lână şi oi

Oiţele năzdrăvane nu se lasă mâncate de lup

îşi poartă podoaba ca pe o cămaşă de zale
poate că lâna lor e de aur
nu sunt prea multe izvoare care să infirme zvonul
nici măcar cei de la click nu au găsit nimic
deşi unii poeţi susţin ceva mai mult de atât
(dar oricum sursele poetice nu au nicio crezare)
cică şi firul ariadnei s-a tors din spinarea lor
şi mai toate cojoacele fără ac
până şi dumnezeu a înţeles că e nevoie de mioriţe
(laie sau bucălaie şi chiar tărcate-de ce nu)
şi nu s-a mai opus minunilor
dar nici nu a mai intervenit în intrigile bacilor
.....................
de la prima întâmplare ciudată cu astfel de mioare
s-a luat măsura tunsului în răspăr
unii chiar au îndrăznit să pună de un campionat
mai naţional mai mondial după puterea fiecăruia
chiar au cerut să fie cuprinsă în probele olimpice
.....................
dar între timp păstorii au deveni baci mai apoi ciobani

[...] Citeşte tot

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia lui Alexandru Vlahuţă este expresia resemnării caracteristice sufletului românesc - o resemnare potolită, corectă şi demnă, cu care orice raţiune normală şi disciplinată, trebuie să întâmpine un act al fatalităţii. În poezia lui Vlahuţă, admirăm bogăţia variată a unеі vitrine, închinată exclusiv producţiei nationale. Ea tronează în vârful unui car cu fân de curând cosit, însufleţeşte firul de lână pe care îl toarce ţăranca pe prispa casei şi dă glas fluierului, cu care ciobanul îşi adoarme turma cu oi, odată cu asfinţitul soarelui. Poezia lui, pluteşte totdeauna în imediata vecinătate a pământului, nu se ridică niciodată peste nivelul subiectului vizual şi nici nu se aventurează până spre adâncimile fatale de unde sufletul artistului nu se mai întreabă de ce origină este. Ori, marele merit al poetului este tocmai această atitudine, dictată de cea mai perfectă conştiinţă artistică. Alexandru Vlahuţă nu este un poet român, ci un român poet.

Ion Minulescu în revista "Universul Literar", Anul XLI, No. 48, "Un român poet"
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Policalificare

Se spune că-ntr-o iarnă, aproape de Ignat,
Un porc, văzând cuţitul, s-a pus pe guiţat:
- Stăpâne, sunt pe-aicea găini şi vaci, ovine:
Din toate ce-s prin curte, de ce mă tai pe mine?
- Păi, vaca dă şi lapte, găinile se ouă,
Ovinele dau lână, să ne-mbrăcăm când plouă;
Utile sunt în curte găini şi oi şi vaci
Şi-acu te-ntreb pe tine: tu ce mai ştii să faci?

Aflăm o-nvăţătură ce-i bine să se ştie:
Util e să-ai în viaţă mai mult de-o meserie.

fabulă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Talpa opincilor

Ne mor datinile, ne mor...
Nu se mai toarce lâna în fuior
Imităm totul de la televizor!
Nu mai bem vin din ulcior.

Ne mor căluşari, ne mor...
Cu pita coaptă la foc, în cuptor
Cu doina de sus, a tulnicelor!
Fără urma opincilor.

Ne mor şezători, ne mor...
Nu se mai aude sunetul, de dor!
Al torsului şi baladelor
Şi paloşul poveştilor.

Şi ce o fii,.. după ce mor
Fără brazi şi jalea doinelor
Şi sunetele tălăncilor
Din ăst minunat popor..

[...] Citeşte tot

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gădineţul era prăznuit cu unele interdicţii de muncă (nu se prelucra lâna de oaie şi pieile de animale), se efectuau diferite acte rituale cu caracter apotropaic (ungerea coarnelor vitelor, porţilor şi uşilor cu usturoi, legarea sau încleştarea dinţilor de la pieptenii de scărmănat lâna).

citat din Ion Ghinoiu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Mai ştii cum stăteai pe deal şi ne făceai cu mâna
aveai un batic cât toată pădurea
şi îţi spuneam
sărut mâna...
şi îţi trăgeai mâna cu tot cu securea.
Mai ştii
cum seara ne spuneai noapte bună
cu mâinile peste foc dezmorţite
şi ne uitam prin gemuleţul cuptorului la lună
să ne vedem visele corăslite
în laptele ierbii
ce rumegau printre oi
strigau ostreţele
după o oaie un miel prin trifoi.
Mai ştii cum veneam cu tata la tine
şi ne dădeai ciorapi cu lână de vară
lătra câinele sub un nor de albine
şi-ţi împleteai din cruci o livadă-ntr-o pară
Mai ştii
când veneam cu vacanţa la tine

[...] Citeşte tot

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Firul de lână

Ies dealuri din caii răstigniţi pe fire de iarbă
un copil plimbă de un fir de lână
o potcoavă în loc de zmeu
soarele îşi face cruce cu lumina strâmbă
greu se naşte în piatră
o tăcere să latre la sine mereu
de ogarul îngropat sub stână
ce aleargă de la pământ la pământ
să-i aducă în gură apă ciobanului
să-şi spele faţa de ruşine
cu mâna dată din mână în mână
de el de mine de tine
de firul de lână!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Advocatus diaboli

presupun cu certitudine
faptul că trăim
în lumea buldozerelor
care taie fin pădurile
de la un capăt la altul

bunica torcea lâna mieilor
îndoiţi cu apă grea
se aşeza în genunchi
şi din palmele covată
îmi îngrijea mama oloagă

acum cincizeci de ani
secolul îşi făcea veacul
jumate în iad
jumate pe lângă

dar mama
cu o cheie ruginită de metal
a tăiat cordonul ombilical

[...] Citeşte tot

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măicuţă cu brâul de lână

Măicuţă umblând
Şi tot întrebând
- N-aţi văzut cumva
Mândru ciobănel
Tras ca prin inel?

Un glas de mormânt
Răspunde plângând:
- Prin amurgul cel
Fără dor şi cânt,
Mndrul ciobănel
S-a dus să-şi adune
Alţi miei, în alt vânt.

Şi el ce-mi zicea?
- Maică, maica mea,
Vino, nu mai plânge,
Sub mormânt la mine!
Frunzele să pice,
Oiţa să-mi pască

[...] Citeşte tot

poezie de Nicu Petria (2008)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coşmar 5

Cad pe prispă stele sticloase şi tobele murmură a ploaie.
E ziua de fum, ne vom lua caii în spinare.
Şi vom coborî în adâncul lacului să căutăm corăbii de jăratic.
Cerul abia se sprijină pe catarge de apă.
Un trăsnet. Oile şi-au aruncat lâna pe rug şi au fugit
de frica dulăului ceresc.
Căţelul pământului a înconjurat crucea, în trei picioare.
Ba s-a şi înhămat la sania de oase a zădărniciei,
fără să vadă că zăpada este la mine în buzunar.
Se înnoptase şi soarele uitase să apună.

poezie de Valeriu Butulescu din revista "Orizont" din Petroşani (1972)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Capra vecinului

Măi vecine, măi vecine,
Capra ta nu-mi cade bine!
Cel mai mult mă necăjeşte,
Că, dihania, trăieşte...

Mor, când văd că paşte iarbă,
Nu îmi place c-are barbă,
Ied că-ţi face, la soroc,
Că ai brânză-n poloboc,

Că-ţi dă lână, de suman,
C-are behăit sopran...
Poate să mă întristeze,
Şi că-ţi face căcăreze!

Dar, aşa mi-a fost destinul:
Are capră, vai, vecinul!
N-am avut şi eu noroc,
De-un vecin mai sărăntoc...

[...] Citeşte tot

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Refacerea

La dezgroparea coastei au venit doar bărbaţii
din lipsa încăntătoarelor femei.
Toţi săpau cu rânjetul în tăcere
Toţi se înţelegeau din junghiul ochiului.
Adam avea o beregată pe piept!
Când au găsit coasta
au aruncat-o din mână în mână
fiindcă frigea a pământ nu a humă
a lână de iarbă
a oaie pierdută-ntre dinţi.
Adam a lins coasta cu o limbă de şarpe
şi s-a aşezat lângă ea să-i vorbească
în limba osoasă.
Toţi au fugit din lipsă de carne...
Toţi! Norii schiopătau după sânge de ploaie
Fulgii mieunau după forme
Apa cârâia după copca
inimii.
Şi ea se întindea pe o baltă încordată
cu un mugur din coastă

[...] Citeşte tot

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

umilinţa pierdută?! sau „scene pseudopoetice pastorale”

…izmene
aurii, probabil, mătase mov în pălării admir şi albe mantii
sidefii, negre, mă înclin, trec, «profesioniştii» păzea!… corul
litere arhaice, tradiţii?! (bulversat)
Un ogor sferic pe care trudeşte un singur plugar peste ape
şi limbi de uscaturi… lume ţopăind, fiecare
cuprins de importanţă trece… privindu-l nu-l vede ca şi cum
acela face parte din decor şi atât

Două, cel puţin, ipostaze aparente – lămuriţi-mă de ce
omului i se dau superlativele «prea…», iar Domnului
îi spunem simplu Dumnezeu, de parcă ar fi un concept
al nostru care plezneşte de emoţie că l-am scornit?!

„Nu voi apuca să aflu
se apropie lama
brazdă nouă peste ţărâna aceasta…” nelămurirea mea nu-i
sămânţă
doar abur, duhul pământului în cale iertării

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am născut în ţara mai mult ca perfectului

nu pe un picior de plai
nici pe o gură de rai
ci chiar în mijlocul veşniciei reflexive
acolo unde până şi pefectul este simplu
întotdeauna la timpul trecut
ca în lumea poveştilor nemuritoare
din vârful limbii olteneşti
iar viitorul are nevoie de un ajutor imperfect să existe
şi e mai degrabă apropiat
ca şi cum s-ar vrea rapid trecut la mai mult ca perfect
ca să nu cumva să am vreme să mă rătăcesc idiot în acum
am să plec dincolo behăind
ca o mioară căpiată lovită de streche
iar în lână vor căuta îndelung rădăcinile unui măr
pe când lupii vor cânta cu limbile ascuţite
un fel de trei iezi cucuieţi
ce seamănă atât de mult
cu imnul somnoroşilor
din atlantida

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce mult întuneric

Ce mult întuneric învăluie-n lume,
De el mă învălui şi eu,
E răul în clocot şi clocotu-n spume,
Iar moartea se plimbă-n cupeu.

Atâtea dihănii fac legi inumane
Ce-aruncă sărmanii în hău
Şi râuri de lacrimi se varsă-n oceane,
În rând n-ai mai sta la călău.

Fac lupii dreptate şi mieii aclamă
Căci frica în lână le-a stat,
Proţapul e sigla ce-i pusă în ramă,
Iar rama-i la capăt de pat.

Ce plânsete-s, Doamne, în sala de naşteri
Căci cheful de viaţă e flasc,
Pe cale te-aşteaptă uşi grele de maşteri
Să intri pe viaţă la teasc.

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (18 ianuarie 2016)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna pe uliţă

A-nceput de ieri să cadă
Câte-un fulg, acum a stat,
Norii s-au mai răzbunat
Spre apus, dar stau grămadă
Peste sat.

Nu e soare, dar e bine,
Şi pe râu e numai fum.
Vântu-i liniştit acum,
Dar năvalnic vuiet vine
De pe drum.

Sunt copii. Cu multe sănii,
De pe coastă vin ţipând
Şi se-mping şi sar râzând;
Prin zăpadă fac mătănii;
Vrând-nevrând.

Gură fac ca roata morii;
Şi de-a valma se pornesc,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neputinţă

Când mâna mi-e legată
şi ochiul jartelat
implor divinitatea
şi caut împrejur,
care îmi e păcatul
şi cât o să îndur.
Capcane la tot pasul
croite-n vicleşug
ţi-nalţă slăbiciunea
la rang de performanţă,
măciuca ce urmează
te pune-n ambulanţă.
Nu scapă oaie neagră
din munca de-ndreptare
dau lapte, miei şi lână
dar semnul de turbare,
atârnă ca o piatră
şi duce la pierzare.
"Opriţi măcelul"
spunea un general necopt,

[...] Citeşte tot

poezie de Tudor Iancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păstorul pătimaş către iubita sa [The passionate shepherd to his love]

Hai, stai cu mine, fii a mea iubire
Plăceri sorbi-vom fără şovăire,
Văi şi desişuri, dealuri şi ogoare,
Păduri şi munţi înalţi până la soare.

Vom sta pe stânci golaşe amândoi,
Privind păstorii cum dau fân la oi,
Pe lângă râuri repezi cu cascade
Şi păsări care cântă serenade.

Acolo-ţi voi întinde pat de roze
Şi-ţi voi culege multe tuberoze,
Din flori voi face haine felurite
Cu frunze mari de mirt împodobite;

Şi rochie din lâna cea mai pură
A unui miel, simpatică făptură;
Papuci frumoşi şi mândri la purtat,
Cu catarame mari, de-aur curat;

[...] Citeşte tot

poezie de Christopher Marlowe, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epistola unui martir de la Mărăşeşti către trădătorii de ţară

Înspumată-i patria de sânge
cucuveaua ţipă a destin
preacinstita maică mă aşteaptă
la spălatul grâului să vin

Lângă râu se înălbeşte pânza
strugurii la noapte vor plezni
este timpul nunţilor nebune -
pentru mine-i cea din urmă zi

Pentru mine clopote de jale
vor trăgea-n biserici patruzeci
cât va fi pe lume Mioriţa
noi de tineri vom muri în veci

Amiroase grâul a colivă
pânza cade-n giulgiu orbitor
cât de mult îmi este dragă viaţa
iar acum va trebui să mor

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (1982)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hei

începusem urcuşul când...
Bine ai venit, Tristeţe-doamnă, să-mi trezeşti
călcâiul
uitase
ierbile amare, frumoase... şi oră ţie îţi deplâng
împietrirea
cadranul alb, minutarul răscolindu-ţi cardinal
prin carne
.................
dintr-o suflare, ca şi cum aş fi băut aceste cuvinte,
le-am întins foii!
.................
hei, nu eu
nu sunt baciul vostru, oi-litere, litere-oi,
nu vă pasc şi nici călcâiul amintit nu-l dau
păşunilor străine... de astăzi, aveţi
Tristeţea păstoriţă, ea vă mână,
vă smulge mieii vânzându-i abatorului chimic,
vă tunde şi din lână
atât îmi împleteşte: un brâu şi o mănuşă

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!