Citate despre iubire și sculptură, pagina 3
Un idol
¡Frumoasă formă, gingașă, adorată;
ține sculptura trupului tău departe
de focul unei inimi înamorate!
¡Formă ideală a unui ideal păgân!
ei, bine, forma-i doar întreaga-ți frumusețe,
divin și-omenesc se suprapun
în tine. Inima mea copleșită de emoții
capitulează, pradă unui delir nebun;
acest amor debordant care explodează-n mine,
va trăi din sine însuși și din frumusețea-n care te îmbraci.
De aceea, nu-ți arăta inima celor josnici;
iubesc eu pentru amândoi. Tu, sărută-mă și taci.
poezie clasică de Jacinto Benavente, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trezorier
Ce-am să-i aduc iubitei? Vai, ajunse
în mine umbra ei să se sculpteze
cu dulci firide și conture treze;
i-aduc o pernă plină-ochi cu frunze.
Trezorier al toamnei, înc-o dată
în lume fug cu merele (și-o fată)
cu ultima, din veacuri diligență,
vă las, se pare, palida-mi absență...
Țin frunzele cu disparate serii,
bancnote mari, când ronde, când alunge
cu care-n copilie am ajunge,
republici am corupe și imperii,
dar făr. de veste iarna ne străpunge
cu, sângerând, nervurile tăcerii...
poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gând ca firul de păianjen
Iată-mă înrădăcinându-mi picioarele goale
în pământul pustiu,
port acorduri sacre în catedrala inimii,
iar candela iubirii luminează zbuciumul ei
ca un far singuratic,
mă apropii de tine ca o umbră tupilată
și țes miracole-curcubeu,
dar încă nu le vezi,
atunci mă așez tăcută în contemplare
privind spre necuprins
și invoc în rugă mută un înger călător
să-mi dea cu-mprumut aripile sale,
pășesc, apoi pe un gând ca firul de păianjen
spre ochii tăi treziți de o minune,
sting lumina minții să pot atinge prin ei,
sufletul tău speriat și
murmur printre amintiri tăinuite:
-Privește-mă, iubite, sunt șuvoiul
ce-ți va sculpta dorințele împietrite
până vor deveni un lotus cu-o mie de petale,
[...] Citește tot
poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Brâncuși
Sculptorul acesta e Brâncuși
cu dalta lui de fier
a sculptat
o masă albă
mai multe scaune
pentru eroii ce vor veni
să cutremure veacul
să țină sfat
în miez de ziuă
despre înălțime
despre dragoste.
Rădăcinile lui Brâncuși vuiesc
În Coloana Infinitului
fără egal
corăbiile toate
au plecat spre larg
iar noi visători
îi așteptăm
întoarcerea
[...] Citește tot
poezie de Nicu Petria din ziarul "Oltul" din Slatina (mai 1971)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 55
Cavouri princiare, marmorate,
Nu vor dura cât versurile mele,
Dar tu vei străluci în ele toate
Când piatra va crăpa în vremuri grele.
Războaie vor surpa statui o mie
Și ziduri vor cunoaște prăbușirea,
Dar Marte sau vreun foc din bătălie
Nu vor putea să-ți șteargă amintirea.
Tu vei călca și moartea și vrăjmașii,
Iar măreția ta nu va apune
Vor ști de tine-n veacuri toți urmașii,
Ce lumea, încet-încet, o vor răpune.
Dar pân' la judecata ce-osândește
Trăiești și-n vers și-n ochiul ce iubește.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dedicat marelui poet M. Eminescu si fiului meu iubit, Sebi
Bună dimineața farmecul meu, zâmbetul frumos de copil inocent,
Primește-mă în sufletul tău, cu flori și suspine
Lacrimile ne lasă cu inimile deschise
Suntem aici pentru a ne comemora un geniu, " Luceafărul" poeziei românești
Îmbrățișează-mi visul și vino mai aproape
Mângâie-mi inima cu un cuvânt frumos
Purifica-mi iubirea cu un declin
Spiritele noastre comunică într-un tango sideral
Pupici, pe-alocuri, printre sfinți, statui și flori imortela
Impresii artistice, teatru fin.... Un vis nestins.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cimitir de artiști
Numai artiștii au corupt tărâna,
din vina lor răsar pe lume flori,
prin arbori trec pierduții - dirijori,
și-și mișcă-n fiecare creangă mâna.
De-atâția pictori morți în cimitire,
culorile se strâng ca pe la nunți,
un sculptor taie nebunește munți,
planeta e-n pericol de iubire.
Gerosul vânt și vântul prea fierbinte,
ce sfarmă țări și prescurtează vieți,
pleacă din pieptul marilor poeți,
ei, după moarte, mai rostind cuvinte.
Artiști nocivi în viață și în arte,
ei sunt cu-atâta mai nocivi în moarte.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
A două noapte de echinox
Anotimpuri îndrăgostite, insângerându-se surd
în noaptea de echinox,
amintiri
și ierburi văratice
le regăsesc pe același pervaz de fereastră
în casă veche a serdăresei
Cândva, rostind versuri, aici,
trăiam un echinox intim, hotar
între adolescență și barbăție,
și, pentru o clipă,
păream o statuie ciudată,
despicata în două, pe neașteptate,
din tălpi până-n creșteț.
O jumătate a trupului
se-mpleticea fără vlagă într-un vid colorat,
în vreme ce umbra celeilalte
cutreieră, învingătoare, stelele.
Când statuia a redevenit întreagă
m-am privit într-o frunză
și m-am văzut mai matur,
[...] Citește tot
poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spectacolul poeziei
citesc, iubiți spectatori, o mie de lucruri deocheate
pentru a vă determina să mă ascultați
citesc vorbele de la un capăt
și de la celălalt
și de la mijloc
arătându-le buricul
pun în plasa de păianjen a cerului
ființa mea la vedere
albă, zgomotoasă
și plină de păcate
pentru a vă determina să mă priviți
cânt o mie de cântece fără perdea
pentru a vă trezi interesul hohotit
și iată, ca Solomon,
acum vă spun:
citiți cântarea cântecelor mele adevărate
citiți ochii mei
întotdeauna înlăcrimați,
[...] Citește tot
poezie de Lucian Avramescu din Bună seara, iubito (1989)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubitele unui Don Juan
Iubitele îi sunt frumoase tare,
Statui cioplite-n marmură, cu dalta,
Femei cochete, dulci, seducătoare
Și una mai gravidă decât alta!
epigramă de Petronela Slavu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Final
Iubirea noastră, Riri, se va sfârși. Ce vrei,
Iubirea... e o vorbă, un mic pseudonim
Ce ne-amuzăm să-l punem acelui obicei
De-a-ne culca-mpreună convinși că ne iubim.
O, nu... nu fac o glumă sau scenă de prost gust
Nu sunt bolnav (cu toate că sufăr de migrenă)
Nici n-am băut nimica... lichior, malaga, must,
Ori altă băutură de marcă indigenă.
Atunci?... O întâmplare, un lucru de nimic,
Am întâlnit pe stradă trecând o-nmormântare;
Idei asociate... amurg... anticipare...
Și am venit la tine cu șovăiri de dric.
Nu mă-nțelegi... Acuma, mi-ești încă dragă, Riri,
Căci îmi iubesc în tine amorul meu limfatic.
Dar va veni și ziua firească-a despărțirii...
Când?... O necunoscută-ntr-un calcul matematic.
[...] Citește tot
poezie celebră de Tudor Mușatescu din Doresc ca micile mele rândulețe (2003)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt o relicvă
Cincizeci de ani de amintiri,
de loialitate, de cinste, de prietenie,
de iubire.
Sunt propriul meu requiem,
cu mâinile la piept,
cumințite în clocotul lor
fără urlete.
Așa s-au născut, poate,
să mângâie, să mă mângâi singur,
să mă întorc în zilele mele
ca pe coridoare, orbecăind
cu atâtea statui,
în care sunt mereu eu, mereu voi
și să mă iubesc mereu în vacarmul meu
care-mi tot vorbește de unul singur.
poezie clasică de Stephan Roll din Statuile de fum (1984)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sculptură a naturii
Sculptură ești, gingașă, a naturii
Cu sâni frumoși ca marmora cea albă
Cu înflorit surâs în colțul gurii,
Cu forme-armonioase prinse-n salbă.
Al tău de aur păr vărsat pe pernă
E-o mantie superbă până-n brâu
Și-n revărsarea-i dulce și eternă
Te-aseamănă cu unda unui râu.
Duioase mâini aduc din adieri
Nemăsurata taină a iubirii
Un farmec neîntrerupt de mângâieri
Dă noi dimensiuni nemărginirii
Pe pat de flori aș vrea să dorm cu tine
Când luna peste noi se joacă-n raze
Să deslușesc privirile-ți senine
Și să te simt în mii de ipostaze.
poezie de Petre Gigea-Gorun din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Flori de cireș iernatic
îmi place când ninge
zăpada se-așterne
pe drumul cu flori de cireș
mai ții minte...?
prin fața mea trece cuminte o doamnă
privirea ascunsă
doar pasul sculptat într-o urmă sau două
se-așterne zăpada, din ochii mei plouă
cu fulgi topiți de iubire
sărată e marea
doar țărmul îngheață
alunec privind la valul în viață
se-nalță furios
iubește și tace
îmi place când ninge
și omul se face în mâinile calde un bulgăr
învață să meargă împins de la spate
să crească... să crească
o stană de piatră rămâne
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Caragea din Eu la pătrat, ediția a II-a (2020)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetului Grigore Vieru
La masa Domnului a fost chemat
Încă-un poet, din basarabi născut
Ce a făurit din versu-i avântat
Pod de simțire peste mal de Prut.
Un om plăpând, care s-a tot zbătut
Asemeni unui fluture-n lumină,
Privindu-ne de multe ori tăcut,
Cu milă și -nțelegere deplină,
Avea în ochi ceva nepămantesc,
O dragoste și-o pace nesfârșită,
Iubea frenetic tot ce-i românesc,
Visând să- și vadă patria unită.
La porți împărătești a tot cântat
În grai străbun durerea despărțirii,
În munții reci de gheață a sculptat
Cu lacrimi calde slovele iubirii.
De vreți să-i arătați recunoștință,
[...] Citește tot
poezie de Valeria Moroșan din Vrăbiuța norocoasă (2011)
Adăugat de Valeria Moroșan
Comentează! | Votează! | Copiază!
A doua noapte de echinox
Anotimpuri îndrăgostite, însângerându-se surd
în noaptea de echinox,
amintiri
și ierburi văratice
le regăsesc pe același pervaz de fereastră
în casa veche a serdăresei...
... Cândva, rostind versuri, aici,
trăiam un echinox intim, hotar
între adolescență și bărbăție,
și, pentru o clipă,
păream o statuie ciudată,
despicată în două, pe neașteptate,
din tălpi până-n creștet.
O jumătate a trupului
se-mpleticea fără vlagă într-un vid colorat,
în vreme ce umbra celeilalte
cutreiera, învingătoare, stelele.
Când statuia a redevenit întreagă
m-am privit într-o frunză
și m-am văzut mai matur,
[...] Citește tot
poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Venus din Millo
Îndrăgostit pe veci de-al său model,
Nevrând deloc s-o ia cu anasâna,
Un sculptor, refuzat în chip și fel,
De două ori a vrut să-i ceară mâna.
epigramă de Dan Norea din Epi...Gramatica / Partea II-a, Galeria de artă (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de t
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când trebuie să sosească, iubirea sosește, chiar dacă tu stai ca o statuie de bronz, pentru că destiul e puțin nebun, și face numai ce vrea el...
citat din Alberto Bevilacqua
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Romanța unui rege asiatic
lui Cuza Hotta
Pe soclurile albe de marmură,
Sculptate
De dalta unor meșteri aduși din alte țări,
Eternizate-n masca supremei nepăsări,
De-a lungul celor șapte alei
Întretăiate
De alte șapte-alei,
În parcul meu veghează o sută de femei ―
O sută de amante pe care le-am iubit
Cu-atâta frenezie,
Că-n spasmele dorinței
În fiecare noapte sfârșeam printr-un cuțit
Poemele-ncepute cu buzele și dinții.
Și-n parcul meu,
De-a lungul aleilor pătate
De lacrimi
Și de sânge,
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Departe de Troia
sunt departe de Troia. zidurile ei de carne se împletesc cu linia orizontului. tu îmi muști nefiresc de adânc din visele unei nopți decadente. ești totul și nimic pentru mine.
mângâierile tale sperie poezia, versurile se ascund în morțile premature ale unor păsări simbolizând agonia. te bucuri de ignoranța mea ca orice zeița rămasă singură într-un templu neîncălzit.
ai mâinile pline de așchiile calului meu troian. zâmbești încurcată când te întreb dacă simți cu adevărat durerea sau e doar un capriciu al tău. pari uneori o statuie care își mută centrul de greutate de la o minciună la alta.
trupurile noastre se întâlnesc la fiecare schimbare de prefix a eternității. eu te iubesc în tăcere ca un cavaler pregătit să își onoreze numele într-o cauza de dinainte pierdută. chiar și pentru atât te-aș accepta în cutia Pandorei.
sunt departe de Troia, mângâierile iubirii nu îmi sunt de ajuns...
poezie de Eduard Dorneanu (22 septembrie 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre iubire și sculptură, adresa este: