limite şi visare

Visam

că trăiesc într-o ţară liberă
şi conducătorii nu sunt viermi
sau râme credeam eu în alt vis
conectat la altă dimensiune
unde soarele era gratis pe cer
mă spălam cu apă fără să stau
în genunchi în faţa celor care
şi ei au căzut în genunchi în faţa
stăpânilor stăpânilor mei
inima era străpunsă de iubire
pentru modelul de viaţă intrat
în vigoare odată cu deschiderea
ferestrelor care se jucau cu umila
mea fiinţă când se închideau
sau deschideau şi totul depindea
de visul visat înainte să-i ating
limitele de sclav într-o lume rea

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Consideră că timpul este singura ta resursă limitată. Nu-l mai pierde, nu-l irosi pe nimicuri, pe suferinţe inutile, pe compromisuri. Te simţi plictisit şi blazat? Nu ştii cum să îţi omori timpul? Cum s-ar schimba asta dacă ai şti că mai ai doar câteva zile de trăit? Visează, fă-ţi planuri măreţe şi investeşte-ţi timpul în ele. Trăieşte în aşa fel încât fiecare zi să conteze. Oare chiar nu vezi că viaţa ta are o durată limitată? Clipele trec, zilele trec, anii trec în timp ce tu îţi pierzi timpul fără să te bucuri de viaţă. Ai timp destul pentru visurile tale deoarece fiecare pas pe care îl faci în direcţia lor este un timp câştigat. Orice clipă irosită este un timp pierdut din durata limitată a vieţii tale. Eşti tu oare conştient de asta?

citat din Ursula Yvonne Sandner
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubita şi marea

iubito, marea agitată împingea cerul în sus
şi lovea în noaptea plină de nori fără stea
pe mine refluxul în larg mă trăgea la apus
soarele o îmbrăţişa într-o mixtură de forme şi culori
un pescar mă aduse la ţărmul plin de scoici şi sare
cred că marea mă voia pentru-o eternitate la ea.

iubito, visasem că in zori murisem
şi moartea mă ţinea prizonier într-un câmp cu flori
să-mi fie iubită, îşi dorea, şi să-i fiu iubit
însă uşile inimii sigilate cu sărutul tău
mă ţineau departe de buzele ei de zenit
în depărtare umbrele noastre se sărutau pe ţărmul infinit

iubito, se făcea în vis că ne iubeam pe marea
ale cărei linii converg spre orizontul lung
sânii tăi greoi erau sărutaţi de scoici şi de sare
soarele frângea lumina în trupuri la amurg
observ albeaţa cărnii cum se deschide spre limite
sub sâni se adunase argintul lunii blând.

poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limita ţipătului

Labirintul tăcerii

mă grăbeam să prind din urmă
trenul ultimei priviri
aruncată la voia întâmplării
printre gândurile mele chinuite
în iarba visului

Lanţul de lacrimi

doruri înnodate în acelaşi ADN
chipul umbrei descifrat
în raza sufletului
cu roua sărată
scobind obraz după obraz
chipurile mele
de tăcere

salcia cu lacrimile verzi

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Maxim
Adăugat de Sabyanna
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu îmi plac limitele. Incapacitatea de a visa şi a vedea în viitor. În România, oamenii nu pot să îşi stabilească ţeluri pe termen lung. Trăiesc doar ziua şi atât. De asemenea, nu pot să fiu de acord cu resemnarea şi viaţa fără gust.

citat din Octavian Coifan
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eddie Scrap-Iron Dupris: Dacă există magie în box, e magia de a lupta peste limita rezistenţei, peste coaste rupte, rinichi perforaţi şi retine detaşate. Este magia de a risca totul pentru un vis pe care nimeni nu-l vede în afară de tine.

replică din filmul artistic O fată de milioane, scenariu de Paul Haggis, după F.X. Toole
Adăugat de Raluca Buhar
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parfumul visurilor mele este cald, ca­tifelat, la limita dintre olfactiv şi tactil, cu note uşor pudrate, dar şi puţin gurmande, din care din când în când să răzbată un acord puternic, întunecat, de cedru şi paciuli şi condimentat cu... dragoste.

citat din Cristina Bălan
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciobul

poate mă voi aşeza
undeva, cândva
închizând un suflet arzând
o limită unde nu voi ajunge fiindcă nu am ştiut unde să o aşez
o casă fără locuri, un univers strâmt
un câmp golit de cuvinte
de suflete, de vise
la uşă, un ciob rătăcit de speranţă

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aleg poezia...

Dansând pe un parchet de constelaţii,
Oricine îmi va spune visător,
Dar nu va preciza în care spaţii
Mă voi limita ca muritor.

Dând concerte-n galaxii universale,
Ca solist al propriului meu eu,
Îmi voi etala şi calităţile vocale,
Dar nu le voi avea mereu.

Fiind polisportiv voi încerca,
Să fac salturi superluminale,
Recorduri îmi voi aduna,
Dar nu atât de colosale.

Căutând să prind cromatic,
Pe pânză chipuri de planetă,
Voi deveni mai enigmatic,
De ne-nţeles şi nu voi fi vedetă.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Leonte (26 ianuarie 1967)
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi totuşi, orele de singurătate, clipele de nefericire, crizele din viaţă, visele şi reveriile, depresia, situaţiile limită, obsesiile, muzica, îndrăgostirea - toate ne spun altceva. Tot ce te scoate din rutina vieţii tale "reale" îţi arată că, trăind fără reflecţie despre tine însuţi, te duci de fapt în jos pe un tobogan de senzaţii, satisfacţii, imagini, bârfe, obiecte, minciună şi strălucire, tot mai departe de nucleul viu al fiinţei tale. Eşti un simplu consumator care se consumă în primul rând pe el însuşi. Şi vei rămâne mereu aşa dacă viaţa nu se hotărăşte o dată să te dea cu capul de pragul de sus.

Mircea Cărtărescu în De ce iubim femeile
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Relativ

Relativ este spaţiul
Veşnic nemărginit
Şi flexibil
Relativ timpul
Aparent cunoscut
Dar înprevizibil
Relativă viteza
Şi sensul rotirilor
Circular universale
Relativă e viaţa
Pusă în trupuri
Cu acord limitat
Care încă visează
Un perpetuum mobile
Nerelativ dar inexistent.

poezie de Constanţa Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Săruturi de rouă

Pe flori am pictat săruturi de rouă...
Lumina a coborât în cascadă la tâmplele mele.
Mi-am împodobit privirea cu zâmbetul lor
Şi curcubee mi-au adăpostit
Săruturile îndrăgostiţilor visători.
Jad, rubin sau opal,
Smarald ori ametsit, chihlimbar...
Cu toate s-au cuibărit la sânul inimii mele.
S-au divizat apoi în cuvinte de stele...
Pe aripi de fluturi
Am zburat alături de fericire,
În universul în care nu există
Limita verbului "a visa".
Fericirea este a tuturor,
A lor, a voastră, a mea...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochi de lumină

Lumina ochilor dragi -
Limitată, obscură,
Abstractă şi cu măsură...
Ochi de lumină -
Un plus infinit transcendentm prelucrat,
Nelimitat...
O iubire celestă -
Deschidere, rugăciune, iertare,
O lume de îngeri,
O pleoapă de vis şi ninsoare...
Must stelar risipit în esenţe,
Har divin, bucurii, tinereţe...
Mireasmă de flori, cânt şi susur de ape,
Clopot viu de cuvânt
Peste strune de şoapte.
Raiul zbătându-se-n lanţuri,
Întrr-un iad peste care,
Cade-n lacrimi şi rugi,
Dumnezeiască ninsoare...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem spirite libere

Pe aripi de vânt zburăm,
în căutarea misterului ne preumblăm.
Să descifrăm încercăm
visul unei nopţi sau misterul milenar
lăsat ca mostră în deşertul legendar
căci spirite libere suntem şi-am primit veşnicia în dar.
Frică, speranţă, curaj şi... viaţă,
suntem toţi făcuţi din acelaşi aluat,
doar prin vise ne distingem relevat...
Să fie oare destinul din neant preluat?
Mintea mângâiată de suflet, limite nu are...
cu o dulce adiere pe strune de chitară,
putem dansa în cercul iubirii
devenind un tot căci asta-i legea firii.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Las cu limbă de viaţă să petreceţi la arderea trupului meu otrăvit

nu-mi doresc loc de veci pe un tărâm limitat
nu vreau cruce nici piatră funerară
la ce bun să însemn locul în care putrezesc cu un monument
oricât de vesel ar suna vreau să dau ţeapă viermilor
şi celor de la fisc desigur
nu-mi place să plătesc taxe direct proprţionale cu infinitul
chiar dacă nimeni nu ştie cum să colecteze asemenea dări
se va găsi cineva să limiteze prin lege şi nesfârşitul
cum altfel ar învia alba ca zăpada când apare prinţul
în ciuda tuturor maşterelor şi în nefericirea piticilor
se vor sparge toate oglinzile care ar putea să devină fermecate
chiar şi mioarele năzdrăvane ar învăţa să tacă
a iarbă verde prin pustiu
...........................................
toţi copiii ar fi trecuţi prin sabie
doar să nu se-mplinească
împlinitul
cu scuza datoriei soldaţii-şi omoară şi taţii
la schimb cu o paradă şi o medalie strălucitoare
.........................................

[...] Citeşte tot

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mai există graniţă între realitate, ficţiune, vieţile noastre şi dragostea noastră pentru literatură. Suntem atraşi în crearea unei opere care nu se limitează la limbaj, vorbeşte prin noi, creează viaţă într-un fel mult mai complet. De fapt, asta este ceea ce am visat mereu: să devin mai degrabă poem, decât poet.

citat din Antoni Casas Ros
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Corpul e doar o închisoare care te invită la moarte, trebuie să evadezi în viaţă din el păstrându-l ca viaţa nu ca mintea. Doar astfel poţi vedea că această limitare a formei nu eşti tu. Tu eşti Nenăscut, doar visezi că ai fost limitat la o formă, deşi tu rămâi în continuare infinit. Doar trezeşte-te din farsa asta!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copacii se îmbracă în uitare

şi-au trimis tot verdele în vacanţă
şi cu tonurile pământii la vedere
aşteaptă o nouă revoluţie. vegetală.
castanele cad singure,
cernând ploaia
aşteptările zboară, stoluri, stoluri
şi neaua cade învelitoare şi mormânt
undeva la limita vieţii, visele uită să îmbobocească
pretextând că şi moartea e o alternativă...

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cabina de probă a viselor

Azi am navigat într-un submarin, unde controlorii erau zorii zilei.
Pentru siguranţa mea şi pentru a nu risca o amendă,
Aş fi fost dat jos la următoarea staţie,
Deci mi-am compostat pastilele, contra fricii de inconştienţa!
Întotdeauna mi-este teamă să nu fiu găsit fără bilet
La trecerea liniilor dintre realitateşi vis, dintre zi şi noapte.
Tare îmi place să alerg printre rafturile bibliotecii cu vise!
Ce frumos! Toate visele aş vrea să le pot trăi
Într-o singură noapte!
Ieri noapte te-am visat şi nici în vis eu nu ştiam cum să măcomport cu tine.
Şi pentru asta făceam tot felul de chestii stupide.
Noroc cu tine, că ţi-ai dat seama şi ai spart gheaţa,
Făceai ceva de care aveam nevoie mereu. Mă iubeai!
Aş fi vrut să trag perdeaua nopţii, către zid,
Să-l dezgolesc ca pe un nud acoperit de cuvinte...
Sa vadă toată lumea cum ne iubim...
Chiar dimineaţa să vadă cum mă săruţi, ea cea care desparte visul de realitate.
Ce frumos! Visul a rămas lipit de mine toata ziua...
Bine că nu a fost soare, că sigur i+aş fi văyut umbra pe trotuarul tăcerii.
Să nu mă sperii şi să fiu sigur că nu-l pierd, l-am băgat în buzunar,

[...] Citeşte tot

poezie de Diodor Firulescu din Viaţa într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Efemer

visul.
depărtarea se repede, jivină hămesită ce mestecă totul
aruncându-mă printre măsele nesăţioase
împreună cu toate visele şi speranţele.
dorul.
este etalonul distanţei dintre ani
cu care sau fără de care, vezi sau nu vezi timpul
unicul curent împotriva căruia nu ai cum să lupţi oricât te-ai zbate
tabloul.
nu e altceva decât moartea culorilor
când limpedele se usucă pe picioare fără să poată plânge
eternitatea necuprinsă
identitatea
este doar ideea de a te fixă între limite
iar nebunia este poarta de acces în necunoscut
întrebarea pluteşte asemeni cuvântului
încotro?

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!