iubire şi stres

Iubiţilor, daţi-mi un semn...

îmi vin în minte atâtea amintiri,
ochii părinţilor mă urmăresc cu lacrimi de dojană,
privirea lor atât de blândă fulgeră-n simţiri
şi umeziţi-mi ochi şi-acum încă îi cheamă

îmi amintesc prin gânduri răzleţite
cum mă purtau pe braţe, obosite,
cum mă fereau de grijile împotmolite,
în muncile ce le făceau, prea prost plătite

eu nu ştiam şi nu băgăm de seamă,
făceam prostii, ceream visul în palmă,
ceream ca luna să coboare pe-o năframă,
mi-o dăruiau zâmbind cu ochii pe-a lor rană

când am crescut nimic, nimic n-am înţeles,
erau în mine lacrimi, erau urmele de stres,
erau în mine frană pentru mersul nebunesc
spre faptele furate fără rost şi sens

[...] Citeşte tot

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Recunoştinţa, iubirea, acceptarea, curajul sunt armele noastre interioare care ne pot face fericiţi. Când ai vreo pretenţie, vreo supărare de genul celor pe care le avem zilnic, adu-ţi aminte că eşti viu, respiri, exişti şi poate se nimereşte ca afară să fie şi o zi cu soare. Dacă nu ai avea aer şi te-ai sufoca, ai da toate posesiunile, toate privilegiile sociale, toate pretenţiile doar pentru acest dar extraordinar: darul vieţii şi al aerului din plămânii tăi. Dacă ai avea puterea să fii recunoscător pentru tot ce ai acum în viaţa ta în plus, nu doar pentru aerul din plămâni, cât de bogat ai fi? Cât de fericit ai fi? Fericirea aşadar, este o stare sufletească, emoţională şi mentală care poate fi obţinută doar schimbând sensul gândurilor şi simţirilor noastre. Tu ce alegi? Să fii recunoscător şi să devii fericit instant sau să fii plin de tine şi pretenţii, veşnic nemulţumit şi stresat?

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Replică la poezia "Să mă trezeşti, eu încă dorm..." de Violetta Petre

Te voi trezi, iubite, cu zăpadă,
Când sforăi precum ursul, prin toţi porii,
Să nu se-audă zgomotul din stradă,
Când vor veni la noi colindătorii!

Îţi aminteşti, când iarna precedentă,
Venit-a capra, clămpănind cumplit,
Dar partitura ta, perseverentă,
Cu uşurinţă i-a acoperit!

M-am exilat în altă încăpere,
Mai rece şi cu mobile mai vechi,
Dar şi acolo-n semn de prevedere,
Îmi pun cu grijă, doape in urechi!

Stresaţi, căţeii tremură afară,
Dar înţeleg de ce în curte sapă,
Căci îngroziţi, de cum se face seară,
Cînd tu adormi, se-adăpostesc în groapă.

[...] Citeşte tot

poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oare omul nu are nevoie de selecţie genomică

de ce să nu alegem cine şi cum să procreeze
să nu mai lăsăm la mâna hazardului evoluţia
monta controlată şi specializările
vor aduce forţa de muncă necesară
controlabilă
prin eliminarea genei de răsculaţi
s-ar evita haştagiştii
apoi gena toleranţei la frig
sau suprema genă a rezistenţei la stres chimic
va fi întotdeauna mai ieftină
decât orice altă măsură socială

o rasă politică specializată în democraţie
perfect adaptată compromisului
ar exclude orice război
pe când fabricanţii de arme
se vor ocupa de genetica păcii

castrarea exemplarelor neviabile
ar reduce poezia doar la esenţe

[...] Citeşte tot

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştiu, te înţeleg perfect

Cunosc durerea, am fugărit la rândul meu plăcerea.
Ştiu stresul, şi nici până azi nu i-am găsit înţelesul.
Am simţit pe pielea mea aşteptările celorlalţi, părinţilor, societăţii, strivindu-mi visele sub bocancul autorităţii.

Auto-impuse, căci eu nu ţin minte să le-o fi acordat,
Şi dacă tot suntem aici, permite-mi să mărturisesc, că nu cred în păcat.
Am sufletul spălat, curăţat de rugină,
Mă uit acum în jurul meu şi mă întreb, oare cât mai are haosul de gând să ţină?

Nu fii doar unul/una din duzină,
Priveşte dincolo de cortină
Şi vezi dacă chiar eşti, atât de limitat pe cât le place altora să crezi.
Te privezi, de tot ce e mai bun atunci când te maschiezi,
Întoarce-te la vremea în care obişnuiai să cânţi, să crezi în dragoste şi-apoi s-o desenezi.

Vreau ca tu să vezi, că eşti frumos/frumoasă peste măsură, o notă unică pe a vieţii partitură.
Să râdem împreună, de vremea în care ai crezut că viaţă chiar îţi este pe dos, fără rost, când căutai lumina soarelui în băltocile de pe jos.

Nu are sens s-o dai la-ntors, nu are sens să te ascunzi, nu de mine,
Căci te cunosc din vremuri de demult, oh da, te cunosc atât de bine.

[...] Citeşte tot

poezie de Alexandru Pop
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe scara împlinirii

Cerul îmbie norii-n catarge adormite,
Sleind cu opalin albastrul moale, şters,
Cărările îşi suflă vânt în bătăturile trudite,
Cercând a-ncetini ireversibil mers...

Căzută-n lăcomia ruginii, osânda înrăită,
Cu verdele răscopt hrăneşte coase de regres,
Se zbate galbenul în păpădia răzvrătită,
A înfrunta eroic, torid, al razelor exces...

O secetă trezită din marea hibernare
Ascute ţipăt frunzei, să umple al meu vers
Şi-mi redeschide rana de-ndurare
Din irealul de-a opri, de august, ghes...

Brăzdează nostalgia regrete noi pe faţă,
Cât palma-i plămădeşte-un vers de alinare,
Urcând pe foaie această sfântă dimineaţă,
Ce-şi flutură, cerceii vechi, a destrămare...

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci când suntem necăjiţi, ne-a părăsit gagica sau gagicul, avem datorii, suntem graşi sau bolnavi, stresaţi şi parcă totul e împotriva noastră, toate acestea nu sunt decât simptomele unei singure probleme reale. Ai belit atât de mult ochii la lucrurile din afara ta încât ai uitat să te uiţi în tine şi să vezi ce fiinţă umană extraordinară eşti şi cât de multe ai de oferit lumii. Ai uitat cât de multe poţi face într-o singură zi când ai entuziasm, cât de mici par problemele când îţi aduci aminte să fii recunoscător că eşti viu şi că atâta timp cât poţi vedea zorile unei zile, speranţa că poţi cuceri întreaga lume şi poţi atinge împlinirea şi fericirea maximă rămâne intactă. Toată psihologia, dezvoltarea personală şi spirituală, la asta se rezumă: fii tu tare prima oară ca să nu mai fie nevoie să îi împovărezi pe alţii. Apoi ajută-i şi pe ceilalţi să fie tari. asta e tot. Dragostea de sine- să îţi placă de tine şi de cât de fain ai putea să fii, chiar dacă nu eşti în clipa asta - acesta este începutul poveştii tale de succes.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice dorinţă sau obiectiv din exterior are un corespondent în interior, o nevoie, mult mai importantă. Pentru că suntem analfabeţi în privinţa sufletului nostru şi a lumii interioare, la început ne folosim simţul vizual în care credem absolut (deşi este un simt foarte superficial) pentru a da glas acestor nevoi sufleteşti. Vedem bani şi o viaţă luxoasă şi ele devin o dorinţă pentru noi. Nevoia mult mai profundă poate fi cea de a simţi siguranţă, linişte sufletesca şi lipsă de stres. Vedem o viaţă cu aventuri, excursii şi sporturi extreme şi se transformă într-o dorinţă. Nevoia mai profundă poate fi de a scăpa de sentimentul de plictiseală, lipsa de sens şi scop în viaţa noastră. Vedem oameni care ating succesul şi popularitatea şi ele devin o dorinţă pentru noi. Nevoia mult mai profundă poate fi cea de a fi iubiţi şi de a ne simţi valoroşi. Înţelegând adevărata nevoie, mergem direct la ţintă. Pentru asta însă, e nevoie să laşi măştile deoparte şi să te descoperi pe tine. Să te cunoşti atât de bine încât să ştii care sunt nevoile tale interioare adevărate.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Morfologia peisajului, a pasajului şi a pajului

Morfologia peisajului, a pasajului şi a pajului,
Creaţiunea înseamnă tăcere,
Supunerea celui nesupus,
Zicere fără contrazicere,
Emergenţa tăcerii,
tăcerea în aventură,
iubitele mele, Ruth şi Esthera,
Iosif cel vândut ca sclav,
Complotul nereuşit al lui Iov,
Autoînvinovăţirea ca formă de laşitate,
Culorile vidului,
Tăcere nocturnă-tăcere mortală,
Les fleurs du mal,
Misiune şi promisiune goală,
Dialog fals şi un duet lamentabil,
Culegătorul snopilor uitaţi,
Cuvântul spus în pianissimo,
Purtătorul neantului,
Fraternitatea fratricidă,
O luptă pierdută cu tăcerea cuvântului,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suferinţele, în general, sunt semne că nu te-ai preocupat de creştere, dezvoltare şi evoluţie. Eşti sărac? Înseamnă că nu ai avut o preocupare reală pentru a înţelege cum funcţionează banii în societate, nu ţi-ai dezvoltat abilităţi pentru a fi de folos şi plătit pentru munca ta la un nivel satisfăcător. Eşti lipsit de iubire? De cele mai multe ori e din cauza aceluiaşi soi de neglijenţă legat de relaţiile de iubire, înţelegerea a cum funcţionează atracţiile între oameni, sexualitatea şi relaţiile de cuplu. Eşti bolnav? În cele mai multe cazuri boala vine în urma alimentaţiei necorespunzătoare, lipsa de preocupare pentru propria persoană şi controale regulate. Bolile sunt cauzate de stres care vine din cauza lipsei de aliniere în activităţile tale de zi cu zi şi a stilului de viaţă. Din nou, există excepţii însă regulile sunt evidente. Când nu căutăm evoluţia în mod voluntar, ne prinde din urmă suferinţa care ne împinge afară din zona de confort. Aşadar, întreaga viaţă şi universul conspiră pentru ca tu să te găseşti şi să mergi cu spor pe drumul cel bun. Viaţa, natura şi energiile universale te împing spre evoluţie. Primeşte totul cu braţele deschise şi fii recunoscător pentru tot ce ai!

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu există...

Nu există-n lume viaţă, există doar existenţe,
cu târguieli ca la piaţă poţi obţine noi licenţe!

Nu e-n lume bun prieten, există doar profitor,
face sluj şi sare sprinten până te lasă cu dor!

E o mare amăgire să crezi că banul rezistă,
îl cheltui cu bună ştire, altă cale nu există!

Nu există fericire cât să dărui şi-ţi doreşti,
primeşti doar despăgubire atât cât să te-amăgeşti!

Nu există nici iubire, este doar un moft păgân,
trece timpul în neştire, umilit ajungi bătrân!

Nu există nici amanţi, sunt doar nişte-ndrăgostiţi,
ei galanţi, focoşi, culanţi, ele pure şi cuminţi!

Nu există vreo povară care nu provoacă sila,
flămânzim, răbdăm ocară, însă Dumnezeu cu mila!

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rezist!

Se plimbă ciuma nouă peste ţară
noi, toţi, în lupta asta, împreună,
avem umor şi viaţa ni-i sprinţară,
ne întărim, văzând şi-o parte bună.
Mărturisind, prin lacrimi de speranţă,
c-o să uităm curând de izolare,
nu pot să nu afirm, cu siguranţă,
că are-o parte bună, prin urmare...

Tot timpul petrecut, de-o vreme-n casă,
mi-a dat răgaz să-mi văd iubitul drag,
în fiecare zi, la prânz, la masă,
e punctual şi nu-l aştept în prag!
Îţi mulţumim, trăim o viaţă nouă,
surprinzătoare chiar şi pentru el,
fi'ndcă-a aflat...,, că-n suflet nu-mi mai plouă",
atunci când mă jigneşte în vreun fel.

Ne-ai învăţat ce-nseamnă fericirea,
uitasem, mai demult, s-o mai simţim,

[...] Citeşte tot

poezie de Mirela Grigore
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vocabule

aur, aleanuri, agave
adagii, aezi, acvile
aclamaţii: ave! ave!
anonimelor abile.

babiţe, baboi, babuşcă
baclavale, bacon, bai
beizadele, brişti, biciuşcă
becherul boit bălai.

camarilă, cap, cabale
cazane, cinzeci, ciocan
cioflingari, caiafe, cale
calomnii, calici, cancan.

dansuri, dalie, dulbină
dor, dulcegării dorite
daruri, dragoste divină
doine din drâmbă doinite.

[...] Citeşte tot

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu fugi...

Nu fugi de propriile sentimente, nu te lua la-ntrecere cu propria umbră, nu vei avea sorţi de izbândă. Întoarce-te, iubeşte-le, ascultă-le, chiar dacă mintea-ţi joacă uneori feste.

Ele îţi spun o poveste, ca melodiile unei orchestre, ce vorbesc despre morţi tragice şi fapte măreţe.
O poveste, pe care am fost amândoi învăţaţi s-o ignorăm, şi în schimb pe ‘realitate' să ne axăm.

Cu propriul destin ne jucăm atunci când lamentările ni le ascultăm. Confuzia, stresul, dezinteresul, cursa nebună pentru a-ţi găsi ‘alesul', toate îţi pot părea normale, atât de răspândite încât au devenit banale. Simptome subtile, camuflate de o fugă continuă după ‘mai bine', ceva ciudat se-ntâmplă cu tine atunci când visezi la ziua de mâine. Uiţi de iubire, uiţi că tot ce îţi trebuie este deja prezent în tine.

Cel mai bun prieten îţi este Prezentul, locul şi timpul în care înfloreşte talentul, locul unde nu te simţi niciodată singur, pentru că tot ceea ce vezi eşti tu, iar tu eşti tot ceea ce se vede. Nu e doar o părere, nu e doar un alt rând scris într-o carte pe care o citeşti şi apoi o trimiţi mai departe. Ţine aceste cuvintele aproape, lasă-le să te poarte către locul de unde izvorăsc toate.

Respiră împreună cu mine, în timp ce ne dezbrăcăm de concepte, de ură, de gânduri meschine. Nu e o cale complicată, ci are mai multe în comun cu o artă, cu o ploaie curată ce înlătură o aşteptare deşartă. Totul a fost o minciună, o glumă nesărată, camuflată într-una bună. Tot ce ţi s-a părut că face sens... a demonstra, a deveni, a învăţa... nu a fost altceva decât un drum închis, un infern deghizat în paradis.

Nu poţi fi atins, de biciul fierbinte al judecăţii, nu ai fost nicicând o victimă a nedreptăţii. Esenţa ta e un miracol ce umblă pe pământ, a cărui faţă adevărată a fost ascunsă de ceea ce considerai important până nu de mult.

Nu ai deţinut nimic cu-adevărat, nici măcar propriul corp, fie el de femeie sau bărbat. Un rol ai jucat, un rol ce a părut important, însă unul ce a fost de la-nceput conceput eronat. Un rol limitat, ce a-nceput să te strângă, să nu mai fie bun de purtat. E păcat, să insişti în greşeală, ai căzut de mult prea multe ori în aceeaşi capcană.

Sunt aici să îţi spun că frica nu este reală, că sufletul îţi este curat, contrar a ceea ce ai fost învăţat. Un suflet ce poate părea mut, dar ale căror şoapte se dezvăluie doar celui îndeajuns de tăcut. Precum o muză, ce apare într-o lumină difuză, dar care odată recunoscută îşi revarsă darurile asupra celui care o ascultă.

Ascultă tăcerea, nu o lăsa să treacă neobservată, aşa cum ai făcut de fiecare dată. Strânge-ţi toate corăbiile atenţiei laolaltă, şi cheamă-le înapoi în braţele portului numit Prezent. Priveşte atent, fii perseverent, şi mintea ţi se va deschide, iar un foc innvincibil în inimă ţi se va aprinde.

poezie de Alexandru Pop
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crocant

Crocant, crow, crow and nevermore,
Crocant şi arogant, vai, no,
Umil, abil, trotil. Să fii copil.
Nu cred în sfaturi, zbaturi, caturi
şi nici în cugetări pe ţări şi mări.
O lampă se aprinde, tu eşti a mea lampă,
O crampă, o stambă, ce naiba scrii, poete?
Aşa scria Ovidiu? Care?
Intram în camera iernii, arii, arpegii şi renii.
Ne iubim wireless, când ne iubim wireless,
Nu mai ştim stresul, mă simt tânăr şi curat
de la majorat, acum, iubito, eşti colonel,
mă arestezi sau îmi dai un căţel,
ai scris Odiseea, eşti Nausicaa,
eu sunt poetul orb ca şi floarea,
pot să iubesc şi în planul virtual,
wireless şi homeless pe-un prag de coral.
*************************************

Laba câinelui mort zăcea pe caldarâm,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

A întrebat-o cât de adâncă e iubirea pentru el, habar n-avea ea că se referea la... portofel. Era bărbat pe interes, trăia fără niciun stres.

citat din Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!