Citate despre lumină și lună plină, pagina 3
Lună nouă
Suspendată
de un fir nevăzut de-ntuneric,
o seceră îngustă
curbată semilună
se plimbă neobosit,
ferind steluțele cu trup plăpând,
de vârful său ascuțit.
Delicata făptură
poleită cu aur
împodobește cerul nopții
cu minunea puțină,
discretă,
amintind timid
de Luna plină.
Acoperită o vreme
de umbra Soarelui
magician neîntrecut
Doamna nopții, eliberată,
[...] Citește tot
poezie de Ana Vida din Trăiri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Numai fiindcă ești femeie
Numai fiindcă ești femeie,
Ființa ta înalță munți.
Tu hrănești fără-ncetare,
Prunci de dragoste flămânzi.
Numai fiindcă ești femeie,
Macii înfloresc în grâne...
Te înalți precum o zee,
Imn al patriei române.
Lacrima ți-e limpezimea
Râului curgând din munți.
Tu-ncolțești în no iubirea
Și cu dragoste ne-ncânță.
Ce miraj te poartă-n ceruri,
Astăzi, înger de lumină?
Pe-ale timpului creneluri,
Palid chip de lună plină,
Țeși argintul din clepsidră,
Tâmplelor le dai lucire...
Numai findcă ești femeie,
Ne hrănești cu fericire.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Felinarul
Ah, felinarul stins, la colț de casă,
Stingher, pătat de gaz și de rugină,
Satisfăcut că-n cer e lună plină
Și că de-acuma toți în pace-l lasă
Să doarmă liniștit și să viseze
În tihna străzilor nemăturate...
În noapte are viziuni ciudate,
Când pomii-n juru-i se deprind s-ofteze:
El intuiește epoci viitore,
Cu stâlpi în lucu-i de metal vopsit
Și cu lumini puternice pe creștet,
Ce strălucesc ca niște stropi de soare...
Se simte mic, uitat și-atât de veșted
În toropita nopții atmosferă!...
Un singur gând îl mai înviorează:
C-așa, umil, cum pașnic vegetează,
El și-a-mplinit modesta lui menire,
Și astăzi în obșteasca devenire
Simbolizează un sfârșit de eră.
poezie clasică de I.M. Rașcu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la lumină și lună plină, dar cu o relevanță mică.
Poezie de Paști
Când Paștile se-apropie mereu
Sunt luat de amintiri și dus agale,
Copil mă regăsesc în satul meu
La casa bătrânească de pe vale;
Simt și acum, pe prispă, dimineața,
Cernându-și fluturașii de ninsoare,
Cum îmi ating cu gingășie fața
Cireșii alintându-se în floare,
Și-aud la fel, venind peste câmpie
Spre deal zorit, urându-mi "ziua bună",
Un soare îngânat de-o ciocârlie
Cu-o veste la clopotnița bătrână;
Se anunța o mare sărbătoare,
Iar martoră era și Luna plină:
Va coborî din morți, spre Înălțare
Isus, a lui Maria, cu lumină!
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Cercel din Durere românească
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Întruchipat în așteptare
Pe unde mergi, să-ți calc pe urme
Și unde gânduri îți rostești,
Să ți le prind din zbor, trupești
Să le adulmec, să mă îndrume?
În care timp, din calendar,
Îți pui amprente de solstiții,
Să-ți caut ierni din dispariții,
Să știu când vara o porți dar?
Pe care pagini le citești,
Să-ți pătrund literă în pupilă,
În priviri caste de-o idilă
Trupul de iris să-mi clătești?
În care anturaj te învârți,
Să-și sorb din dulcele de albină
Din zbor floral de balerină,
Să mă încânt, când taci și asculți?
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (12 februarie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru Ana
Cine-ar fi crezut ca vântul
Va avea un scop al lui,
Si că -mi va purta cuvântul
Oriunde si chiar oricui.
L-am rugat să nu se ducă
Mai departe de-al tău sat,
Si de-atunci umblă nălucă,
Dar te tine nu a dat.
L-am ghidat cum am putut,
Chipul tău i-am arătat,
Pur si simplu n-a văzut
Chipul tău în acel sat.
A venit plângând la mine,
Suierand că n-a găsit
Stau si mă gândesc mai bine,
Oare ce l-o fi oprit?
[...] Citește tot
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor nebun
S-a scuturat cerul de nori
Naptea acesta este senină
Lumini se aprind stele mari
Coboară la mine o lună plină
Nu avem timp pentru durere
Nu avem timp pentru alt chin
Luna imi spune doar cu iubire
Vesnic sufletul să mi-l inchin
Atunci când sunt căzută jos
Simt durerea unui dor nebun
Astru îmi luminează frumos
Îmi spune ca am un suflet bun
E liniste în universul înstelat
Si sufletele în casă la odihnă
Doar eu si luna stăm la sfat
Trimisă acum de bolta divină
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clipe efemere...
Îmi plimb privirea sus pe cer,
Prin lanul stelelor ochioase,
Policandre luminoase,
Și mă întreb, ca-n multe dăți:
Unde ești iubirea mea?
Unde îți faci culcuș și case?
Cât timp, să mai trag speranță?
Că într-o zi vei fi a mea,
Soața bună, până la moarte,
În îmbrățișări de stea.
Lunii pline nici nu-i pasă,
De-a mea crudă frământare
Și își face încet cărare,
Printre stele vechi și caste,
Ale nopților astrale.
Timpul toarce roluri multe...
Și ne mângâie în vise,
Eu sub tâmple argintii
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (10 iunie 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luna (Sonet Tarot)
E întuneric și nu-l poți străpunge
Căci rațiunea-i cât o lună plină
Ce în zadar vrea bezna s-o alunge,
Ca-n viața ta să fie iar lumină.
Și sufletul ți-e plin de tulburare
Ești asaltat de temerile tale
Te simți slăbit, lipsit de apărare,
Nu mai pășești încrezător pe cale.
Și fantezia nu te lasă-n pace
Tot felul de năpaste plăsmuiește,
Mai bine așteaptă, las-o să se joace,
Nu te lupta cu ea, căci te zdrobește.
Dar când furtuna ei o să-nceteze
Soarele drumul o să-ți lumineze.
poezie de Octavian Cocoș (28 ianuarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Datori fiind cu-aceeași tristă soartă
Când am venit în lumea asta dură,
În casa cu iubire și speranță,
Am pus și rău și bine în balanță,
Strivind tăcut fărâmele de ură.
Cei ce au stat în casa mea, la masă,
Primeau lumina din cuvânt de taină,
Pentru a sufletului sfântă haină,
Ca pe un colț de azimă gustoasă.
Cu ei am stat în nopți cu lună plină,
Până visarea ce-a bătut la poartă
Cu degetele ei de cavatină,
Ne-a amintit că viața e deșartă,
Că am venit și ne-om întoarce-n tină,
Datori fiind cu-aceeași tristă soartă.
sonet de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Invitație
invitație la masă
mă surprinde chiar pe loc
-vrei să merg la tine-acasă?
n-ai cu cine da noroc?
-da... si nu este așa
o ușoară incercare
ca să vezi camera mea
câte candelabre are
-a... perfect... nu e nevoie
n-am nevoie de lumina
in balconul casei tale
pare a fi lună plină
-nu se poate.... toti vecinii
s-ar uita pe sub perdele
mâine toți pot a barfi
câte-n lună și in stele
[...] Citește tot
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luna plină este farul
Stau împăcat singur în fața acestor stânci
luna plină este farul cerului
zece mii de lucruri sunt reflexii
luna nu are lumină proprie
larg deschis spiritul sinelui este pur
ține-te strâns de spațiul gol
înțelege-i misterul subtil
privește luna-n acest fel
această lună este pivotul inimii.
poezie de Hanshan, secolul al IX-lea, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu, cuibărită în palma mea
Când toate venele te dor și toamna-i toamnă
Primăvara ta un ochi marin al fericirii
Ne îmbrățișează la răscruce
din timpul răsărit pe cruce,
Din florile de trandafir
în toate se întorc povești
Pe zi ce trece ești mai albă
Te caut asiduu ca pe o scânteie,
ce zânele o poartă în salbă
E lună plină miezul nopții
Îmi las privirea să plutească la colțul porții
Licurici, lumina ca s-o împodobească cu adierea verii
Ierni, iar prin silabe trece înghetul
Tu, cuibărită în palma mea
Să dormi să te trezești, visând.
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu bunicul
În serile cu lună plină
Cu bunicul stau la poartă,
Sau, admirăm din grădină
Senina boltă-înstelată.
Aproape-n fiecare seară
Îl întrebam pe bunicul,
Unde e Steaua Polară,
Unde este răsăritul.
Răspundea-întrebării mele,
Arătându-mi cu răbdare,
Din puzderia de stele,
Pe cea mai strălucitoare.
Spunea că ea luminează
Mintea celui ce se pierde.
Că-n viață-l orientează
Să rămână mereu verde.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (25 iulie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvinte, noapte vastă
Undeva de cealaltă parte a nopții vaste
și-a distanței dintre noi, mă gândesc la tine.
Camera-și întoarce-încet privirea de la lumina lunii pline.
Un sentiment plăcut. Sau ar trebui să uit totul și să spun
că este unul trist? În unul din aceste momente cânt
un cântec imposibil despre dorință, pe care tu nu-l poți auzi.
La, la-la. Vezi?
Închid ochii și-mi imaginez dealurile-încărcate de-aduceri aminte
pe care trebuie să le trec pentru-a ajunge la tine.
Pentru că te iubesc.
Iar asta este chiar așa sau așa este în cuvinte.
poezie de Carol Ann Duffy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când...
Când ochii tăi plini de lumină,
Mă vor îmbrățișa cu pleoapele închise,
Strângându-mă la piept sub lună plină,
Vei vedea cum te-am iubit în vise.
Când tâmpla-ți fină vei rezema ușor,
În palma unui suflet cu obrazul plâns,
Dăltuit de riduri și istovit de dor,
Vei auzi de-aproape un oftat ascuns.
poezie de Paul Aelenei din Iarna Cuvântului (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumini de muselină
Se scutură în noapte lumini de muselină...
Și cu blândețe,-n noapte, petale-n gânduri cad.
E liniște și pace... pe cer e lună plină...
Pustii alei aleargă sub ochii mei de jad.
Mi-e ființa-mbălsămată cu muguri de lumină...
Nu știu, e-n mine noapte ori în afara mea?!
Mi-e lacrimă pământul, ori cerul lăcrimează.
Materia, ori duhul e-n vocea ce mă vrea?!
Poate că-i doar tăcerea plângând la uși ânchise...
La geamuri ferecate, pe lespezi de granit,
Căci mi-am lăsat să plâncă pe veci atâtea vise,
Într-un comlot arhaic, cu gând de suicid.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vântul s-a oprit!
Cinci degete se împrăștie în mine ca o umbră
Umblu pe ape, soarele din ochii tăi e visător
Cosași se duc la apă
Dimineața plutește ca un puf de păpădii,
Mă așez lânga tine cu trupul răsărit din soarele dimineții
Te întreb: Ți-e cald sau ți-e frig?
Afară e lună plină.
Cinci degete mă mângâie,
Uneori mă ceartă
Eu le sărut palmele cu gura, descântundu-le de deochi
Atât de încet auzindu-se, lumina din cernitele izvoare
Vântul s-a oprit!
Semnele zăpezilor din mine seamănă cu fulgii de zăpadă Nenăscuți din căușul palmei cu cinci degete.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Al doilea Mare Sfat al înțelepților defuncți și vii s-a ținut, se spune, undeva unde niciun om nu pătrunsese mai înainte, în afara Primilor Șamani când depuseseră acolo Pietrele Prețioase. Înțelepții beți și splendidele squaws s-au așezat în cerc și era acolo o lumină mai mare decât în miezul zilei din pricina strălucirii diamantelor sub razele lunii pline; și era mai mult foc decât în locurile de chin din pricina strălucirii rubinelor sub lună plină; și era mai multă speranță decât în Preriile Verzi din pricina strălucirii smaraldelor sub razele lunii pline.
Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ziua cea mai lungă
strada vine din depărtare în urma mea
să nu ajung la niciun capăt
nici măcar la cel al
unicei variante a scrierii din această zi
câte gânduri trec pe aici nici ele nu se știu
doar respirația și eu mi le știu pe ale mele
când strada se întâlnește cu nimic
nici luminoasă ca luna plină
nici umbrită ca trupul tăcerii
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre lumină și lună plină, adresa este: