Citate despre licurici și lumină, pagina 3
Liliac
Buchet imens de liliac, in noapte.
Flori grele, lacrimand tacerea
Lasata, incet, pe lume.
Se stinse luna, se aprinse
O lumina verde, mica, langa mine.
E licuriciul care, harnic,
Imi spune "noapte buna"
In fiecare seara, cu drag.
Urarea lui, gandul lui
Ma invaluie in parfum,
Parfum de liliac
Mov, roz, alb...
Si sufletul e plin de
Dorinta de a-l ocroti
De a-i prelungi trairea.
Nu pleca, licurici de mai,
Te rog, mai ramai
In gandul meu,
[...] Citește tot
poezie de Rada Rancu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Agonie
din aer și apă haosul
coboară în strada bolnavă
surghiunită de nesomnul nopților albastre,
luminată de licuricii atrași de stele
ca de insule fierbinți într-un univers în schimbare,
pecete cuvintelor, lumina alungă visele
ce ne ucid amintirile cu parfumul florilor,
efemeride asaltează vinovate moartea clipei,
viața joacă cu numere iraționale
la ruletă
adevărul sucombă la naștere
ca un făt avortat.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Licurici în otavă
ea veni dintr-o lume
în care greierii scriau
solfegii pentru acei
veniti din zări atemporale
cântăreți de suspine
el dădu tonul luminii
în ochiul firav al seminței
de început
în fiecare an de atunci
ea cântă din inimi de fagi
el luminează cărarea
celor orbiți
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mamă, file de carte
Plâng răsăriturile pe umerii tăi mamă;
sunt din ce în ce mai puține...
Aplecată sub povara anilor grei, duci în spate crucea
precum Iisus... pentru alții;
din ce în ce mai grea, făcută din esență de trăiri,
mustind în seva lacrimilor tale.
Amfora din lut sfânt ai purtat în tine firul vieții
fără să te întrebe cineva dacă vrei.
Ți s-a dat și atât.
Casă ți-au fost durerile de tot felul;
pe zidurile ei au crescut grijile ca o iederă
împânzind sufletul și trupul.
Te-au încorsetat lăsând nevindecabile cicatrici.
Intactă e doar lumina sufletului tău
răsfrântă în ochi ca doi licurici;
infinită în timp și spațiu e pretutindeni cu noi.
Acum, pari o floare de câmp uscată
pusă în vasul ciobit din odaia cea mare.
Fragilizându-te, scuturi petalele
asteptând împăcată cu Dumnezeu
[...] Citește tot
poezie de Angelina Nădejde (26 iulie 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
În dezordine
furnicarul se mișcă-
mușuroi distrus.
*
Se aprind pe rând
luminile pădurii-
ies licuricii.
*
Soarele ascuns-
răcorindu-se câmpul
sub perdea de nori.
haiku de Ioan Friciu (2022)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La nuntă
În noaptea aceasta stelele se aprind
Pe cer pentru tine, iubita mea
Și lacul înverzește în liniștea lui,
Lumina se pierde în ochii tăi suavi,
Te rog mai lăsa-mă puțin să te sărut pe pleoape,
În liniștea noastră se scrie iubirea
La nunta frumoasă vor fi licurici de dragoste
Pe covorul de flori îți scriu cu inima mea
Un dulce și miraculos " La mulți ani, iubita mea soție!"
Te voi urma în viața mea...
Iar tu să-mi dăruiești un fiu preaiubit,
Viața să ne fie luminată.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scriitura filosofiei grecești este platoniciană. Mai mult chiar: istoriografia dominanta în Occidentul liberal este platoniciană... Așadar, Platon domnește ca stăpân incontestabil pentru ca idealismul, făcându-ne să luăm niște licurici mitologici drept niște lumini filosofice, permite justificarea lumii așa cum este ea, permite îndemnarea oamenilor să întoarcă spatele concretului, vieții, acestei lumi și materiei realului, pentru a-și îndrepta privirile către ficțiunile din care-s făcute poveștile pentru copii la care se reduc toate religiile...
Michel Onfray în O contraistorie a filosofiei: Înțelepciunile antice (2008)
Adăugat de Magia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai am visuri
Ascult cu urechea singurătății
trecerea clipelor-temnicer,
număr urmele
și literele scrise cu sânge
pe sufletul dezgolit
de speranță.
Totuși, mai am încă visuri,
rătăcite
în palmele pline de lacrimi
sunt nuferi ce vor să înflorească
din noroiul
cuvântului mort.
Încep să zbor cu gândul
printre cozile cometelor sihastre
căutând îngerii albi
să-mi lumineze cu licurici,
primăvara iubirii
ce nu cere
răsplată.
poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gândurile îi năvăliseră greierului în cap într-o seară, când nu putea ațipi din pricina unei priveghetori care-i împuiase capul cu cântecele ei, de sus, din copacul supt care dânsul se odihnea. "Mă rog, n-aș putea-o vedea și eu pe dihania asta? Ce neam așa de obraznic sa fie?" se întreba greierul. Și cum numai de întrebat se putea întreba singur, ca să afle și-un raspuns, își puse în minte să iscodească pe o lăcustă, deși numai la gândul că avea să vorbească unei obrăznicături, care îndrăznise să se întreacă din sărit cu el, îl apucau furiile. O căuta totuși și n-o găsi. "Firește gândi greierul lăcustă și să stea acasă dracul a mai văzut!" Și cum luna se ascunsese într-un nor, rugă pe un licurici să-i lumineze calea. Și, așa, se întoarse.
Emil Gârleanu în Din lumea celor care nu cuvântă, Cântărețul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis de iarna
Licurici să cadă
peste trupul meu,
noaptea când se-aprind
stelele, noian,
Eu să sap fântâni
dincolo de ele
și privind prin lună
ca printr-un ochean,
Să mă-nalț o clipă
până-n poarta zării
îmbrăcată toată
în al iernii voal,
Iar când mă voi strânge-n
gheme de lumină
să încep a ninge
lacrimi de cristal.
Și de le-ating ramul,
albul viscolind,
să roșească pomii
când zăpezi voi cerne,
[...] Citește tot
poezie de Elena Victoria Glodean
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vânători și căruțași, mârțoage și dulăi, culcați toți la pământ, dorm acum duși, la târlă!... Singure, stelele nopții se uită de pe cer la dânșii; ei aud cu urechile toată acea nenumărată lume de insecte ce se strecoară prin ierburi, țiuind, scârțâind, fluierând, șuierând și toate acele mii de glasuri senalță cu răsunet potolit în tăria nopții, se limpezesc în aerul ei răcoros și leagănă în somnie auzul lor aromit. Când însă vreunul se deșteaptă și clipește ochii, câmpia i se înfățișează luminată de scânteiele strălucitoare ale licuricilor; uneori cerul se încinge pe alocurea, în depărtare, de o vâlvoare roșatică, provenită din pârjol, și un stol întunecos de păsări se strecoară prin noapte...
Alexandru Odobescu în Pseudo-Kynegetikos, I (1874)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina și orașul
peste pașii fermi, haosul
coborat în strada
pedepsită cu neoane
dărâmă castele
luminate de licurici cu sângele lor,
fetusi atrasi de stelele fierbinți
locuiesc într-un univers în schimbare,
pecete cuvintelor, lumina scapă de ceața
ce ne ucide ritmic memoria cu parfumul florilor,
efemeride ne asaltează cu moartea clipei,
concepte ideologice mărșăluiesc
pe biciclete vopsite democratic oferite
bicepșilor învingători, în toiul nopții
viața joacă cu numere iraționale
la ruletă,
pătat
adevărul sucombă la naștere
ca un făt avortat.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sinele e veșnic fără formă, el nu ia nici o formă. Nici măcar forma lui Iisus, Buddha sau Profetul. Fiind totul din întreg, formele doar se aprind și se sting în El ca licuricii în noapte, ok? Forma nu poate lua un sine, după cum luna nu poate avea lumină pentru că lumina ei aparentă e doar o reflexie a luminii soarelui. Forma fiind efemeră nu poate lua în posesie Sinele care este etern. Nu există decât un singur Sine și acela este Dumnezeu, Spiritul necreat. sau poți să îi spui cum vrei pentru că El nu poate fi definit de cuvinte. A crede că forma poate lua un sine e ca și cum un delfin ar poseda un ocean. Iar expresia că "Sinele ia o formă umană" se referă la faptul că un val din ocean datorită frigului a înghețat. El nu este desprins de ocean și nici nu poate pleca din el.
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina
Mă cuprinzi din priviri?
Mă dezgolești de umbrele tale
Mă strecori în sufletul tău deschis
Te caută privirea la marginea adierii sau apocalipsa
În liniștea serii mă vei adormi pe brațul pufos
Și-mi vei zâmbi în fiecare dimineață.
Vei cunoaște lumina
Și poate că vei fi doar o lumină la cap de tunel
Sau un pasaj al miilor de licurici din flori ale sufletului
Hai să zâmbim cu dragostea noastră
Până vor zâmbi și cei din jurul nostru
Aprinsă să ne fie lumina sufletului
Până vom parcurge drumul neprogramat
Și vom alina sufletele singure.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înălțare
Iată pe decindea Dunării
trec poștalioane brumării,
prin miros pătrunzător de fân
sparte curcubeele rămân.
Doamne, de iubirea e durere,
preasmerit în rugăciuni ți-o cere
cel care, suiș, până la tine
năzuiește-n orice zi ce vine.
Tremurat văzduh va să prefire
sidefii sterlici fără oprire,
înălțând spre cer cu mare artă
licuricii din lumina spartă.
poezie de Corneliu Vasile (1997)
Adăugat de Corneliu Vasile
Comentează! | Votează! | Copiază!
De veghe în al timpului turn
Stau rezemat cu spatele de al timpului turn
în care, necontenit, un clopot tot bate
spre neodihna mâinii care mă sprijină de aer
și a talpei ce oprește a lutului zbor,
ce zădărnicește marea universului roată
nu știe nimeni de când se-nvârtește
ca să țină odată-n căuș
strigătul de sete obosit de atâta urcuș ,
animal ce-și leapădă la fiecare pas haina
și la celălalt alta i se așterne în drum.
Neastâmpăratul licurici mă va pierde
printre vești de-ntuneric și de răcoare.
Paznicul luminii se apleacă peste zori,
strigă neodihna neînvinsului somn
care cu zmeul a stat milimetric la trântă...
Un alt stăpân tot caută prin vremi neodihniți sori
peste care, încă nimeni, nu s-a declarat domn.
poezie de Aurel Ștefan Drăgan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la licurici și lumină, dar cu o relevanță mică.
Rostește Speranță...
Rostește Speranță când luna e nouă
și fir de păianjen în tremor sfințit
descântă lumina stropilor de rouă
sub ochiul icoanei nicicând ațipit.
Rostește Speranță când mărul dă-n roade
și gândul ți-l pune pe un colb de stea,
ascultă vârtejul iubirii ce arde
când cerul coboară spălând vina grea.
Rostește Speranață când frânt este zborul
și vezi cum se zbate pleoapa în zare,
rostește Speranță și-asculta bujorul
cum i se tulbură seva în floare.
Rostește Speranță când pacea-i stăpână
și vezi licuricii cum umblă pe cer,
ascultă îngerii scoțând din fântână
stropi de luceferi pentru ochiul stingher.
[...] Citește tot
poezie de Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întoarcere...
Te aștept cu brațele deschise
Am mii de lucruri ca să-ți spun
Să depănăm trăiri și vise
Să-mi fii Regină, eu nebun.
Să stăm în parc, la o terasă,
Să iau o bere, tu un suc
Să-ți ridici voalul de mireasă...
Să fii fecioară, ca-n trecut.
Să pierdem timpul... Bani de costă,
Putem să-l cumpărăm din nou,
Să facem noapte, zi anostă...
Să fii tu zână, eu erou.
Să-mi dai lumina ta de zâmbet
Să mă aprinzi, să îți fiu far
Când licuricii pleacă în zumzet...
Să ne mâncăm, la un grătar.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (21 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jerfa
Nu există biserică în care să nu fi căzut în genunchi,
cerul să nu se fi adunat în ochii mei
ca în fundul paharului gol din mîna celui care toată viața a șters
ferestrele bodegilor
până le-a făcut icoane la care să se închine
dragostea mea galbenă ca toamna
când intru sub cearșafuri ca pământul sub zăpezi
și te rog, învelește-mă,
dezvelește-mă,
fă-mă pernă sub capul tău plin de gărgăunii pe care nu i-am
strivit la timp,
nu există secundă din zi în care să nu mă fi salvat
de la înec se sub lacrimi
așa cum fac drumeții în mijlocul vârtejului când capul se face
elice
și se urcă la cer
fir de praf într-o galaxie a nimănuilor,
dragostea mea verde ca busuiocul
când ies noaptea în lume și se face lumină la fiecare fereastră
[...] Citește tot
poezie de Gellu Dorian din Nord (Antologia poeților botoșăneni de azi) (2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am făcut un legământ cu prostituția ca să strecor desfrâul în sânul familiilor. Îmi amintesc de noaptea care trecuse înaintea acestei legături de primejdie. Zării în fața mea un mormânt. Auzii un licurici, mare cât o casă, care-mi spuse: "Am să-ți fac lumină. Citește inscripția. Nu din partea-mi vine această înaltă poruncă." O răsfirată lumină de culoarea sângelui, la a cărei înfățișare fălcile îmi clănțăniră și brațele îmi căzură neputincioase parcă, se împrăștie prin văzduhuri până-n zori. Mă sprijinii de un zid dărâmat, căci eram gata să mă prăbușesc, și citi: "Aici zace un adolescent care a murit bolnav de piept; știți de ce. Nu vă rugați pentru el."
Contele de Lautreamont în Cântecele lui Maldoror. Cântul întâi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre licurici și lumină, adresa este: