Citate despre iubire și urâțenie, pagina 3
Textele de mai jos conțin referiri la iubire și urâțenie, dar cu o relevanță mică.
Iubim aroganța celor puternici
copacii știu ce-i închisoarea
cu rădăcinile înfipte bine în pământ
iar frunzelor le este dată libertatea
să plece către alte zări sau în mormânt
dar cei din închisoare-s mai puternici
în visele mele casele sunt verzi
de la preaplinul vieții care izbândește
ferestrele sunt cupe mari de flori
în care soarele în asfințit se oglindește
și luna-în taina nopții strălucește
cerul din ochii mei este mereu albastru
și luminos, chiar dacă norii trec să-i curețe obrazul
mi-e sufletu-însetat de-a lui tăcere
aștept să cearnă ploaie să împrăștie urâtul
uitărilor ce săpa temelia vieții
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Limba poeților
vino și vezi
e ziua în care se prăbușește o limbă
poate cea de pe urmă
e limba poeților
pe sub dărâmături strigătul căutându-și cuvintele
ca o mamă copiii
de acum
nestăvilită e durerea
de neconceput e iubirea
ca și cum s-ar fi dezvelit deodată tot urâtul din lume
vino și vezi
e limba poeților
sau limba în care
oamenii au învățat pentru prima dată să moară
în depărtare
poeții chemând poezia pe nume
ca și când în deșert s-ar ruga pentru ploaie
vino și vezi
se prăbușește o limbă
cum nu va mai fi niciodată
[...] Citește tot
poezie de Bogdan Dragomir
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nimeni nu știe ce este al șaselea simț
Nimeni nu știe ce este al șaselea simț,
am pierdut, sigur, simțul frumosului,
vine un urangutan zbiară la sfinți,
sfinții se sperie și ne lasă,
am văzut în Brazilia o statuie dedicată gândacului,
poate că nu în Brazilia, poate aici, la noi,
pe stradă circulă bicepși, cu multă nonșalanță.
Bicepșii și explozibilii conduc lumea.
În Grădina Raiului au pătruns ierbivorii,
au mâncat florile, Pomul Cunoașterii,
Cățelul Pământului latră întruna,
nu ai ce face, vocea mea nu acoperă
vocea urâtului, rime, metafore mai există,
dar unde e Poezia? Poezia a murit
strangulată de răufăcători.
Nebunia, pruncia, bătrânețea și bolile sunt omenești,
dar cine le recunoaște dreptul la existență?
Mi se spune nu te lamenta, ești penibil,
da, sunt foarte penibil, ca Regele Lear,
ca Hamlet, Ofelia, planeta maimuțelor devine
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să uite poezia
Odată poezia chiar moartea mi-a răpit-o,
A plâns-o scurt, cu zbucium, apoi a risipit-o
Pe zări de roșii ceruri zidite in pământ
Dintru cenușa notelor, ce-au ars în al meu cânt,
Rămasă mult prea vie în lumea- mi de visare,
Am căutat în sinea cuvântului ce moare,
Doar doua brațe să întind către iubire,
În care sa încapă o- ntreagă omenire,
Două priviri în care sunt lacrimile stinse
Și care-i dau luminii doar spații necuprinse,
Ca două zâmbete ce bunăoară se-ntâlnesc
Într-un fior al umbrei pe cer Dumnezeiesc
Și am iertat urâtul, ce nu s-a mai văzut
De-atâta întuneric fugit din început,
Prin versul calm, care i- a stins subtil făclia,
Puterii din pieire să- mi vadă poezia.
poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și pentru tine...
Și pentru tine cresc flsorile acestea, copile
Și pentru cei săraci răsare soarele!
Doamne, oprește mâna ta peste creștetul capului nostru
Ridică-ne ochii ațintiți în pământ
Putem să respirăm și noi aerul acesta îmbâcsit?
Sau putem să ne manifestăm iubirea necondiționat?
De ce atâta urâțenie?
Oare noi am rămas copii și nu putem înțelege?
Nu... dar tare aș vrea să dau timpul înapoi..
Copil fiind lumea era frumoasă, mai puțin invidioasă
Iar noi ne jucam frumos... zâmbeam duios
Astăzi în loc de frumos primim cearcăne
Astăzi primim dulciuri cu nemiluita, dar suntem nefericiți
Ne simțim neiubiți... De ce?
De ce încearcă să ne ia visul?
De ce nu înteleg că și noi trăim?...
Frumosul din arte ne va scrie povestea
Și noi vom rămâne copiii nematurizați de joc.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Semne de întrebare
Ce este clipa într-o veșnicie
Și ce-i o picătură-n ocean,
Ce este-o viață și ce va să fie,
Ca parte-a Universului noian.
Ce este o bucuria într-o tristețe,
Și-un vis, acaparat de-un gând avar,
Ce este o imensă frumusețe,
Salvată de-a urâtului calvar.
Cum e cu adevăru-n nedreptate,
Cum e să lupți cu morile de vânt,
Sau cum iubirea fără pietate,
E-adesea întâlnită pe pământ.
Sau câte primăveri topit-au iarna,
Crestând în blana-i mii de ghiocei,
Sau cum să facem să-ntârzie toamna,
Cu-a ei îngălbeniri prinse-n cârcei.
[...] Citește tot
poezie de Valentina Graur
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fragil
Gingășie... de copil...
ni se cațără, tiptil,
prin lumina timpului,
în adâncul trupului.
Vorba, nelalocul ei,
dacă-i este aruncată,
o încruntă, cu temei,
și se-ascunde supărată.
Zi de zi, răni sângerânde
se adună în fragil
și nimeni nu ia aminte
la cel bun și drag copil,
când coboară în adânc,
rătăcindu-se de el,
depărtându-se, oftând,
neînțelegând, defel,
răutatea și urâtul
ăstei lumi, împotrivite
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Obsesia biografiei
Dacă cineva mi-ar da părul într-o parte
dacă mi l-ar ridica ușor de pe frunte
ca un diamant aurit s-ar ivi
orașul acesta
cu străzi singuratice și case stângace
ce se năruie la simpla închidere a ușii
cu grădini de streliția și lăzi de gunoi
unde ecoul copilăriei
încă se mai aude șoptind:
"Mea mater, mea pater,
filius vester lupus est"
cu muzica ce sparge timpanul mașinilor
și fotografiile care ucid privirea bătrânilor
cu ulcica plină cu lapte
lăsată prin toate casele
de tatăl pe moarte
doar, doar o va găsi iubitul
ce i-a părăsit fata
(dar el nu vine
și bătrânul și-a dat duhul degeaba
[...] Citește tot
poezie de Denisa Comănescu din Obsesia biografiei (audiobook) (2008)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvară
Bate vânt de primavară peste crengile-nflorite
Le apropie, le separă
Par atât de-ndrăgostite
De caldură, de lumină și de fructul ce-o s-apară.
Păsări rotitoare-n zare desenează dungi pe cer
Se ridică și coboară
Stoluri vin și stoluri pier,
Precum gândul împlinirii care a-ncetat să doară.
Primavară, dulce dragă, primavară parfumată
Împletită și ușoară
În cosițele de fată,
Prinse-n flori de violete și în sunete de vioară,
Ne-ai găsit a câta oară cu ochi plini de bucurie,
Vise împletind cu drag
Melodii și poezie
Primavară, dulce dragă te voi trece peste prag
[...] Citește tot
poezie de Silvana Andrada Tcacenco din Adoptă-mă, pădure
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stau la masă
față în față trași cu penelul
hotărăsc să scoată pistolul amân
doi
întâi ea
el urcă pe bancheta din față
în picioare în localul ieftin din parcare
îl jefuiesc pentru că nimeni nu mai jefuise
un astfel de local înaintea lor
slăbănoaga e uma thurman (?!)
aș vrea să-ți spun
dar nici eu nu știu
faza este de la începutul filmului
unde doi își povestesc ce pățești
dacă faci masaj la picioarele
iubitei șefului tău
te aruncă de la etajul șase
peste o seră la parter
și ai probleme de vorbire după aia
de la un masaj la picioare
apoi au intrat într-o cameră cu trei tipi
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Libertatea de a iubi
E uimitor cât de bogat se simte omul atunci când iubește! Așa, pur și simplu,
fără avantaje sau interese... ca și când vrei să fugi cu cineva de-o furtună venită primăvara
neanunțată adăpostindu-vă sub un pom plin de flori, simțind pe pielea-nfocată cum apa de
ploaie alunecă pe sub îmbrăcămintea udată răscolind simțurile încinse ațâțând îndrăzneții
fiori... iar, vara... să vreți să înotați singuri în râu înfierbântați de arșiță, însetați de-o sete de
voi înșivă, emoționați și bronzați... porniți înspre toamnă, să întâmpinați, toamna firii, firesc,
seduși de culori și-un timp pictat cu neliniști când vreți să faceți împreună dulceață, în nopți
și zile adoptând stări ce în minți dobândesc importanță vorbind despre binele celorlalți, viu,
în descrieri, c-un realizat viitor, până când... în iarnă... doar voi rămași unul cu altul, să vreți
să petreceți serile interminabil de lungi amândoi, focul din vatră descoperindu-vă în el focul
sacru ce v-a adunat viețile-ntr-o singură viață... a voastră... ca-ntr-o singură soartă cu dulce
și cu pelin, anii construind un destin c-un drum propriu alături parcurs, cu-mpliniri celebrate
festiv, la serbare strălucind sprinten și prețios în chihlimbarul turnat în pahare de vin, astfel
încât, în libertatea de a iubi să conștientizați că... iubirea o ai oricând experimentând în felul
vostru trăind cele patru anotimpuri, cu cele mai bune lucruri care vin totdeauna luând omul
pe neașteptate... o zi și o noapte întotdeauna lipite prin răsărituri și înserări care le-nșiruie-n
interior conținutul precum în om se-nșiruie o salbă oxigenată de întâmplări ce le zugrăvește
adâncul... și sufletul, și conștiința și inimile, mereu aprobate de focul solemn al dragostei în
care ard speranțele... ard nădejdile... ard vrerile și dorințele, și... ard și lacrimile, ostoind căi
și cărări pe care calcă talpa desculță ca pe sticlă spartă și pe pietre-ascuțite... într-o rutină,
[...] Citește tot
poezie de Lidia Stoia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un vid ce pustia spațiul, sufletul
îl iubeam, da, îl iubeam!
pasiunea pentru el era legată
de insomniile mele,
de nervii mei incandescenți,
întinși să plesnească sinapsele,
pofta de a plânge dintr-o fericire insuportabilă.
toate au fost înlocuite de acreală,
de zbucium, de scepticism și de anxietate.
(pe scurt, o scădere a temperaturii lăuntrice),
căci dacă era să rămân în starea aceea de ebuliție,
de mult mi-aș fi ieșit din minți
și mi-aș fi zburat creierii.
am citit enorm toată viața,
am citit ca un fel de dezertare,
ca un fel de răzbunare a omului din carapace.
am vrut să intru în tratate de filosofie,
să intru în viziunea altora
era o fugă, în cărți,
era o fugă de iubire
un fel de moarte,
[...] Citește tot
poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sânzienele
E vară, e vară
E vârful de vară...
Portal fermecat,
portal înflorit
deschide-te în inimă - iară!
Deschide-te fag,
deschide-te brad,
deschide-te zmeur,
deschide-te tei,
deschidete-afine!
Deschide-te cerc de-ntuneric
să se facă
lumină din tine!
Deschide-te cer,
deschide-te lut,
deschide-te ochi de apă senin!
Iată, cu plete străluce, frumoase și dalbe...
MĂIESTRELE, ZÂNELE - vin!
[...] Citește tot
poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cursa
Poeții în fapt nu se-arată, ei nici măcar nu se văd
Sunt acoperiți de ei înșiși, de acest strat negru, de smoală
Cu care se lipesc de alți oameni, și tot așa
La rândul lor oamenii își lipesc fisurile între ei
Cu aceeași tristețe caldă, domoală
Pe care o vezi uneori deasupra caselor
Ca un șoim în căutare de pradă
Și te întrebi, oare de ce în ziua mare
Se închid toate ferestrele, gândurile
Cad din cerul gurii forjat, înțepenit
De fiecare dată se întâmplă la fel
Deși știi lecția foarte bine, tot cazi
Și tot cazi în mintea ta ca-ntr-o țesătură
Făcută din propriile vene
Care te-aruncă în sus, în jos ca pe un acrobat
La ultimul număr de circ
Și cu toate astea nu ar trebui să vorbesc despre poeți
Dar ei totuși există, în carne și oase, la fel ca efemeridele
Stau cu anii în mâl până într-o zi când nu mai pot vorbi
[...] Citește tot
poezie de Carmen Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din prag
O, dar e mișelnic lucru singur zilele să-ți curmi!
Ce cumplit îmi vânturi mintea, și cu ce-ndârjire-mi scurmi
Noaptea gândurilor mele, Moarte, când îți stau în față!
Simt că-nnebunesc... Mă turburi. Fugi cu neagra ta povață.
Înțeleg, împărăția ta, cu veșnica-i odihnă,
Este singura-mi scăpare. O să fiu acolo-n tihnă:
Nici urât, nici dor; nici cobea neprielnicelor gânduri
N-or mai răscoli cenușa rece, țintuită-n scânduri.
În sicriu dormi somn de piatră. Nici un zgomot, nici o grijă;
Viermii nu te mai întreabă de-ai fost aur, de-ai fost schijă,
Cap de geniu, ori de vită tot o hârcă scofâlcită,
Goală, batjocoritoare gură, pururea rânjită.
Ș-o să dorm, în întuneric și în liniște eternă.
N-o să-mi pese căpătăiul de-mi va fi pietroi, ori pernă.
De-mi va putrezi sicriul și găteala de pe mine,
Pentru galbenele-mi oase nu va fi nici rău, nici bine.
Neastâmpărații șoareci dacă-n capul meu și-or face
Cuib, nesupărați de nimeni, vor petrece-acolo-n pace.
Poate-o lacrimă, pe piatra ce-mi va coperi mormântul,
Va cădea din ochii mamei, poate scutura-va vântul
[...] Citește tot
poezie celebră de Alexandru Vlahuță
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gauguin
În Hiva Oa, pe țărmu-i lăut în mirodenii,
Am o colibă-n care vopselile îmi țin.
Te zămislesc, femeie, dospită din vedenii,
La margine de mare, pe pânza mea de in.
O trudă grea: din purpur, din umbră și lumină
Să prind întreg fiorul ce îl strecori în mine.
Încinsă doar cu frunze și în găteli cerești,
De sub sprâncene negre, tânjesc să mă privești.
Nu-i rece armonia din linii drepte, pure?
Și toate chiar sunt drepte și pure-n infinit?
De ce bizari sunt munții și negurile sure?
A fost cândva în lume ceva desăvârșit?
Genunea și noianul întinderii de apă
Vor să culeagă stele, în undă să le-ncapă,
Ce-i cremenea banală?
O țandără-n scântei.
Și totuși are farmec asimetria ei.
[...] Citește tot
poezie de George Meniuc (1970)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noaptea de Mai
Astfel: fiindcă apogeul la care sufletul atinge
Când poartă cântece-ntre aripi dă naștere la răzvrătiri,
Se poate crede că vreodată ce e foc sacru se va stinge
Și muzele că vor rămâne amăgitoare năluciri?
Vestalelor, când în picioare altarul vostru s-află încă,
Și primăvara când se-ntoarce și astăzi ca și alte dăți,
Și preschimbat când nu se află pământul falnic într-o stâncă,
De ce v-ați reurca în sfera abstractelor seninătăți?
Închisă dacă vă e lumea, recoborâți-vă-ntre roze
Parfumele din mai înalță reînnoite-apoteoze,
Și-n noaptea blondă ce se culcă pe câmpenești virginități
Este fioru-mpreunării dintre natura renăscută
Ș-atotputerea Veciniciei de om abia întrevăzută.
Veniți: privighetoarea cântă, și liliacul e-nflorit;
Cântați: nimic din ce e nobil, suav și dulce n-a murit.
Simțirea, ca și bunătatea, deopotrivă pot să piară
Din inima îmbătrânită, din omul reajuns o fiară,
Dar dintre flori și dintre stele nimica nu va fi clintit,
Veniți: privighetoarea cântă și liliacul e-nflorit.
[...] Citește tot
poezie celebră de Alexandru Macedonski
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înșelăciune
Cât de păcat e că adevărul nu e de sine stătător,
Cu deget să-l arăți pe stradă, să îi atingi firul de păr,
Să fie atât de evident cum fără alb negru nu-i gri
Și niciodată tați și mame n-ar naște invers, din copii.
Sau ne autoînșelăm, că noi am inventat minciună,
Cum fresce antice îngropăm în strat de bidinea cu humă
De ce-i frumos, valoare, drept, cinste și harul de onoare...
Că suflet ce le-a pus pe zid, de-atât ascuns dispare, moare.
Este promis necugetat sau pus la cale doar să-ncânte
Cum vechi icoane din tipar se vânt sfințite că sunt sfânte
Și apa din butoi de plastic murdară de la măturoi
E sfânta pură de gargară ce-o lume-o crede... Un puhoi!
E bunul dat de un nebun pe o avere greu muncită
Din lumea lui de minți surori ce vând prostia iscusită,
Lăsând naiv încrezător, loial în crezul lui uman
Fără de scut... în remușcări se îmbolnăvind și fără ban.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 martie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rostogolire
Se duc anii rând pe rând și nu pot să-i stăvillesc,
dar, în gând, cu tine-n gând, vreau să mă prăstăvălesc!
Trece viața ca un nor și din nor doruri pornesc,
eu, în văzul tuturor, de dor mă prăstăvălesc!
Prefer viața de exil unui trai machiavelesc,
dar, târându-mă umil, eu nu mă prăstăvălesc!
Dacă ceasu-mi va suna și corbii mă năpădesc,
sigur sunt că voi scăpa dacă mă prăstăvălesc!
Gândurile-mi mesager depresie-mi prevestesc,
între taină și mister vreau să mă prăstăvălesc!
Când frumosul și urâtul sar la luptă nefiresc,
slutul devine târâtul, iar eu mă prăstăvălesc!
Când de flori e plină piața, verde pastelat privesc,
de fiori tresaltă viața, iar eu mă prăstăvălesc!
Când văd câmpul că-nverzește, renasc și întineresc,
natura viața rodește, de drag mă prăstăvălesc!
Când Soarele mă răsfață, bucurii mă năpădesc,
nu pot să rămân de gheață, voios mă prăstăvălesc!
Dacă stele, sus în cer, cu dragoste îmi zâmbesc,
în lumea mea de mister o să mă prăstăvălesc!
[...] Citește tot
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adevărul și iubirea nu mor, nu se strică, nu au miros urât, nu mucegăiesc, nu putrezesc. Ele aproape întotdeauna sunt împreună. Ele intră-n inimă și-n suflet, ca o lumină. Ne părăsesc atunci când ne murdărim cinstea, cugetul, inima, sufletul și gândirea. Cât de adânc le-am îngropa, ele tot ies la suprafață. Ele nu pun lacrimi pe chipul nimănui, decât de regret, de fericire sau de izbândă.
Viorel Muha (octombrie 2012)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre iubire și urâțenie, adresa este: