnicul ciobanului mișel
Care, tot sihăstrind, în dos de stână
Și-l freacă-n blana fragedă de miel.
Ci n-aștepta să-mi deie-n clocot drula,
Nervoasă și-mbibat-n sânge mov.
Coboară lin! Dezbracă-te-n Cehóv
Sau în Baudelaire. Să-mi treacă tarantula
Dorinței peste trup și să-mi ucidă
Păroasă, dragostea, ca pe-o omidă...
sonet de Emil Brumaru
Adăugat de Tânăra vrăjitoare
Comentează! | Votează! | Copiază!
În dragoste, nu poți fi superficial
Tot ce n-ai iubit crește cu tot ce iubești,
în dragoste, nu poți fi superficial,
e un fel de anotimp interior și perpetuu al trupului
și-al unor veșnice și văratice înfloriri...
În dragoste, nu poți fi superficial
și nici leneș, ca un sfânt de-a pururi vergin,
ondulațiile sângelui tău martir
și agonia furibundă a cărnii tale, iubito,
participă la beția și la setea de scufundare a ființei...
Doar iubirii nu-i lipsește infinitul...
Doamne, cum am putea să iubim parțial?
Ce ne-ar mai învălui întunericul!
În dragoste, nu poți fi superficial...
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ars poetica
Merg eu dimineața, în frunte,
Cu spicele albe în brațe
Ale părului mamei.
Mergi tu după mine, iubito,
Cu spicul fierbinte la piept
Al lacrimii tale.
Vine moartea din urmă
Cu spicele roșii în brațe
Ale sângelui meu -
Ea care nimic niciodată
Nu înapoiază.
Și toți suntem luminați
De-o bucurie neînțeleasă.
poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
În toată iubirea pentru tine,
țipătul sângelui meu,
se încheagă într-un poem...
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ne iubim mama aproape fără s-o știm, pe nesimțite, căci asta-i tot atât de firesc ca și viața; și nu ne dăm seama cât de adânci sunt rădăcinile acestei iubiri decât în momentul despărțirii finale. Nici o altă afecțiune nu se poate compara cu ea, căci toate celelalte rezultă din întâlniri, în timp ce ea este din naștere; toate celelalte ne sunt oferite mai târziu, de către hazardul existenței, pe când ea viețuiește din prima clipă, în însuși sângele nostru.
citat celebru din Guy de Maupassant
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Diavolul de gând troncăne despre iubirea necondiționată, dar oare dacă e atât de "smerit" și de interesat de iubire, de ce nu a înfiat câțiva copii să-i crească în numele iubirii necondiționate dar îi vrea pe ai ei, ai minții, "sânge din sângele meu"? Habar nu avem cât de egoiști suntem în numele iubirii "necondiționate"!
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atunci când iubești pentru întâia oară, Olimpul, natura și întreaga lume par a-ți oferi beatitudinea și descoperi chintesența vieții, Babilonul pe care l-ai căutat îndelung și pentru care ai sacrificat cel mai de preț lucru propriul sine în drumul primirii fericirii postulate de propria-ți rațiune. A iubi pentru întâia oară este cel mai minunat lucru de pe pământ, însă dacă mi s-ar cere să iubesc pentru a doua oară, aș prefera în schimb tortura cea mai însângerată, supliciul cel mai cumplit, chinul cel mai sălbatic, stârpirea sentimentului și nonexistența. Căci între a iubi pentru a doua oară, și moarte, hotărât aș alege moartea.
citat din Alexandru Bunescu (26 iulie 2011)
Adăugat de Marius Golgojan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lipsa ta...
Și lipsa ta mă arde pân' la sânge!
Și dorul mă mistuie ușor...
Speranța pe zi tot mi se frânge,
Și uneori, parcă aș vrea să mor...
Și te-am iubit cu multă pasiune...
Oare cum n-ai simțit ce eu ți-am dat?!
Inima mea, multe povești ar spune
Despre un paradox de rai și iad...
Și lipsa ta mă doare tot mai tare,
Trec anotimpuri... tu ești o amintire!
Vrei să reînvii trecutul oare?...
Mai vrei să fie între noi iubire...?
Dacă nu simți și n-ai simțit nici fluturi,
Ce se zbăteau când mă vedeai pe mine...
E timpul printr-o palmă să mă scuturi,
E timpul să uit tot despre tine!
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea ta...
Iubirea Ta, Domnul meu, e o floare,
un nufăr alb în amurgul amar,
un surâs printre dulci lăcrămioare,
un crin ceresc răsărit pe altar.
Iubirea Ta, Domnul meu, e o taină.
Ea-mi umple gândul de-un nou înțeles,
de-un mister care toate-mi destaină,
ca să-nțeleg pentru ce m-ai ales.
Iubirea Ta e-un inel ce ne leagă,
un scut sub care-l înfrunt pe Cel Rău.
E tot ce am, e viața mea întreagă,
de când trăiesc doar prin sângele Tău.
Iubirea Ta, Domnul meu, e-o lumină.
Dar cînd în piept vechi ispite vin iar,
atunci din nou pe fața Ta divină,
în trist amurg, stropi de sânge răsar.
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lady Blues
m-ai învățat să dansez pe cerul înstelat și plin de speranțe fără temei,
pașii noștri au cutremurat carnea zeilor,
au răscolit amintirile tuturor amanților legați de promisiuni imposibil de respectat...
de mână cu tine, timpul s-a scurs cu totul altfel.
zilele au fost lungi iar nopțile incandescente, având gustul șampaniei amestecate cu sânge.
m-ai învățat să cânt în preerie când animalele își căutau pereche iar oamenii își alegeau mormânt.
vocea mea a răsunat puternică, ca un fragment din armonia absolută a durerii.
ploile au încercat să ne șteargă pașii ca un dușman fără scrupule, fără onoare,
cântecul nostru s-a așezat ca un covor fermecat între iubire și banal
iar moartea a plâns nefericită pentru că îmbrățișarea ei nu e de ajuns.
m-ai învățat să te iubesc într-un fel în care nu voi mai putea iubi pe altcineva.
cuvintele bluesului ne-au legat tinerețea de o cauza pierdută.
de aceea toamna vine cu miros de gutui ascunse în sânul tău
și frunzele își ascund culoarea departe de iubirea mutilată de timp.
la sfârșitul unei zile în care nu ești,
ridic un alt castel de nisip,
departe de tine.
poezie de Eduard Dorneanu (19 august 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu rele și bune
Picioarele tale
Și-ascund în sandale
Secreta venire
La mine-n iubire.
Și buzele mele
Sărută curele,
Secretă, sub ele,
Simțind a ta piele.
Sub care, secret,
Pulsează încet
Un sânge iubit,
Spre mine pornit.
Ce-i drumul, iubire?
O piele subțire,
Sub care, spre mine
Piciorul tău vine.
[...] Citește tot
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă întrebam dacă nu cumva iubirea și sângele au aceeași culoare. Acum știu răspunsul.
citat din Alessandro D'Avenia
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
La Putna (550 ani de la sfințire Mănăstirea Putna)
La Putna un clopot bate,
Dangătul lui peste munți răsună.
El ne cheamă la libertate
Și la unitate ne îndrumă.
La Putna toaca se bate,
Ne cheamă să ne rugăm.
Pe mine și pe tine frate
Căci de acelaș sânge suntem!
La putna Ștefan ne cheamă,
Să ne spună cu glasul său bland.
S-o iubim pe a noastră mamă
Cum la iubit el pe domnul sfânt!
La Putna e o frumoasă sărbătoare,
Ea s-a îmbrăcat în alb.
E ziua ei și a lui Ștefan Cel Mare.
Să ne ducem fratele meu drag.
poezie de Vladimir Potlog (1 septembrie 2019)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Prin tine văd,
iubesc și râd,
simt cum sângele
mă arde toată,
că abia respir,
strigându-te pe nume,
în timp ce dragostea
taie-n mine o poartă...
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Izvorul de sânge
Adeseori îmi pare că sângele în vine
Ca un izvor se zbate în ritmice suspine,
L-aud cu limpezime izbind în clipa vană,
Dar în zadar mă pipăi, nu pot să dau de rană.
El trece prin cetate ca prin câmpii destine
Și, prefăcând pavajul în insule divine,
La toți le stinge setea ce-i bântuie, dușmană,
Împrumutând naturii culoarea lui umană.
Și uneori rugat-am un vin de nobil soi
O zi măcar să-mi stingă durerilor noianul,
Dar vinul face ochiul mai clar, mai fin timpanul;
Am căutat uitarea în dragoste apoi:
Ea însă-i pentru mine un pat de spini și bârfe,
În care-mi sorb paharul nesățioase târfe!
sonet de Charles Baudelaire, traducere de Radu Cârneci
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre iubire și sânge, adresa este: