jocuri şi zaruri

De dragoste

De ce te uiţi la mine
Când eu, de fapt nu sunt!
Mi-a mai rămas în vene
Un singur hohot plâns
*
Joci teatru şi mă doare
Că nu pot fi actor,
A tot înşelătoare
Privire de amor
*
Străină eşti ca ziua
Ce plouă-n calendar
Umilitoare farsă,
A punctului de zar!
*
Eu, nu sunt uniformă
În blugi sau travesti,
Nu sunt măcar reformă
În care poţi lovi!
*

[...] Citeşte tot

poezie de Stefan Băiatu (15 februarie 1993)
Adăugat de Stefan Băiatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un cer de mucava

Te-am rătăcit cumva prin alte braţe,
Prin alte gânduri m-ai pierdut cumva.
Destinul toarce-n caier triste aţe
Noi împărţim un cer de mucava...
Tu ai ales cărările uşoare,
M-am procopsit cu un blestem pe cap;
În umbra plopilor este răcoare
Când zilele din ramuri se desfac...
Am câştigat de partea mea durerea.
Tu ţi-ai jucat plăcerile pe-un zar
Şi încă n-am ghicit a cui fu vrerea
De între noi iubirile dispar...
Înfiorate-oglinzile ne mint
Sau poate ochii noştri-s bântuiţi,
Cerşim cărării stropul de alint
Dar la nonsens rămânem osândiţi.
Te-am rătăcit cumva prin alte gânduri,
Prin alte emisfere m-ai pierdut,
Din tot ce-a fost mai sunt câteva rânduri
Şi cerul ce priveşte abătut.

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu a murit!

Viaţa îmi joacă tot felul de feste,
Şi-aruncă-n mine cu un zar măsluit
E clar, nici nu mai încape poveste,
Pentru mine, Dumnezeu a murit!

Ce-mi era drag a călcat în picioare
Viaţa şi corbii-in stol nesfîrşit,
Nuqq am pe lumea asta1 nicio chemare
Pentru mine, Dumnezeu a murit!

Totul este trist şi totul este gol
De tata, un accident ne-a desparţit,
Iar mama zâcând fără viaţă-n formol,
Pentru mine, Dumnezeu a murit!

Şi pe motanul meu drag, pe Buzdugan,
Frumos şi blând, scump şi prea iubit,
L-ai luat degrabă, precum un uragan,
Pentru mine, Dumnezeu a murit!

[...] Citeşte tot

poezie de Alex Dospian (iulie 2021)
Adăugat de Alexandru Dospina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfârşitul

Eu sunt cel care sunt, bătrânul Părinte Ochi-de-peşte care a
zămislit oceanul, viermele din propria-mi ureche, şar-
pele încolăcindu-se în jurul copacului,
stau în mintea stejarului şi mă ascund înăuntrul tranda-
firului, nu cunosc nicio veghe în afară de cea la
propria-mi moarte,
veniţi la mine, trupuri, veniţi la mine, profeţii, veniţi, pre-
ziceri cu toate, veniţi, spirite şi viziuni,
le voi primi pe toate, voi muri de cancer, închis în sicriu pe
vecie, închid ochii, dispar,
prăbuşit în zăpada iernii, mă rostogolesc într-o roată uriaşă
prin ploaie, scuturat de friguri mă uit la cei care şi-o trag,
scrâşnet de roţi, gemetele de bas ale furiilor, amintirile
şterse din creier, oamenii imitând câinii,
mă desfăt într-un pântece de femeie, tânăr cu pieptul şi
coapsele pregătite pentru sex, scula arcuită înăuntru
răspândindu-şi sămânţa pe buzele lui Yin, bestiile dansează
în Siam, cântă arii de operă în Moscova,
băieţii mei zăbovesc în amurg pe verande, îmi fac intrarea
în New York, îmi cânt muzica de jazz la un Clavecin

[...] Citeşte tot

poezie de Allen Ginsberg din Howl şi alte poeme, Antologie (1947)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă

De poţi fi calm când toţi se pierd cu firea
În jurul tău, şi spun că-i vina ta;
De crezi în tine, chiar când omenirea
Nu crede, dar să-i crezi şi ei cumva;
S-aştepţi, dar nu cu sufletul la gură;
Să nu dezminţi minciuni minţind, ci drept;
Să nu răspunzi la ură tot cu ură,
Dar nici prea bun să pari, nici prea-nţelept;

De poţi visa – şi nu faci visul astru;
De poţi gândi – dar nu-ţi faci gândul ţel;
De-ntâmpini şi Triumful şi Dezastrul
Tratând pe-aceşti doi impostori la fel;
De rabzi să vezi cum spusa ta-i sucită
De pişicher, să-l prindă-n laţ pe prost;
Când munca vieţii tale, năruită,
Cu scule obosite-o faci ce-a fost;

De poţi să strângi agonisita toată
Grămadă, şi s-o joci pe un singur zar,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Rudyard Kipling, traducere de Dan Duţescu
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât de...

Atât de fragilă-i fericirea,
E ca şi un fir de aţă,
Dacă se rupe, îl înozi
Şi o iei de la capăt. Atât de neprevăzută- i viaţa,
Ca şi când ai merge pentru prima oară,
Cazi, te ridici
Şi mai încerci o dată. Atât e de nedrept,
Când dai cu însăşi viaţa, piept
Şi-i afli feţele cele mai ascunse
Şi colţurile cele nepătrunse. Atât e de firav,
Nisipul din clepsidră,
Timpul curge în derivă
Şi nu se opreşte,
nici măcar o clipă. Atât de efemer e totul,
Când ai toţi pionii, se termină jocul.
Dacă ai putea, să te întorci la start,
Însă, zarul a fost deja aruncat.
Să schimbi regulile,
Să joci după un alt plan.

poezie de Diana Niţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joc

Mă provoacă Destinul la o partidă de
şah, a ales negrele, fiindcă ştie că la final
voi vedea negru în faţa ochilor
La toate nebuniile mele (sunt imbatabil
la jocul de nebuni), răspunde princiar
prin defilări de cai, mă ameninţă cu un şah
prin deschidere de nenorociri,
aparent suportabile,
pionii mei se leagă mai greu, ai lui au
deschis prima breşă pe flancul stâng,
din start mai vulnerabil, schimb turnul
singurătăţii, crezând că voi simplifica
finalul, pierd material, ancestral, ideal,
colosal, n-am încotro, trebuie să cedez,
dar aşa, de-al dracului, provoc Destinul
la o partidă de zaruri, măcar să pot
da vina pe lipsa mea de noroc...

poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada bunei învăţături

Ori vinzi înscrisuri de iertare,
Ori eşti la cărţi şi zar trişor
Sau călpuzan, tot la frigare
Ori în ulei se fierb şi mor
Sperjuri, procleţi de teapa lor,
Hoţi, japnici şi orice mişel:
Ce crezi, unde-s prăzile lor?
Toate-s la crâşme şi bordel.

Cânţi din ţambale şi glumeşti,
Să-nşeli nu ţi-e păcat deloc,
Râzi, zici din flaut şi vrăjesti,
Prin sate, târguri, iarmaroc,
Farse, măscări. Câştigi la joc
De zar, popice, cărţi? La fel
N-ai parte de al tău noroc,
Toate-s la crâşme şi bordel.

De-aşa mocirlă te fereşte,
Coseşte, ară şi ţesală,

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Francois Villon
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegie pentru părinţi

Unde sunteţi voi, părinţii mei?
Ce n-aş da să vă mai văd o dată!
Aţi murit de tot, sau sunteţi zei
Rătăcind pe bolta înstelată?

Astăzi sunt celebru şi bogat
N-am de ce mă plânge, am de toate
Fie Domnul veşnic lăudat
De mi-ar da şi-un strop de sănătate.

Ce folos că scriu şi câştig bani?
La ce bun politica înaltă?
Eram fericit în primii ani
Când am fost, cu toţii, laolaltă.

Casa era plină de copii
Nu ştiam ce-nseamnă supărarea
N-aveam noi prea multe jucării
Nu ştiam ce-i muntele, sau marea.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (3 martie 2014)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvântul

Priveşte cerul trist către pământ
Prin nouri de amar şi suferinţă...
Ţi-e pusă azi credinţa în cuvânt
Cuvântul însă-ţi cere stăruinţă,
Supunere, şi-ţi dă un chin cumplit,
Cu tine Moartea e-n duel mereu!
Că-n lutul literelor, vers cioplit
E o creaţie de Prometeu.
Iar viaţa însăşi un poem ce-i scris
De un poet cu sufletul amar
Şi-orice cuvânt de tine s-a dezis
Când moartea-ţi joacă rima pe un zar!

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O clipa de senin

Of, iubito, eşti prea departe,
e în zadar!
Tu te-ai dus,
eu am rămas;
ai jucat totul pe-un zar
şi ai pierdut.
Eu n-am să vin,
tu n-ai să pleci,
deci timpul dintre noi
e mut.

Păcat.
Putea să fie ce n-a fost?
Putea să fie altcumva?
Îmi umplu singurătăţile
întrebări fără rost
şi amintirea ta.

A fost frumos,
a fost plăcut,

[...] Citeşte tot

poezie de Cosmin Soames
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate azi mă ucizi, cerule

Azi dacă aş muri
Aş fi fericit
Dar tu nisipule
Nu imi vrei aşa un sfârşit
Stiu că vrei să mă chinuii
Că te-am topit
În versurile
Cu care ea ma fericit
Făcând din lume
O filă albă
Unde să alerg
În zar de punct
Nepăsându-i de feţele mele
De plumb, de glonţ, de zâmbet
Ea mă priveste cum mă joc
Ca un copil fără îngrădiri
Silabe, critici şi interes..
Şi ce-aş mai vrea
Decât să mor azi...
Pe fila mea

[...] Citeşte tot

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe rând

Ne vom uita pe rând, c-un fel de pace,
La început mă vei uita doar tu
Şi-ţi va părea absurd oricare nu
Când depărtarea zaruri o să joace.

Ne vom uita pe rând, c-un soi de teamă,
Deja am prăvălit un zid de ani
Peste un vis din parcul cu platani
Şi-încă plătim tributuri pe la vamă.

Ne vom uita pe rând, deşi cu greu,
Va trece înspre seară o furtună
Şi răpăind de tine o să-mi spună,
Fără vreun sens, că te-am uitat şi eu.

poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Jocuri de noroc"? Eu le-aş numi mai degrabă "Jocuri ale Destinului", din moment ce "norocul" nu este decât o iluzie... Felul în care arunci zarul şi nu hazardul determină rezultatul obţinut... Nu te văita că nu ai avut noroc, ci mai degrabă ai puterea de a privi în faţă Destinul ce ţi-a fost hărăzit... Ia viaţa aşa cum este, nu aşa cum ar fi putut să fie... pentru simplul motiv că nu poate fi altfel decât aşa cum ţi-a fost scris să o ai!

Mihail Mataringa (20 septembrie 2016)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veni-vor orgasme nebune

Veni-vor... orgasme nebune,
Plăceri, ce vor curge prelung
Pe coapse ce ştiu... să adune,
Cristale din ochii ce plâng.

Va arde adâncul... tăcerea.
Iubirea-i un rău... necesar,
Se-arată durerilor, mierea,
Norocul se joacă... la zar.

Retoric, substanţele cântă
Ispitei... nuanţe de-amor,
Iar fulgere... binecuvântă
Albastrul culorii de dor.

Cuvintele, pot indispune
Nimicul... sfios şi nătâng,
Veni-vor orgasme nebune,
Plăceri, ce vor curge prelung.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când noaptea-i nesfârşită şi-i avară...

Se năruie o lume de visări
Acolo unde a-ngheţat cuvântul,
Pe-ntinderi de pustiu, unde nici vântul
Nu mai aleargă vesel între zări...

Şi zâmbetul s-a sfărâmat în valuri
În marea-nfuriată a tăcerii,
De stâncile tăioase-ale durerii,
Când soarta ne-a jucat hain la zaruri...

Să aşteptăm lumina e-n zadar;
Când noaptea-i nesfârşită şi-i avară

Şi ochilor le-a stins speranţa iar
Viaţa... a rămas o simplă gară

În care timpul trece şi-un acar
Semnalizează trecerea-i amară...

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubeşte-mă

viaţa mea e mai mult decât cântecul zorilor
am jucat la ruleta norilor sumbri
sau la un tarot al stelelor târzii
gustând lumina ca pe un refren al soarelui

mângâindu-mi trupul şi norii s-au limpezit
şi zarea e calmă
ca o şoaptă de dragoste spusă la urechea iubitului
mama vine şi-mi aduce liniştea şi mă înveleşte
în cântecul păsărilor dintr-un ceasornic
al zilelor şi nopţilor mele

alungă umbrele şi le închide în clepsidră
fii tu, dragul meu,
zarul acesta câştigător
iubeşte-mă

poezie de Daniela Marchetti (2021)
Adăugat de Daniela Marchetti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dedicaţie unei necunoscute

Nedescoperiţii tăi ochi
Se deschid imenşi ca un soare
Să îmi lumineze
Nopţile interstelare.

Un zâmbet este chipul ce-l porţi.
Plăcerea clipei şi a risipei
Care trece inconfundabilă
Petală parfumată şi imuabilă.

Întâmplarea îţi dedică cuvântul
Rodul chinului şi poate gândul
Crăpând bumb de primăvară distinsă
În această iarnă cu pistrui ninsă.

Joc de cuvinte, zaruri căzute
În numere potrivite, câştiguri mărunte,
Bucurii iluzorii... Icoana ţi-o port
Ca pe un stâlp la capăt de mort.

poezie de Mircea Nincu
Adăugat de Aurora Cretan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt al nevestei supus

Azi am să o iau acasă
Să vadă şi mama mea,
Ce mai femeie frumoasă
Am ales eu pentru ea.

Să se bucure şi dănsa
Ce femeie am adus,
De azi nu-mi mai este viaţa
Cum mi-a zis: "Cu fundu-n sus."

Voi avea şi eu nevastă
Două perne-n căpătâi,
Dar să ştiţi că a fost castă
E dragostea mea dintâi.

Adio chefuri prin baruri
Stop, dezmăţ prin discoteci,
Adio jocuri cu zaruri
Şi tu mers pe trei poteci.

[...] Citeşte tot

poezie de Sandu Chiva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Labirintul iluziilor

Labirinturi!
Versuri în oglinzi paralele
de gând. De ce ziarele vând iluzii
când de fapt doar clovnii au nasul roşu?
Şah cu pioni în locul nebunilor.
Zarurile le-am împrumutat din alt joc
al destinului. Da, şinele descos
catrenele trecutului. Roţi se-nvârt... e doar
ceasul de perete. Mijeste-o după-amiază
la hotarul spre care pornesc, măturate de vânt
fire de nisip. Clepsidra zace spartă-n falia gândului.
Înc-o iluzie doare când aripa frântă caută
gustul zborului în crengile crescute
din umbra dorului.

În aburul cafelei rasucesc vorbe nespuse.
Simţi cum urcă spre tâmple Sisiful?

poezie de Mirela Nicoleta Toniţă
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!