Citate despre lașitate și suflet, pagina 3
Textele de mai jos conțin referiri la lașitate și suflet, dar cu o relevanță mică.
Flash
Ploi mărunte spală vremea (care trece, care vine)
de virtuți închipuite, fără noimă, fără rime.
Toate învârt roata vieții, când spre alții, când spre tine,
ochii arși 'și-nchid clipirea, de prea multă usturime.
Dinții lumii nu mai mușcă, strepeziți de răutate
nesătulă, dar sleită-n neputința de-a ucide
cu minciună, izvorâtă de micimi, și lașitate
ce sfârșește cu un rictus "dulce"... ca de aguride.
Limba, opărită tragic de cafeaua cea amară,
până mai ieri ascuțită de-un fierar lipsit de suflet,
se alină cu veninul curs din vorbele de-ocară
scăpărate pe la colțuri de gura-i, strâmbată-n rânjet.
Ploi mărunte... dinții lumii... roata vieții care trece...
Totul este... cum se spune?!... E... rahat cu apă rece...
sonet de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugăciunea sinucigașului
Doamne Iisuse Hristoase fiul lui Dumnezeu
miluiește-mă pe mine păcătosul
lumea are legi, are reguli, are tradiții
încălcate
pedepse, pușcării, case de nebuni
pentru struți
învață, învață, învață
muncește, muncește, muncește
hoțul neprins om cinstit
omul cinstit hoț nedovedit
tradițiile nu sunt punctele cardinale
teatru, măști, joc de scenă
prost
șerpi târâtori șobolănesc fundația
paiațe ipocrite acoperă geamurile
ploșnițe și păduchi ca sarea
urăsc lumina din stele
sugruma vocea răzleață articulată
cuțite lungi lașe pe la spate
nelegiuți iubiți prin televizoare
[...] Citește tot
poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Evenimente triste...
Evenimente triste, mai zilnic se petrec...
Alături și cu ele, clipele mele trec.
Aș vrea să fiu neutru, să fiu nepăsător
Dar suferința lumii durerile-i mă dor.
Adânc mă întristează și câinii, ce hulpav,
Adulmecă-n gunoaie, cu-un aer trist și grav -
La fel mă întristează bețivul fistichiu,
Ce stă la colț și cere, zadarnic, un rachiu.
Trăim în vremuri tulburi și pline de păcate
Dar Dumnezeu, din Ceruri, le judecă pe toate
Și cred că dintre inșii-ngâmfați și pudibonzi -
Și boschetarii străzii îi vrea pe vagabonzi
Alăturea să-i fie, precum Lazăr săracul...
Pe cei plini de parale îi va da-n iad, la dracul.
Căci vagabonzii străzii acești nefericiți
Sunt mai curați la suflet, mai buni și mai cinstiți,
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Adevărul
Azi, când totul a luat sfârșit
N-ai voce să mi-o spui
Laș, te-ai întors privind spre geam
Cautând ochii nimănui
Iar n-ai văzut nimic în zare
Decât ce-ai vrut să vezi
O seară plină de păcate
Iertări și împăcări
Tu-n resemnarea mea vedeai
Drept cale de izbândă
Dar sufletul și lacrima
Le-ai părăsit, lasându-le
În apa mării fără fund
Sa cadă și tacă
Iar strigătul încet fiind,
Deci nimeni n-o să-l creadă.
Tu m-ai răpus și ai plecat
Cu gânduri împăcate
Eu mâinile pe ochi mi-am pus
Nici ei să nu mai vadă
[...] Citește tot
poezie de Alina Sclifos (2008)
Adăugat de Alina Sclifos
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crucea și semiluna
Luna strălucește ca o lampă mare,
Revărsând splendoarea-i până-n depărtare.
La ospățul falnic, strânsă-i oaste multă;
Toți vorbesc în parte, nimenea n-ascultă.
Dar ca și stejarul mândru de la munte,
Mircea-și netezește nobila sa frunte,
Și ca și stejarul mândru când înfruntă
Crunta vijelie, Mircea se încruntă.
Și, apoi, se scoală deodată-n picioare
Și cu glas puternic le strigă: "Tăcere!
Ați uitat voi oare pe al vostru Domn,
Ce-și visează țara chiar în al său somn?
Cum acele vremuri sfinte le uitați,
Când pe Mircea-Vodă voi îl respectați?
Ce? sunt oare altul, sau voi sunteți alți?
Sunt pitici acuma brazii cei înalți?
S-a surpat Carpatul și, din rădăcină,
Stânca se preface într-o moale tină?
Nu mai curge Istrul în largul său pat,
Și patriotismul vostru v-a secat?
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu luna-n chip
Prin case singură se plimbă
o umbră dragă de sidef
și bate-n geamurile ude
cu-n suflet slab, surzit de frunză.
Se lasă un petec gol de craniu
pe mâna dură ca un lut
și umblă simpla, alba, lună
ca o regină printre muți.
Ridică-o mână și strigă-albastru
spre pământenii arși de atomi
și umbrelor le poruncește aspru
plimbarea lor sub mal de scrum
Sunt pictori toți și-au o culoare
ce-o venerează blând și laș
iar pacea setei se desprinde
din ochiul simplu și închis.
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Tălpău
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moartea lui Fulger
În goana roibului un sol,
Cu frâu-n dinți și-n capul gol,
Răsare, crește-n zări venind,
Și zările de-abia-l cuprind,
Și-n urmă-i corbii croncănind
Aleargă stol.
El duce regelui răspuns
Din tabără. Și ține-ascuns
Sub straiul picurând de ploi
Pe cel mai bun dintre eroi -
Atâta semn de la război,
Și-a fost de-ajuns!
Pe Fulger mort! Pe-un mal străin
L-a fulgerat un braț hain!
De-argint e alb frumosu-i port,
Dar roș de sânge-i albul tort,
Și pieptul gol al celui mort
De lănci e plin.
[...] Citește tot
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Cântul III
"Prin mine mergi la cuibul întristării,
prin mine mergi la veșnic plâns fierbinte,
prin mine mergi la neamul dat pierzării.
Justiția mișca pe-al meu Părinte,
puterea cea divină m-a durat,
iubirea primă și suprema minte.
Când eu n-am fost, nimic n-a fost creat,
ci veșnic tot și-n veci voi fi durată,
să lase-orice speranță cine-a intrat."
Așa scria-n coloare-ntunecată
deasupra unei porți. Și-am zis: "Ce scrie,
maestre,-aici e vorbă-nfricoșată."
Iar el atunci ca unul care știe:
"Se cade-aici să stingi orice prepus,
și-oricare spaimă moart-aici să fie.
[...] Citește tot
cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Infernul, traducere de George Coșbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Henry Tripp
Banca dăduse faliment și eu îmi pierduse toate economiile.
Eram deja sătul de toate jocurile murdare din Spoon River
Și m-am gândit să fug departe,
Să părăsesc locul unde m-am născut și familia;
Dar chiar când trenul de la miezul nopții a tras în gară,
De pe trepte au sărit repede Cully Green
Și cu Martin Vise și-au început să se bată
Pentru a rezolva vechea lor rivalitate,
Cărându-și unul altuia pumni care sunau
Ca niște lovituri de măciucă.
Se părea că va învinge Cully,
Dar deodată pe fața lui a apărut un rictus
De lașitate grețoasă și, sprijinindu-se de Martin,
A miorlăit " Dar noi suntem prieteni buni, Mart,
Doar știi că-s prietenul tău."
Martin i-a trimis, scurt, o directă
Și apoi alta, și alta, făcându-l una cu pământul.
M-au arestat, ca martor,
Și-am pierdut trenul, rămânând în Spoon River
Pentru a-mi continua lupta cu viața până la capăt.
[...] Citește tot
poezie de Edgar Lee Masters din epitaf din ANTOLOGIA DE LA SPOON RIVER editura CORESI, ediție 2020, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marșul Unirii
(versuri închinate memoriei lui Constantin Osoianu, străbunelul meu, unul din Membrii Sfatului Țării care cu 94 de ani în urmă a semnat alipirea Basarabiei la Țara-Mamă)
Eu mă mândresc cu-această mare tricoloră
Și cu memoria genetică păstrată.
Mesajul vostru îl aude-ntreg poporul,
Voința națiunii e de VOI întruchipată.
Chiar dacă ne lipsește-un Inculeț,
Înlocuit de patrioți ca alde Ghimpu,
Oricum, aici e totul Românesc:
Și Dumnezeu și Cerul și Pământul!
Chiar dacă nu ne vrea uniți, la Cotroceni
Și nici la Chișinău, elita asta, lașă,
Suntem români, suntem români basarabeni,
Ne vrem și noi întorși cumva, acasă!
Și nu mai vrem să ne despart-un mal de Prut
Venim cu suflu nou și spusa languroasă.
Suntem români ca-n secolul trecut,
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (25 martie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marșul unirii
(Versuri închinate memoriei lui Constantin Osoianu, străbunelul meu, unul din Membrii Sfatului Țării, care cu 94 de ani în urmă a semnat alipirea Basarabiei la Țara-Mamă)
Eu mă mândresc cu-această mare tricoloră
Și cu memoria genetică păstrată.
Mesajul vostru îl aude-ntreg poporul,
Voința națiunii e de VOI întruchipată.
Chiar dacă ne lipsește-un Inculeț,
Înlocuit de patrihoți ca alde Ghimpu,
Oricum, aici e totul Românesc:
Și Dumnezeu și Cerul și Pământul!
Chiar dacă nu ne vrea uniți, la Cotroceni
Și nici la Chișinău, elita asta, lașă,
Suntem români, suntem români basarabeni,
Ne vrem și noi întorși cumva, acasă!
Și nu mai vrem să ne despart-un mal de Prut
Venim cu suflu nou și spusa languroasă.
Suntem români ca-n secolul trecut,
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (12 octombrie 2012)
Adăugat de Anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înjurământ
Ce știți voi muritorilor perverși
Pe cine pierdeți azi definitiv
Când ați avut sinceritate ca-n povești
Într-un gigant ce rejetați fără motiv.
Uitați-vă-ndobitociți măcar
La ce-s acum imagini de arhivă
Oare veți mai avea un cărturar
Să vă asculte, om, fără eschivă?
Din mintea neagră, ce-o purtați ușoară
De goliciunea sumbră-n sentimente
Îmi mai găsiți un politician, așa-ntr-o doară
Să fie sincer, om, eminamente???
Îl meritați oare, voi lașii necitiți
Să-aveți așa valoare, chiar postum
Slugi și dezbinători în fond nefericiți
Cu merit de-a rămâne-n viitor un scrum.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântul XI
O, griji nebune-a lumii muritoare,
ce false-ți sunt acele silogisme
cari plumb pe-aripi îți pun ca să nu zboare!
Sucește-aceste legi, și cu sofisme
e cest de-aici, vreau alții-o preoție,
și-a fi stăpâni prin silă și-aforisme,
dincoa' negoț civil, și-aici hoție,
iar altu-n pofta cărnii-nămolit
se mistuie, sau zace-n trândăvie,
când eu, de toate-acestea mântuit,
eram cu Beatrice-n ceru-n care
cu-așa de mult-onoare fui primit.
Iar când se-ntoarse-n sferă fiecare
la locul său avut și mai nainte
și-a stat fixat ca-n lustru-o luminare,
[...] Citește tot
cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Paradisul, traducere de George Coșbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copii nu-și mai vor părinții
fețe crispate, deșertice dungi bătătorite
poartă umeri printre pomi uscați
în suflete
o mână prinde marginea lumii, caută vieții
sprijin
din iubirea plecată a mai rămas doar un număr
nu striga munților, versuri fără cântec
păsările nopții, hulpave, sorb inimi vânate
în ceasuri de noapte
în lăcașul fără liniște, bat bolovanii pământul facerii
ei scot țipete ciudate
amintirile tale și-au bătut pașii până la mine
un cer fără aer ne sufocă gândurile lașe
lumini ciudate se sparg în idei sterile, nefecundate
nu trăim în normalul realității
un stârc își cară în spate povara existenței
pe o câmpie fără iarbă
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (iulie 2013)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Miros, pieptene, lingură
Chiar și "ar-fi-putut-fi" revine.
Cel mai simplu lucru miros, pieptene, lingură
se întoarce învolburând o pulbere strălucitoare-n aerul însorit,
o confuzie care se cere și trebuie cunoscută,
o sete insistentă de istorie, o foame a sufletului.
El așterne ideea pe hârtie,
rememorând cum ei priveau odată două nurci
acele jurubițe sinuoase mai fluide decât însăși apa.
Gândul și sentimentul sunt oare la fel de întrețesute,
o elice-n spirală arzând timpul?
Acum apa s-a liniștit,
reflexia și pierderea rămân egale cu ele însele.
Dar, unde se duc, de fapt, se întreabă el,
sau de unde vin;
este vorba de niște mijloace de reînviere,
de un pâlpâit al celulelor, de o nevoie de simetrie?
Renunță la o dimensiune și... despre ce a fost vorba?
Ticul nervos al ironiei lui e doar o scurtătură:
[...] Citește tot
poezie de Jan Owen, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce tu nu ai dorit va fi dăruit
De ce fel de doruri-mi vorbești
Când eu ti-am cerut să te iubești
Cum te-am iubit ca un infinit
De nimic din lume atras, ispitit
Și tu te-ai întrebat, ce ai oferit
Dureri inimii-n neînchipuit
Chin de a te iubi în simț biciuit
De poezii ce altora le-ai dăruit
Gândindu-mă cu ce ți-am greșit
Infingându-mi condeiul în piept
Devenind pe filă un vers cu glas inapt
Surd ție ce erai-ncântată de năclăit
Gorn a celor ce vânează o muză
Văzând cum mi te adoram nebun
Copiind in reflexii tușul meu de rază
Ce-ți cânta lumina, să ți-o supun
[...] Citește tot
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La astrul... sau... Odă Păunesciană
Auzisem de tânăr- pe alt meleag, nu la noi,
Eu fugit nu de laș, cu curaj de mai bine-
Ce curent-viitură spală o țară cu eroi...
Ode tineri închină, la străbuni... fără mine.
Dar nu ape murdare îs plecate în dezastru.
Arta pură, poemul, le revarsă în tumult,
Peste minți inhibate în minciuni- un măiastru,
Un gigant al culturii- cea uitată de mult.
Oameni, sute de mii se adună în hippies
Pe-un tărâm de Manoli și de Ane zidite;
Dar nu drog să consume, nici să bea cum smintiții îs...
Ci la cântec să asculte- poartă, în inimi rănite.
Să se încânte de-ai lor- semănați pentru artă
De un imens de talent- creatorul de carte.;
Cel din Bălți ce-i născut, Constantin fiindu-i tată...
Cel, ce drag l-aș fi vrut, ca să-l am suflet parte.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (21 mai 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântecul de război al sarazinilor
Noi suntem cei care sosim mai iute decât soarta,
ca tunetul, călări în zori sau în amurg la poarta
voastră de fildeș, de luptă întotdeuna gata:
Vegheați Palizi Regi de la Apus și voi, și sluga!
Noi nu lenevim în mătăsuri și în catifele,
nici nu murim solemn, cu suflete de piatră, grele,
printre femei care-n genunchi bocesc după perdele
sau printre copii cu ochii uzi scâncindu-și ruga.
Noi dormim afară pe frânghii sub cerul de cleștar
pentru-a sări cu urlet trezi-n șei, în goana iar și iar,
cu soarele sau luna la creștet felinar,
prin praf una cu caii, cu vântul și cu fuga.
Din țările unde-s elefanți și leul stă pândar,
de la forturile din Merou și cele din Balghar,
semiluna prin sabia noastră lumineză clar
până departe, la dezolantele ruine ale cetății Rum.
Din India,-n Valencia am năvălit într-un talaz
și, Mare e Allah! Spania va purta din nou burnaz;
în câmp deschis fără-îndurare lovind, fără răgaz,
[...] Citește tot
poezie de James Elroy Flecker, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Supra... viețuirea
Pare-a fi doar un plus superlativ
Paradoxal, un academic acceptat;
Ca și cum ființa-i pleonasm la "existat"
Și dorul de-a trăi etern, un laitmotiv.
Nu știu ce-i să trăiești peste trăit,
Dar am în scoarță, în oase un înscris
Să-mi păstrez eu-l fizic... Interzis
Să-mi rup din lanțul de destin ce mi-e voit.
Am zis destin, necunoscutei "X"
Ce-o dau monedă schimbului "nu știu"
Mereu după se-ntâmplă... un prea târziu;
Doar arogant să demonstrez că "știu, la fix".
Mă-ntorc la termen; "peste viețuire"...
Ca și cum moarte-ar fi peste-a nu fi
Și nu cred iotă că n-am cum a potrivi
Mesaj ce n-am de la străbuni... de retrăire.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (22 februarie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Degradatori de nație
Trăim perpetuu în rușine
Oh, națiune, biet popor
Condus de-o gașcă; golănime
Politicând interes... lor.
Rămânem prinși tentacular
De-o caracatiță gigantă,
Infipți în ac de-un insectar
De-o vanitoasă... atentantă.
Mă îngrozește-un car de silă
Că-s provenit de-un timp lugubru
De-o neștiință crasă... Am milă
De mine, ex... comunistul sumbru.
Nu-i-ndeajuns că m-am dezis
De putrezimea de prostie,
De lene, pungășii-n permis
Că știința-i bunul... din hoție?!?
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 iunie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre lașitate și suflet, adresa este: