iubire şi văi

Scrisoare

Fraţilor,
mi-au spus ai Cloei despre voi...
că-n grădinile iubirii
aţi lăsat omida firii
să vă strige trandafirii
din Eden;
Că din nou la voi pe vale
toate crengile sunt goale,
că n-au mai rămas petale,
nici polen.
Fraţilor,
mi-au spus ai Cloei despre voi...
că fecioarele-nţelepte,
nu mai stau cu drag s-aştepte,
priveghind pe-a nunţii trepte,
ca surori;
că mireasa de mâhnire,
nu mai ţese in subţire,
pentr-a-ntâmpina pe Mire
sus pe nori.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul teiului

Iubirea mea din altă vale,
În ochi nu mai aduni scântei,
Cum nici miresmele de tei-
Nu-ţi mai aduc fiorile-n cale!

Dar poate-n gândurile tale
Mai rătăceşti pe vechi alei:
Iubirea mea din altă vale-
În ochi nu mai aduni scântei!

Te vei fi stins poate de jale,
Precum un trandafir pe stei,
Tot dând ocol pe lângă tei
Prin anotimpurile sale-
Iubirea mea din altă vale!

rondel de Vasile Neagu-Scânteianu (14 februarie 2016)
Adăugat de Vasile Neagu-Scanteianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era

Era-nceput de toamnă, pe pajişti adiind
Şi frunze se-aprindeau prin părul tău bălai,
Iar chipul tău iubit ce-n soare îl scăldai
În suflet mi-alerga, prin vale rătăcind.

Era-nceput de toamnă cu stoluri călătoare,
Cu struguri copţi în vii şi nucul fremătând
Sub care aţipeam în curtea mea visând
La ochii de smarald şi buzele odoare.

Era-nceput de toamnă, iar greierii cântau,
Dar eu cu ochii-nchişi gândeam să te sărut,
Sperând ascuns în suflet că şi tu ai fi vrut
Şi vântu' ascultam şi toamna te-aşteptam.

Era-nceput de iarnă când însă ai apărut
Din vise infinite, din nori şi fulgi de nea
La fel cum te vedeam în gând pe strada mea
Şi cum tu niciodată nu cred că ai ştiut.

[...] Citeşte tot

poezie de Emil Utalea
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea şi nemoartea

Moartea nu te loveşte mereu în cap,
Te sapă-ncet, ca un prieten de nădejde,
ştiaţi că ursul este-o grindă?
Solbancul e un element?
Navele sunt la răscruce,
Îmbracă-te, de poţi, în fleşă, în canafas.
Abluţiune, pură dorinţă de a iubi.
Spune păstorul – trăieşte cu mine,
Fii mireasa mea, pădurea răspunde,
A mea, a mea, a mea,
Valea răspunde, a mea, a mea, a mea,
Norii filmează în linişte totul,
A mea, a mea, a mea.
Moare păstorul, trec generaţii
Marlow muri în duel,
trece iubita cu unghii făcute,
a mea, a mea, a mea.
Mireasă, unde ai fost, întreabă poetul,
Iubirea îmi bea sufletul,
Accent rodnic, fertil,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce?

De ce nu putem oare
uita clipele trecutului?
Care ne aminteşte
că am fost cândva
pe aripi de vânt.
Zburând
peste oceanul dorinţelor noastre.
peste visuri şi albastrele astre.
peste văile frământărilor
şi peste culmile idealurilor
Ce ne inalţau in noapte
Visând că undeva departe
ne aflam deasupra stelelor?
De ce nu putem oare uita
Clipele de iubire,
de durere,
de alint,
de tristeţi
şi suferinţi?
De ce oare nu putem uita

[...] Citeşte tot

poezie de Ligia-Gabriela Janik (7 iunie 2013)
Adăugat de Ligia-Gabriela Janik
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floare albastră

"Iar te-ai cufundat în stele
Şi în nori şi-n ceruri nalte?
De nu m-ai uita încalte,
Sufletul vieţei mele.

În zadar râuri în soare
Grămădeşti-n a ta gândire
Şi câmpiile asire
Şi întunecata mare;

Piramidele-nvechite
Urcă-n cer vârful lor mare ­
Nu căta în depărtare
Fericirea ta, iubite!"

Astfel zise mititica,
Dulce netezindu-mi părul.
Ah! ea spuse adevărul;
Eu am râs, n-am zis nimica.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu privire la tabloul lui Delacroix: lupta lui Iacob cu îngerul

Steaua era pe sfârşite,
stingerea sunase şi ea,
cerurile deschise cântau.
Ce ştiau despre stingere
cerurile,
ce ştiau
de lacrimi amare?
Ce ştie
Primăvara
de lăcrămioare?

Şi fiind obligat
la spelunca din vale,
am spus cuvinte,
am spus injurii,
am cuvântat cuvântări
despre dezolare,
blasfemii, blasfemii,
despre femeia
Pierzare.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-a pierdut iubirea

S-a pierdut iubirea pe poteci
De-au rămas de strajă lacrimile reci,
Şi-au pornit să urle vânturile-zmei,
S-o adăpostească-n părăsite văi..

Stă-nsetată marea, geme a pustiu,
Cată umbra-n soare, înger tuciuriu,
Clipa-i atârnată pe un pisc de lună,
O iubire pleacă, alta o să vină...

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Foaie verde de stejar (Doină românească)

Foaie verde de stejar!
Bade-al meu s-a dus pe vale.
Mult am râs de-al său amar,
C-a plecat de dor şi jale.

Foc şi pară mă-ndrăgea
De iubire-i spunea cântul.
Să-l asculte cine-mi sta?
Că ofta parcă şi vântul.

De durerea-i nu-mi păsa,
Şi când el cu jale-adâncă
Dragostea îşi blestema,
Eu rupeam la flori în luncă.

Focu-i însă nu s-a stins.
Să mă uite calea-mparte!
Şi-acum doru-i m-a cuprins,
Văleu mie! că-i departe.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Iulia Hasdeu, traducere de Monica Pillat
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te iubesc aşa cum valea iubeşte râul

Eu te iubesc aşa cum valea
Iubeşte râul ce-o străbate
Şi-aşa cum nota muzicală
Iubeşte-acordurile toate.
Şi te doresc aşa cum luna
Aşteaptă a soarelui lumină
Sau ca un suflet care speră
C-a sa credinţă-o să-l susţină
Fiindcă tu eşti parte din mine
Cum pajiştile-s pe Pământ
Cum cântecul răsună-n suflet,
Iar sufletul devine sfânt.
Eu te iubesc aşa cum şoimul
Iubeşte vântul ce-l susţine
Şi cum un val sărută ţărmul...
Dar tu, tu mă iubeşti pe mine?

poezie de Nicholas Gordon, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Catrene triviale

cade pământul
lumea şi cerul
în legământul
tare ca gerul

apa la vale
curge în cale
coarde vocale
rup verticale

moare iubirea
inima moare
slabă ca firea
albă de sare

melancolia
tristă oftează
în colivia
largă la bază

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (15 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plecaţi! Lăsaţi-ne ţara

Pădurea mi-a fost prima casă, sorţii
Copacii! - trecutul infinit în număr -
prin ei de multe ori, când văd pe cer un vultur
mă regăsesc, pipăind umeda ţărână-a vieţii
Acolo-mi cântă fructul, de sus întors
în jos sămânţă
Acolo! văd răsăritul nostru şi-apoi din el
o nouă existenţă
Acolo...
simt obida şi-n ochi tristeţea
simt trecutul sub umbre îngropat şi viaţa
Acolo încet-n gând înşir pe prispa nopţii
haiducul
găndul
tăcerea
iar noaptea
iarna, trecutul şi cuvântul

Cămpia! - mi-a deschis fereastra zării -
mi-a desluşit lumina şi cerul după ploi

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Muha (mai 2010)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

de blândeţea văii în care m-am născut
îmi amintesc boii înjugaţi la numele mamei
sunt rodul iubirii amare dintre ea
şi dealul mierii
care mi-a purtat copilăria pe umeri

gogyohka de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru tine

Voi face din sufletul meu
o casetă pentru sufletul tău,
din inima mea o locuinţă
pentru frumuseţea ta,
din pieptul meu un mormânt
pentru durerile tale.
Te voi iubi cum pajiştile iubesc primăvara
şi voi adora în tine
viaţa unei flori sub razele de soare.
Voi cânta numele tău
cum valea cântă ecoul clopotelor
si voi asculta limbajul inimii tale
cum plaja ascultă istoria valurilor.
Toate şi multe altele pentru tine voi face,
ca-n armonie si iubire a mă desface.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Surioarelor mele păsări, voi sunteţi foarte îndatorate Dumnezeului nostru creator, şi mereu şi oriunde trebuie să îi aduceţi laudă, pentru că v-a dat libertatea de a zbura în orice loc; şi v-a dat şi veşmânt dublu şi triplu; şi în plus, pentru că v-a păstrat neamul în arca lui Noe, în aşa fel încât seminţia voastră să nu se împuţineze în lume. Şi mai mult decât atât, voi nu semănaţi şi nu seceraţi, şi Dumnezeu vă hrăneşte şi vă dă râurile şi fântânile ca să puteţi bea, vă dă munţii şi văile ca să aveţi unde să vă adăpostiţi, şi arbori înalţi ca să aveţi unde să vă faceţi cuiburile. Şi de asta voi nu trebuie să ştiţi să toarceţi sau să coaseţi. Dumnezeu vă îmbracă pe voi şi pe puii voştri. De unde se vede cât de mult vă iubeşte Creatorul, pentru că el vă dă atâtea lucruri; şi de aceea păziţi-vă, surioarele mele, de păcatul nerecunoştinţei, şi întotdeauna străduiţi-vă să-l iubiţi pe Dumnezeu.

Sfântul Francisc de Assisi în Predica adresată păsărilor
Adăugat de zinadorina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ana

În semn de iubire şi recunoştinţă,
Eu îţi ofer holistic tot ce am,
Eu nu am vile şi palate,
Dar dragostea ţi-o dau în dar.

Eu nu am lucruri materiale,
Dar ştiu ce pot să îţi ofer,
Îţi dau şi soarele şi luna,
Până şi stelele din cer.

Până şi bolta cea cerească,
Ce ajunge până la zenit,
Până acolo te iubesc,
De fapt glumesc, la infinit.

Aş vrea să îţi ofer o rază,
Şi o scânteie fără de sfârşit,
Care să strălucească în tine,
Până în eternul infinit.

[...] Citeşte tot

poezie de Cînepă Ştefan (1 martie 2021)
Adăugat de Cînepă Ştefan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrânul cântec

Când e tânără lumea întreagă, băiete,
Şi toţi pomii sunt verzi în lumină,
Şi-orice gâscă e-o lebădă neagră, băiete,
Şi-orice fată e o regină...
Hei, pe cal, hei, în barcă şi valea, băiete,
Du-te, cutreieră lumea hai-hui:
Sângele tânăr îşi are calea, băiete,
Şi fiecare câine ziua lui.

Când lumea întreagă e bătrână, băiete,
Şi pomii în toamnă stau galbeni toţi,
Şi tot entuziasmul s-a pierdut, băiete,
Şi toate spiţele-au plesnit la roţi –
Rămâi acasă, şezi pe scăunelul tău, solo,
Printre-amintiri şi fotografii de demult;
Domnul se va-îngriji să găseşti un chip acolo
Pe care l-ai iubit în tinereţe, mult.

poezie clasică de Charles Kingsley din Copiii apei, Capitolul 2 (1863), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am iubit făr'de simbrie

La răspântia din vale
Şade dorul plin de jale,
Plânge bietul că-i uitat,
Flămând tare şi-nsetat.
Haide dorule, cu mine
Şi-ai să vezi că ţi-o fi bine,
Mai am vreme, zmeu să fiu
Cât în lume încă-s viu.
Uite, stai sub ăst alun
Stele-n palme să îţi pun,
Tu să faci din ele scară
Să urcăm la mândra iară.
Dorule, mă rog mereu
Să-mi dea Bunul Dumnezeu,
Încă cinci ani de putere
Să iubesc trup de muiere
Şi s-adorm pe sân de fată,
Dar şi-n pat de măritată.
Chiar de mi-s plin de păcate
Pomenit să fiu de toate,

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mândră floare vorbitoare

Mândră floare vorbitoare,
Cu-ochii aţintiţi spre viaţă,
Sorbi cafea de dimineaţă
Fierbinte, îmbietoare...

Hai, păşeşte, ia avântul
Într-un zbor cu viu elan,
Amândoi să facem plan
Să fugim cât ţine vântul

Inimii întru iubirea
Presărată-n văi şi munţi,
Cu săruturi să mă-nfrupţi,
Să te iubesc în neştire!

Mândră floare vorbitoare,
Mândră floare parfumată,
Hai, decide-te odată
Să rostogolim planeta.

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâna Primăvară (baladă primăverii)

ZÂNA PRIMĂVARĂ
(baladă primăverii)

Zâna Primăvară vine
Cu veşminte de petale.
Peste munţi, văi şi coline,
Aşternând covor de floare.

Lăcrămioare de iubire
Aşează-n mărgăritare,
Iar a cerului privire
Toarnă în flori de cicoare.

Cu privirea-i de smaralde
Umple câmpul cu verdeaţă,
Când dorul Soarelui arde
Păpădia-n dimineaţă.

Presară înmiresmare
Peste câmpul cu narcise,

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Filipoiu (24 februarie 2021)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!