lebede şi noapte

Simfonia tăcerii

am adunat tăcerile
la apus
strigau trompetele în parc
pe lac
cor lung de lebede obosite
în palmă purtam o lumânare
nu o stingeţi, vă rog
deschideţi uşa durerii
să urle, să ţipe
să joace pe frunzele toamnei
eu am rămas să repet cuvinte
la răscruce de gânduri
târziu, mă sting
într-o simfonie a tăcerii în catedrale de suflet
lăsaţi-mă să vin, să vin acasă
să văd lacul cu nuferi
femeia în poartă
să beau cupa uitării în ultima noapte

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Magnifică poveste de iubire...

. Magnifică poveste de iubire
Ne-a-ncununat cărarea cu safire,
Ne-a-ngemănat cu taina nopţii sfinte,
Prin sărutări, suspine şi cuvinte...

... Ne rătăcim sub tainic clar de lună,
Când păsările pe la cuib se-adună...
Doar frunzele foşnesc ca-ntr-o poveste,
Sub licărirea stelelor celeste...

... Iar râsul nostru, destrămând tăcerea,
Şi glasul tău, mai dulce decât mierea,
Fac florile ce dorm să se-nfioare,
Şi susură pârâul la izvoare...

... Îţi mângâie cosiţa sfântă boare
Şi te sărută sălcii plângătoare,
Şi iarba-ţi mângâie picioru,-n şagă,
Căci tuturor, le eşti atât de dragă...

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Duduveică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerul

Cerul s-a deschis precum un fermoar
Şi nori sângerii au pătruns
Pe sub coama zimţată a apusului
Pe care dansau ca pe un ocean,
Frunzele toamnei – lebedele tăcerii.
Furtuni forfecau liniştea
Cu lame de fulgere.
Noaptea s grăbea să prindă ultimul tren.
Lacrimi albastre alunecau pe caldarâmul uitării.
Paşii treceau prin horă de tunete
În univers...
Tăcerea se aşternuse ca un pled peste inima mea.
Toamnă, toamnă târzie,
Toamna în care am împlinit
Cincizeci de ani...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Picături de timp

amintirile plâng
lângă coconul spart -
pulbere de stele risipită-n vânt

cad cioburi de cer în crepuscul -
picături de timp în clepsidra vieţii

fir de nisip ce toarce dorul
răsucit pe deget
o dată
de două ori
laţ aşezat în jurul inimii ce tace
şi tace atât de rece

izvorul iubirii a îngheţat
clopoţeii de apă -
cântecul de lebădă al cuvintelor -
se sparg de pereţii nopţii

până şi zborul a amorţit

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Noaptea ziua o deşteaptă
Printre raze aurii,
Mă găsesc în miez de şoapte
Prin arome ghiduşii.

Gâdilă în cap bostanul,
De croiesc uzoare vii
Şoricei pe mustăcoară,
Prind curajul prin câmpii.

Visul ochilor coboară
Trepte pe bolţi sinilii,
Gânduraţi pe-o ulicioară
Sunt doar paşii mei târzii.

Cloşca-n cuibu-i priveghează
Liniştea în jurul lor,
Puilor ce mâini să-i vază
Printre lume trecători!

[...] Citeşte tot

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoarea unui copil către mama plecată la muncă

Mamă, de ce nu vii mai repede acasă?
Mi-e dor de tine. Mi-e atât de dor!
Te-ai dus în ţări străine, dar ce-mi pasă?
Cine-mi mai spune mie "Somn uşor"?

Eu ştiu că n-aveam nici un ban, mămico
Mergeam la şcoală ca un zdrenţăros
Pofteam o ciocolată, sau un Cico
În timp ce alţii le vărsau pe jos.

Colegii mei vin tot în limuzine
Au bodyguarzi, şi bani de buzunar
Dar eu, măicuţo, te am doar pe tine
În poza scumpă, din Abecedar.

Când nu mă vede doamna-nvăţătoare
Eu scot fotografia şi-o sărut
Colegii-mi spun "orfan", şi cât mă doare!
Atâta răutate nu am mai văzut.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (2 august 2014)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strigăte în noapte

Pluteşti pe umbre de apus,
În liniştea-nserării,
Sperând să vezi venind de sus
Motivul întristării.

Nu vine, aripi nu se văd
În depărtata zare,
Iar până-n zori nu se-ntrevăd
Speranţe că apare.

Sunt nori ce, negri, dau năval
Pe cer şi-n gânduri sumbre,
Iar timpul trece infernal,
Lungindu-se-n penumbre.

Nu vine, soarele-a apus,
Deja-i târziu, e noapte,
Nu se mai vede, aripi nu-s,
E timpul pentru fapte.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iatacul norilor

O ceaţă deasă curge peste dale,
pe-o stradă-n care totu-i nemişcat,
şi face ca luminile banale
să pară candelabre-ntr-un palat.

Iar la lumina lor, ca pe o scenă,
o balerină-alunecă uşor,
plutirea ei lăsând în urmă trenă
prin aerul ce pare-acum un nor.

E-atât de naturală, de frumoasă,
în dansul pe o arie de vis,
încât privirea-mi fuge, curioasă,
spre scena care-n noapte s-a deschis.

M-apropii şi-o cuprind cu aripi blânde
- sunt lebădă pe apa unui lac -
în dansul ce, prin ceţuri fremătânde,
mă poartă spre al norilor iatac.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Călător prin gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Slove - muguri de luceferi

culeg lumină de pe geana nopţii
o strecor în suflet ca pe mărgăritar
am străbătut în viată multe echinocţii
hoinărind ca vântul libertin solitar.

am alergat desculţă prin vălătuci de ploaie
şi am băut nectarul din crinul rourat
gânduri s-au tapetat pe pereţi în odaie
stelele nemuririi mi-au dat visul curat.

valsul lebedelor pe lacul cu nuferi
pune în mişcare universul poetic
se-nverzesc cuvintele, muguri de luceferi
acoperă cu nimburi arborele genetic.

îmi port senectutea pe umerii teferi
conjugând iubirea cu cântul frenetic.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Volatilitate

era atât de frumoasă
păşea pe aer proaspăt
părea un nufăr ziua
părea o lebădă
noaptea

trupul ei era din lut mlădios
de amforă pierdută-n nisipuri
de vestală neprihănită în temple

ochii ei erau ca oceanul primordial
neatins de furtuni
de corăbiile aspre

glasul ei era de-argint înaripat
pielea de fluturi sălbatici
de mătase albă
era atât de frumoasă
încât i s-ar fi închinat
zeii străvechi

[...] Citeşte tot

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce?!

Ce ploi?! Ce lacrimi?! Ce dureri?!
În evantai de liliac şi cânt de floare de cais,
În dans de lebede pe lac,
În nopţi de sticlă?! Sau în vis?

Ce vânt de nebunesc poem?
Pe portativ de albe stele;
Pluteşte ca un nufăr blând
Dumnezeiască mângâiere...

Dar ploi în sânge gri ţâşnesc
Şi sufletu-i rănit de fulger...
Pe pat gătit cu flori sânger,
Cu lutul, iată, se-nfrăţesc.

Şi fiinţa mea-i de-acum un tunet...
Ce ploi?! Ce lacrimi?! M-am născut,
Transcendental să urc spre mâine,
Să fiu condei de fapte bune
Şi să fiu pită de cuvânt...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrânul soldat

îţi caută gura cu nebunia
unui adolescent ce numără
stelele aruncate pe cer
te gustă numai noaptea
cu tandreţea lipsită de ruşine
trece pragul cu dorul de ea
ochii scoşi din raniţa plină
cu praf de stele presurat
mângâie corpul până la glezne

bătrânul soldat moare sorbind
cu nesaţ esenţialul uitat
la marginea patului de vegetaţie
fugind pe asfaltul ud şi plin
de tacâmuri de pui de lebădă

bătrânul soldat te priveşte
cu ochii puri hăituiţi de un muncitor
forestier în haine verzi în lumina
electrică şi inumană până la capăt

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec

Doamne, pasăre ce sunt,
umbră deasă pe pământ,
cuibul lasă-mă să-l fac
între stelele din lac
să vâr ciocul sub aripă
somnul când vine în pripă,
să plâng, Doamne, să tot plâng
gâtul lebedei prea lung,
firul trestiei subţire,
peştele mut de uimire,
taina lacului adânc,
pântecul fără de prunc.

Doamne, inima-mi plăpândă
unda s-o lege de undă,
malul să-l lege de mal,
albă luna - ca un cal
setea să îşi potolească,
umbra-mi să se risipească
ba-n abis, ba spre înalt

[...] Citeşte tot

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul scrie

despre sărutul care a pecetluit
tratatul scris în fiecare noapte
între cearşafurile pline de seducţie
unde ne-am unit celulele
şi
şi înlănţuiţi primeam soarele
în fiecare dimineaţă
de
de tăceri frânte pe sânii tăi
copţi de mângâieri năvalnice
şi
şi
şi zăgazurile cad din minut
în minut prin păcatul jilav
surpat în lumina clipei
poetul scrie din patul de cetină
atins de trupul tău de floare
cuvântul e grindă pe care păşeşti
cu graţia unei lebede
sunt

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dansul lebedei

Am făcut salturi mortale pe lac, înecând albul în blue marine.
În jurul meu, cercuri concentrice îmi desenau calea.
Luciul apei făcea să alunec uşor printre ani de zbor.
Ştiu că nu pot zbura prea sus, eu îmi deschid aripile larg
într-un evantai al luminii, doar că nu mă inalt.
Uimită privesc dansul de sclipiri a soarelui,
aplec capul în luciul clipocind a viaţă
scutur, mulţumită de ce văd, gâtul lung şi delicat.
Noaptea când stelele se cuibăresc în ochiuri de apă
transform lacul într-o sală de bal. Cântecul meu răsună
alungând întunericul, ajunge la malul celălalt al existenţei.
Aripile fâlfâind a uitare de sine, se apleacă încet, încet,
până ating apa într-o ultimă zbatere a sorţii.

Ochii privesc stelele cerului, apoi licăririle apei.
Înţeleg, voi adormi pentru o veşnicie şi o secundă.
Vocea mi se stinge ca un ecou pe sfârşite odată cu candelabrul vieţii.

Povestea e adevărată, mi-a scris-o o lebădă pe un fulg
Înainte de a dispărea într-un superb dans al morţii.

poezie de Marioara Vişan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O altă Magdalena

Aripi de vecernie îmi cad peste umeri
şi ochii îşi fac semnul crucii
la sânul lui Dumnezeu,
iar eu, precum un copil, cu pumnii plini de cireşe,
calc peste cioburi de icoană spartă
şi nu mă rănesc...

Atunci când lipseşti din mine, nici poemul nu-şi deschide ochii să lumineze,
iar prin sânge parcă mi-ar trece lebede somnambule
şi oasele prind să-mi înflorească
în gura uscată a tăcerii
ce muşcă din noapte...

În visele mele curg apă neatinsă,
ca o rugăciune mă preling,
o altă Magdalena la piciorele lui Iisus,
acea jumătate de măr
ţinută între palmele tale...

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Con orbiri literare

uneori făptuiesc suicidul
la sânul ciudat al îmbrăţişării tale,
mă reîntorc la tine în viaţă,
moartea umblă în papuci de casă prin odaia cu lebede
luntrea e încă departe iar luntraşul, beţiv,
în largul de ape de leaturi aruncă
ca în mal, de ancore-a morţii poruncă

zidind mănăstiri, sentinţe-n gingii
(dinţii mi-au emigrat încă din vremuri eterne-n efigii)
tiptile-n nimicuri de dricuri
şi-mi eşti în cuminte de rai,
mi-e piatra mai moale, căzută-n lăuntrul
pletelor tale de grai
şi pielea-ţi era mai moale la strai

doar noaptea voiaja perpendicular
pe umbre
şi taina e-n clar

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Persefona
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacul florilor de câmp

Florile de câmp gătite cu bănuţi multicolori
În suveică ţes în zori malului o cingătoare,
Liniştită e trezirea plopilor tremurători,
Vântu-ascute-n stufărişuri lănciile sclipitoare.

Noaptea stavila-şi ridică în ţipete de cocori,
Ochii lacului deschid cercuri line, crescătoare,
Florile de câmp gătite cu bănuţi multicolori
În suveică ţes în zori malului o cingătoare.

Lebăda îşi cheamă puii să le facă-înviorare,
Urme de noroi revarsă lopătari scormonitori,
O broscuţă sare-n salturi de pe-o rampă de lansare,
Privesc şi zâmbesc din maluri încărcate de rumoare
Florile de câmp gătite cu bănuţi multicolori.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe-alei

e naşpa fir-ar ea toamna
cu soare de vară
cu plimbări fără ţintă prin parc
pe lac cu lebede albe
graţioase ca tine
şi castane pălindu-mă-n cap

orizontul mi-i forfecat de copaci
şi totuşi simt cerul
că-n ochii mei se închide
aşa ca o inimă ce încă
mai bate pentru noi doi

apropo
întunericul nopţii fără de somn
e prielnic aducerilor aminte
apar şi eu pe ecranul ochilor tăi
sau am fost doar aşa un fel de... joc de cuvinte

las parcul în urmă cu croncănitu-i de ciori

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Postolache-Doljeşti
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninsori la Clopotiva

Dar astea nu‐s ninsori iubito
sunt lacrimi plânse de poet
bat clopote la Clopotiva
în turla cerului încet.

Ding‐dong auzi‐le cum sună
prin noaptea veacului de fier
m‐aş căţăra până la ele
pe dalbe funii de eter.
M‐aş tot sui şi m‐aş tot duce
au lume scoasă la mezat
mi‐aş da cămaşa pe tarabă
pentru un fulg imaculat.
M‐aş tot sui şi m‐aş tot pierde
lume fardată cu monezi
pe‐un fulg m‐aş vinde într‐o piaţă
la traficanţii de zăpezi.
Dar astea nu‐s ninsori iubito
sunt lebede murind încet
bat clopote la Clopotiva

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Evu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!