Citate despre lemn și moarte, pagina 3
Noaptea soarelui
( Speranțele aleargă cu pumnii strânși la tâmple.
speranțele se-ntreabă din ochi: Ce-o să se-ntâmple?
speranțele ducându-și la buze-un deget pal
se-ndepărtează...
--- Taci!... )
Ca un pumnal ce sfâșie o piele,
un avion alunecă pe cer.
Opt și un sfert!
Mai mult nici o secundă.
Un trăsnet!
Deodată, toate ceasurile-au stat,
cu limbile-nghețate ca-ntr-o gură
încremenită.
Timpu-a murit.
Cine dărâmă
[...] Citește tot
poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cea mai cumplită nenorocire
Cel mai amar dintre toate lucrurile din viața mea amare:
Ea, pe care-am iubit-o nespus, lumii mele centru,
E moartă și-acum, într-un sicriu din lemn de cedru
Plumbuit, se afla undeva departe, nemuritoare
Sau, nor-fantasmă, cutreieră o singurătate mare
Împinsă de forțe stranii zi de zi, metru cu metru,
Mie-asemeni, neconsolată, abandonului epicentru,
De neatins, oricâte implorări sau rugi curg fără încetare;
Resturi de viață petrecute-ntr-o nesfârșită lamentare.
Acesta-i cel mai amar lucru: nu-i pot întinde-o mână
De ajutor și nici s-o consolez, deși, o, cât aș fi vrut!
N-o pot încuraja și nu-i pot oferi nicio îndrumare;
Și gândul că-i singură, biet nod nevăzut de țărână,
În lumea stafiilor... ea, pe care-am iubit-o cel mai mult!
poezie de C. Louis Leipoldt, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
1908
Domnului A. Vlahuță
(fragment)
Bine-ai venit, an nou! - Cu voie bună,
Încrezători ți-ngenunchem-nainte:
Ne-aduci comoară de speranțe sfinte,
Ori prevestiri grozave de furtună?...
De pretutindeni se ridică șoapte
Și plâns înăbușit spre cel ce, ție,
Înduioșat acum, ți-a dat solie
Să luminezi odată trista noapte!
Că sunt aici dureri nemângâiate,
Blesteme dureroase, - sunt copii
Flămânzi și goi, și casele pustii, -
Sunt cruci de lemn, la margine de sate...
Și morții lor așteaptă de la tine,
[...] Citește tot
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îi plăcea încăperea cu mobile vechi. Emana o liniște specială, un fel de "am oprit ceasul pe loc". Te simțeai bine, cumva la adăpost, încercai sentimentul odihnitor că nu se poate întâmpla nimic extraordinar îndărătul obloanelor de lemn. Chiar moartea putea veni lin aici, cu pași de pisică, o moarte fără spasme, nu act necruțător, ci împlinire.
Rodica Ojog-Brașoveanu în Cianură pentru un surâs
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Paște Fericit!
E Paștele, prieteni, pe-o cruce de lumină
Mântuitorul nostru la noapte o să vină
Va da deoparte piatra cu brațul Lui cel sfânt
Soldații or să cadă netrebnici la pământ
Nu are chip de înger, nici voce de copil
E aburul psaltirii pe fluviul lui April
De veți vedea în iarbă icoana unui miel
Împărățind o lume - să știți că este El
Cutreieră prin haos de două mii de ani
Azi îl trimite Tatăl din nou la Ghetsimani
E semn înalt că vine și nu va mai pleca
Ticăloșită-i lumea și epoca e grea
Ucide fiu pe tată și maica pruncul său
E foamete, și spaimă, și-o ducem tot mai rău
E vremea de pe urmă, Sodoma stă să cadă
Catapeteasma lumii pleznește ca o spadă
Azi nu mai e rușine, nici frică de păcat
Devine tâlhăria politică de stat
În numele iubirii de oameni și dreptate
[...] Citește tot
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (14 aprilie 2014)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Lână roșie
caier peste caier
și-un tăietor
de lemne
sub tălpile războiului
mișc patru scânduri
mă dor ochii
visez lămpi arzând
deșir lână roșie
am uitat cântecul
leagănul e gol
de la moartea
lui lazăr
poezie de Carmen Secere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În drum către tine
alerg pădurea peste un deal
trec cu trăsura prin încăperi
trenul electric pare un cal
pasărea-pește cântă de ieri
înger femeie dintr-un bărbat
la rugăciune am să renunț
un câine râde îmbălsămat
și-ntr-o sămânță umblu desculț
cioburi mioape taie în lemn
vârfuri de scări spre zeppeline
c-o mângâiere până la semn
un curcubeu suie pe șine
vând amulete într-un popas
urmele arse mușcă din porți
sunt caravane cifrele ceas
ducând prin oase șiruri de morți
poezie de Florin I. Cernat
Adăugat de Florin I. Cernat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Două maluri..
(în stil basarabean)
Când toate câte-au fost nu vor mai fi,
când n-a mai fi "atunci" și nici "acum",
și tot ce-am fost aiurea va muri
și va pleca pe ultimul său drum,
Mă va petrece soarele - n amiezi,
( îl vreau nițel ițit de după nori),
mă va petrece capra cu trei iezi
și stol de corbi ( de-acei nemuritori ).
Se vor opri ai mei cu poduri și pomeni,
o mâță neagră la o margine de drum,
se va ruga pentru pentru un boț osoieni
ce va renaște iar, ca pasărea din scrum...
În buzunarele sicriului averi
vor zornăi o melodie cristalină,
ce răsuna, adeseori și nicăieri,
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (19 iunie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atunci am înțeles
Atunci am înțeles, tu erai singură
în cenușiul mat al humii
eu însămi stam la capul tău
ca la celălalt capăt al lumii.
Preotul cânta slujba obișnuită
dascălii îngânau partea lor
mă uitam cum cad bulgării peste tine
și mă miram cum nu mor.
Tata plângea, dar trăia mai departe
lacrimile mamei erau secate
copiii tăi nu știau încă să plângă
vântul nu știa peste ce bate.
Legăna crucea de lemn pe care scria
că te-ai dus la treizeci de ani neîmpliniți
cu liniștea cu care legăna
crângul de pomi înfloriți.
[...] Citește tot
poezie de Ileana Mălăncioiu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Don Juan în infern
Când Don Juan descinse spre unda subterană,
Lui Charon îi întinse obolul său, solemn;
Posomorât, moșneagul, cu fața diafană
Dar braț voinic, înșfacă lopețile de lemn.
Femei cu rupte rochii și piepturi dezvelite
Se zvârcolesc cu jale sub negrele stihii;
Și ca o mare turmă de victime-oferite,
Gemea prelung în urmă-i cortegiul de stafii.
Râzând cu haz, valetul își reclama simbria,
Și, mâniat, don Luis țintea cu ochiul crunt,
Luând drept martori morții ce populau câmpia,
Pe cinicul ce-și râse de părul său cărunt.
Înfiorată, casta Elvira, sub zăbranic,
Lângă perfidu-i mire și-amant de pe pământ,
Cerșea supremu-i zâmbet, ispititor, tiranic,
Dar cald de-nduioșare ca-n primul jurământ.
[...] Citește tot
poezie celebră de Charles Baudelaire, traducere de Nicu Porsenna
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vioara Stradivarius
A venit o comisie de expertiză,
M-a măsurat din cap până-n picioare:
"Din lemnul acesta vor ieși trei țimbale
Luați-i așchiile la analiză."
Apoi au venit tăietorii de lemne,
Topoarele lor mă izbeau în genunchi,
Sângele cald îmi șiroia pe trunchi,
Duceau lipsă de țimbale pesemne.
Meșterii tăcuți mă strângeau la rindea,
Mă lucrau cu grijă ca pe o comoară
Dar lemnul din mine nu îi asculta
Și s-a prefăcut în vioară.
Mai marii lor s-au întors într-o seară,
Dintre coperți prăfuite de carte,
Au condamnat toți meșterii la moarte
Că lemnul rebel a ajuns vioară.
[...] Citește tot
poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cioc, cioc, cioc
Începem să murim pe dinăuntru și, asemeni altor statui,
Dedicăm amintirii noastre eterne
O mulțime de fleacuri sculptate
În beton, bronz, ipsos sau lemn.
Putrezim; înăuntru, pe dinafară.
Așa se face că atunci când Moartea,
În cele din urmă, este expusă pe fețele noastre,
Prietenii
Sunt brusc liberi să recunoască, pur și simplu mirați,
Că, de fapt, nu ne-au cunoscut niciodată
Atât de bine...
poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântece simple: Mărior
Din nou ne cheamă iarna la sobă, să vorbim.
Ciori au bătut văzduhul ca niște cuie și-mi
place-n urechi tăcerea cum scârțâie... Pesemne,
iar au pornit, în uliți, căruțele cu lemne.
Amurg. De-ar bate-n ușă deodată, cineva,
desigur că i-aș spune: intră! și ai intra.
Tăcerea-n noi și-n seara căzută-ntre covoare,
ar fierbe ca un cântec călduț, de samovare.
N-ai întreba nimica și-ai aștepta răspuns
Ți-aș spune: o lumină din mine s-a ascuns.
Vrei să ți-i pun la sobă pantofii de mătasă?
Ți-aș spune: ai picioare ca iepuri mici de casă;
și vorbele-ar rămâne limpezi și grele-n noi,
ca ciorile surprinse de moarte într-un sloi.
Și mi-ar fi poate frică să nu ghicesc ce-nseamnă
făptura ta, împinsă aicea dintr-o toamnă,
cu capu-n mâni visată, deștept, de-atâtea ori!...
Am bănuit că-i iarnă afară după ciori,
și-aș fi voit să-l dărui cuiva, ca să-l ascunză,
sufletul, cât o umbră crescută sub o frunză.
poezie clasică de Benjamin Fondane din Priveliști (1922)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem pentru Nicolae Dobrin
În Trivalea cu dragoste și pruni peste care umblă închipuit râul Doamnei,
Mirosind a lemn de caleașcă voievodală,
Am văzut astă toamnă, toamnă românească născută la Rucăr sau la Dragoslavele
O fată desenând o inimă străpunsă de o săgeată lângă numele lui Dobrin
Înscris cu briceagul în scoarța unui plop
Dobrin a învățat să cucerească gloria pe maidan
Intrarea lui pe teren produce amețeală în tribune
În clipa în care îl vedem lângă minge, înfometat de joc, ne cresc trandafiri în palme
El e toreadorul răsfățat de soartă și de noroc,
Iar noi suntem dragostea lui plătită cu sânge de taur
Oricare antrenor nu-și poate dori alt om în linia de atac
Dobrin cunoaște pedala care declanșează furia,
Dobrin, printre altele, admiră publicul
El face parte din acea categorie de artiști uriași și totodată cabotini
Care și-ar deschide venele dacă ar putea după moarte
Ca să revină pentru două minute și să guste din efectul produs în mulțime de gestul său
poezie celebră de Fănuș Neagu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ana lui Manole
Voi ziditi in jurul meu
Dar aici in zid sunt eu,
Dar aici in zid sunt eu,sunt eu
Hai, Manole, pune zid
Sa nu pot sa-l mai deschid,
Hai imbraca-ma in zid, zid greu.
R: Turla-mi soarbe capu-n ea,
In altar sta fruntea mea,
Ochii in feresti vor sta spre cer...
Voi lucrati si va e greu
Insa de murit mor eu
Jertfa voastra sunt chiar eu, eu pier
Pe oriunde sunt zidiri
Omul meu, sa nu te miri,
Le-au intruchipat doi miri de rand
Dara tu de-a pururi pleci,
Eu raman aici pe veci
Prada caramizii reci plangand.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balans
Când luna raza și-o-ntețește
pe aripile lui Pegas,
noaptea-și prelinge nebunia
făcându-și mendrele pe colțuri
de stânci și frunze rătăcite.
Turma lui Pan visează iarba
câmpiilor verzi a lui Hermes
pe când Olimpul zace-n toamna
Moirei cea aducătoare de Veșnicie
și speranța zilei de mâine și de veci.
Potecile încrucișate
urmează liniștea speranței
furtunii ce n-o să mai vină
cu prăbușirea în Tartaros.
Când zorile poveștilor trecute
revin pe muntele izbăvitoarelor dureri,
cu sângele prelins din răni bătute
[...] Citește tot
poezie de Christian W. Schenk din Convorbiri literare (2017)
Adăugat de Andrei Pop
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Alaiul unui cerșetor
Popor, faceți loc! trece-un călător!
Un sfeșnic înainte ș-un preot după dânsul;
De săraci se duce un trist coșciug de lemn.
Înfășurat în trențe, un corp este într-însul,
Lacrime sau doliu tristarea nu însemn. -
Cei mari, vă plecați! trece-un cerșetor!
Bogaților, loc! trece-un călător!
Acel cerșetor care chiar ieri nu avea pâine,
Clopotul răsună, că a ajuns la port:
I-a încetat durerea și grija pentru mâine;
Regii-s d'opotrivă cu cerșetorul mort.
Stați, țari și cezari! trece-un cerșetor!
Loc! loc, suverani! trece-un călător!
Țărâna-i se depune în urna veciniciei,
Unde concheranții p-a lor o au depus,
Și viermii putrejunei dau pânteci lăcomiei -
Sufletele toate se văd acolo sus.
Îndărăt, bogați! trece-un cerșetor!
[...] Citește tot
poezie clasică de Cezar Bolliac
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântecul dricarului (I)
Toate care au viață trebuie să aibă o moarte;
un sfârșit timpuriu nu înseamnă că ai trăit puțin.
Aseară eram la fel cu ceilalți oameni;
în această dimineață sunt înrolat pe lista morților.
Când sufletul și respirația sunt spulberate, unde se duc?
de ce forma se risipește și este încredințată golului din lemn?
Băiețelul meu, plângând, își caută tatăl;
prietenii apropiați mă regretă și jelesc.
Acum când nu mai știu nimic despre pagubă și câștig;
cum aș putea distinge ce este bun de ce este rău?
O mie de toamne după zece mii de ani
cine va ști dacă-am trăit în onoare sau în rușine?
Am un singur regret: cât am fost pe această lume
n-am băut niciodată vin pe săturate!
poezie de T'ao Ch'ien, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înlemnire
mama mea a murit pentru noi precum Hristos întinsă pe patru scânduri de pat
zilnic zi de zi pe rând pentru toți și pentru fiecare în parte
a suferit pentru nenumăratele mele josnicii înșelată de tata pentru credulitatea fiicelor
pe acel dreptunghi pavat cu cuie asemenea pieței orașului a vrut
să răscumpere toate podgoriile părăsite și fiecare ciorchine de strugure
ca și cum n-ar fi ajuns că El a murit deja pentru a ieși apoi din mormânt
moartea n-a vrut să vină după ea de-a lungul vieții deși mama i-a deschis ușa
cu ospitalitate și umilință a ajuns cu încăpățânare la mal cu barca din patru scânduri
privind în abisul ceresc prin oglinda ce separă adâncul de spațiu
scrisă pe copac precum madona pe scândura icoanei așezată pe patul noduros
între cele patru scânduri ale căminului i-a crescut cocoașa înlemnind singură și tăcută
fără zarvă mulțimi de gură cască elevi dezamăgiți și femei amăgitoare
număra șoptind mătăniile din lemn făcea să plutească copacul durerii în jos
poezie de Piotr Zemanek din Antologia poetycka (2014), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la lemn și moarte, dar cu o relevanță mică.
Ultimul dor
Acolo unde lângă râu
Se-nșir' răchiți bătrâne,
Se duce gândul meu ades,
Se duce azi și mâine.
Acolo-i satu-ncununat
Cu-a nucilor verdeață,
Ferice-acolo am trăit
A vieții dimineață.
Bisericuța cea de lemn
Și azi e vie-n minte-mi;
Căsuța cu doi plopi la drum
O văd parcă nainte-mi.
Și parcă din grădină ies
S-apuc pe ulicioara
Ce duce la ogor, țiind
De mână surioara.
[...] Citește tot
poezie celebră de Miron Pompiliu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre lemn și moarte, adresa este: