Citate despre lumină și mere, pagina 3
Copilăria asta e un fluture...
Să se facă repede copilărie,
cât ar bate trei orologii
cu douăsprezece aripi de pegași în cetatea norilor,
să se prefacă zăpezile în armăsari de foc.
Copilăria asta e un fluture
urcat în fulgerul tânăr,
amestec de primăvară și lumină între flori.
A fi copil e înger la ureche.
Atunci ce rost mai are orizontul
sau râul cu un singur mal?
Că s-a întâmplat să-mi văd aripile în oglinda apelor.
Am trecut de toamna cu buzele de mere roșii,
Jumătate floare, jumătate grăunte de rouă,
plutesc în armura soarelui.
Se-ntâmplă, că s-a întâmplat să mă fac fluture
de la inimă în jos,
[...] Citește tot
poezie de Camelia Oprița (30 august 2017)
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă aripile-mi sunt rupte
În zborul meu bezmetic, spre lumină,
aripile s-au rupt și m-a durut.
Atât de mult m-am înalțat din tină
de am ajuns ranită, iar în lut.
Aripile s-au frânt și m-a durut.
Mi-acopăr ochii, îmi acopăr capul
de oameni neputința să-mi ascund.
Atâtea răni ce sunt deschise încă
mă dor și nu s-au vindecat.
Dacă aripile-mi sunt frânte
sunt doar un vierme într-un măr stricat!
poezie de Dorina Stoica (noiembrie 2008)
Adăugat de Dorina Stoica
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu mă compătimiți pentru că...
Nu mă compătimiți pentru că la căderea serii
Lumina soarelui se stinge-încetișor pe cer;
Nu mă compătimiți pentru floarea pe care o pierd merii
Sau pentru frunzele care, când vine iarna, pier.
Nu mă compătimiți nici pentru luna în scădere,
Nici pentru mareea care părăsește țărmul la reflux
Și nici pentru dorințele care ne spun la revedere
Nu mă mai privești ca odinioară, iubirea pentru tine-i azi un lux.
Am știut întotdeauna: Dragostea nu-i cu nimic mai mult
Decât inflorescența trecătoare pe care-o asaltează vântul,
Decât mareea care, pentr-un ceas, urcă plaja în sonor tumult,
Lăsând în urmă resturi din nava căreia-i va deveni mormântul:
Compătimiți-mă pentru că inima somnoroasă prea târziu învață
Ceea ce mintea la fiecare colț vede și sesizează-n viață.
poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un copac otrăvitor [A poison tree]
M-am supărat pe un amic,
I-am spus n-am mai avut nimic;
M-am supărat pe un dușman
Și ura-mi crește an de an.
Și o hrănesc cu frici pe-ascuns,
Noapte și zi o ud cu plâns,
Cu zâmbet larg o luminez,
Cu viclenie o înzestrez.
Și zi de zi crește frumos
Purtând ca rod un măr lucios,
Și-al meu dușman privind mereu
A înțeles că e al meu.
Și în grădină a intrat
Când vălul nopții s-a lăsat;
Iar dimineață l-am văzut
Că sub copac zăcea căzut.
poezie clasică de William Blake, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dormi copile drag, peste-al nopții prag
Dormi ușor, ușor, până mâine-n zori
Să nu știi ce-i teama, te veghează mama
Când te vei trezi, tot aici voi fi și te voi iubi!
Moșul de-o să vină, voi lăsa lumină
Să pună-n ghetuțe, cadouri drăguțe
Dulciuri, nuci și mere, ca să prinzi putere
Și-aș vrea să-ți mai pună, și-o rază de lună
Să fii luminos și mereu voios.
Elena Bulancea în Personală (5 decembrie 2021)
Adăugat de Elena Bulancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ar fi bine să uiți
- Ar fi bine s-o uiți! îi spuneam inimii,
uit-o, îți spun! Îi strigam furios,
așază lespezi înalte de liniște în urma ei,
uit-o!, suflând încet, dă zbor păpădiei străine...
- Ușor de zis! Mi-a răspuns nicicând
n-a fost dat nimănui a uita
focul în care piere arzând.
- Uitați-o! le strig ochilor pentru Dumnezeu,
alungați-o din lacrimă și din lumină,
uitați-o, vă spun!
- Eram niște cratere stinse, mi-au spus, lumina
nu mai găsea drumul spre noi.
Ca niște afumate răni de glonț,
spre lume aținteam
sticloase întrebări încremenite. Doar ea,
buzele ei, aburind ușor geamul subțire, uscat,
lumini reaprinse în ferestrele reci. Doar ea
lumini fierbinți, în mijlocul cărora
tolănită, domnește.
[...] Citește tot
poezie de Geo Dumitrescu din Nevoia de cercuri (1966)
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când...
Când tuna prin nouri pe lume veghează,
Când fiece undă se-mbracă c-o rază,
Când cântă ai somnului ginii nătângi,
Tu tremuri și plângi.
Când tuna aruncă o pală lumină
Prin merii în floare-nșirați în grădină,
La trunchiul unuia pe tine te-aștept,
Visând de deștept.
Când soarele arde și ceru-i văpaie,
Pe-a lacului valuri profunde bălaie,
Pe-o barcă împinsă de valuri ce merg,
La tine alerg.
Când vântul e-o taină, când frunza e mută,
Misterul surâde prin lumea tăcută,
Culeg pe-a ta frunte sublime visări,
Pe ochi sărutări.
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu (1869)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fila din acatist / Osana Luminii
Bucură-te, leagăn alb de iasomie,
Către care-n roiuri fluturii coboară,
Bucură-te, raza stelei din vecie,
Șipot care curge lin cu apă vie,
Bucură-te, Maică pururea Fecioară,
Dulcea mea Marie.
Bucură-te, floare fără de prihană,
Albă ca argintul nopților de vară,
Spicul cel de aur veșnic plin cu hrană,
Mirul care vindeci orice fel de rană,
Bucură-te, Maică pururea Fecioară,
Ploaia cea de mană.
Bucură-te, brazdă plină de rodire,
Munte sfânt, în care s-a îngropat comoară,
Bucură-te, cântec tainic de iubire,
Clopot de chemare, cântec de mărire,
Bucură-te, Maică pururea Fecioară,
Blândă fericire.
[...] Citește tot
poezie clasică de Zorica Lațcu
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugăciune
Nu alerg și nu plâng
Durerile decât către
Tine
Pentru că ești
Nădejdea și scăparea
Lumina și înțelepciunea
Care nu se leapădă
Niciodată de mine
Tu ești iertarea
Păcatelor mele
Nespuse
Speranța și floarea
Mereu verde a curățeniei
Sufletești și trupești
Bucurie a cuvântului
Tu Fecioară
Ajută pe cel ce a căzut
În ispita mărului roșu
Acoperind cu harul tău
Abisul ispitelor
[...] Citește tot
poezie de Constanța Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te primim cu drag, Moș Nicolae
Ce-i cu lumina asta?
În care ne regăsim cu toții
Ce noapte e asta?
În care lumina se regăsește-n noi
Ce dimineață e aceasta?
În care lumina se regăsește-n noi
Te primim, cu drag, Moș Nicolae
Ghetele noastre sunt singurele noastre speranțe
Tu ai obrajii luminați
Și inima de copil
Semeni cu bunătatea merelor coapte
Te primim cu drag, Moș Nicolae
Moșul nostru din străbuni
Ce-și împarte odată darurile cu noi
Și inima, acea pasăre măiastră în care toți credem.
Te primim cu drag, Moș Nicolae, bogați și săraci
Noaptea fără tine nu ar fi magică
Copii nu și-ar îmblânzi somnul, fără așteptarea bunătății tale.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oda frumoasei mele
Cu inimă pură, cu privire
limpede
te slăvesc frumusețe,
stăvilind sângele meu,
pentru ca unduind, să țâșnescă
linia, conturul,
pentru ca
tu să-mi pogori în cântec
ca-ntr-un tărâm de păduri sau de spume:
în miresma pământului
sau în muzica mării.
Frumoasa mea nudă,
la fel
sunt picioarele tale-arcuite
de-o pală străveche
de vânt sau de zvonuri,
precum
sunt urechile tale
scoici mititele
[...] Citește tot
poezie clasică de Pablo Neruda
Adăugat de rebe
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Marinarul
Cutreieră oceanele marinarii, pe talaz călare,
Iar eu stau acasă,-n odaia mea, și nu-s
Pe planeta asta mări sau ținuturi pe care
Să nu le bat, la nord, la sud, la răsărit sau la apus.
Deschid larg fereastra, sfidând leneșul confort,
Întind velele perdelelor până vibrează strună
Și cu ancora sus, la post, scot corabia din port
Fie vreme frumoasă, fie vremelnică furtună.
De-a lungul drumului sunt ancorați copaci
Care se-nclină-n fața navei mele iuți,
La izvoarele din vale-ncarc marfa, flori în saci
Și cântece marinărești în pântecoase buți;
Poveștile le iau de la vântul care melodios adie,
De la șesurile-ntinse și de la mările de laur,
Voi găsi și Lâna din Colchida, strălucitoare și-aurie,
Iar surorile Hesperide-mi vor dărui merele de aur.
[...] Citește tot
poezie de Michael Earls, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Norul cu lapte
Azi am muls un nor...
Și culmea
a dat lapte
înnourat
la apus roșu ca un bujor
la răsărit bujor de lumină tăiat.
Azi am muls un nor
să-mi hrănesc mintea
cu mirosul corăslit
din mușcătura de măr
din care gura-ți de dor
a zâmbit.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am plâns aceeași lacrimă amândoi...
Tu ai plecat, dar ești aici cu mine,
Să-ndeplinim destinului cuvânt...
În rostul scris al legilor divine
Nu poți desprinde cerul de pământ.
Ne-a fost sortită o singură lumină,
Un singur cer, un soare și-un pământ,
Un singur Eden ne va fi grădină
Și viață doar un singur legământ.
Am fost legați de-o singură chemare,
Un singur rost și-un singur adevăr.
Cum poate trece timpul în uitare,
Când am crescut aceleași flori de măr?
Același gând l-am prefăcut în șoapte,
Același dor iubirea ne-a cuprins,
Am străbătut aceeași zi și noapte
Și-aceleași timpuri tâmplele ne-au nins.
[...] Citește tot
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Călătoria luminii
Ninge posomorât și aievea
Ca o baladă a merilor înfrunziți.
Încă e iarnă în zbor,
S-au aprins melcii și caii albi obosiți,
Călătoresc departe spre noaptea stelară
Mergem valsând cu ochii-n limpezimi de vin
Curg prin vene, în loc de sânge
Emoții din colindul de aseară
Ce nu știm să-l citim.
Cu marea ne scăldăm pe față,
Curcubeul în trei culori
Urcăm șapte trepte spre viață
Până ce se face lumină în zori.
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cetină
La un moment aproape seral de pe strada Paris,
la tehnicianul dentar, domnișoara Milena ar fi declanșat,
fără să știe, emoțiuni vii, efuziuni și suspine unui conviv.
Fostul ei profesor de geografie, d-l Sepi Topez, învățat cu marile spații deveni pătimaș, o dansă până-n zori și,
de bună seamă, dacă nu ar fi fost zidul camerei, dumnealui
ar fi trecut cu ea în brațe Carpații.
În vremea aceasta, mai sus-numita, fără să bănuiască nimic,
îi povestea cum, în urmă cu 7-8 ani, îl copiase la teză și la
un extemporal despre podișuri celebre în lume.
"Pot să jur
că nu vă pasă de lume", zise partenerul într-o pauză infimă,
ocrotindu-i umărul de o floare haină ce se strecurase în acea
dioramă, lipindu-se de mânerul ferestrei de-alamă, apoi, spun martorii, retrase tânăra ei făptură de la primejdia acelor
asfințituri de lună ce întârzie iarna până la șase:
Adevărul că îmbătrânim mai încet decât merele verzi
ar trebui scris cu litere luminoase.
poezie de Matei Vișniec
Adăugat de MG (Ματθαιο`
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acoperire
stau goi la marginea stâncii
tot ce bem, tot ce scoatem din noi
la drept vorbind nu înseamnă prea mult
doar ceea ce e ascuns înseamnă ceva
dar poeții nu știu acest lucru
poate îl știu psihiatrii în halate albe
poate Iisus în cearceaful său de lumină
dar înainte de a mă împinge acolo încă
voi fi în stare să scriu ceva măr copac
măr pară și scrânciob lumina nu curge
lumina este iar ce e înăuntru e viață
mă întreabă ce e de făcut răspund da
pentru a nu o răni poți să-i scrii
ai un picior în izvorul întunecat
cu al doilea calci trotuarul gri și bați
ritmul iar colecționarea zilelor tăcerii
a încetat să mai fie atât de importantă
[...] Citește tot
poezie de Michal Pietniewicz, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Ana Năgăra
Comentează! | Votează! | Copiază!
Satul meu în seară
Când soarele apune
Și luna e pe boltă
Soarta mi se opune,
Și mă tot revoltă.
Din gară, în zare
Satul meu se vede,
Norocul îmi pare,
Din nou că se pierde.
De pe deal aleargă
O lumină pală,
Sufletu'-mi dezleagă
O problemă clară.
Dar tu ești departe
Cu gândul la mine,
Viața ne desparte
Și nu ne este bine.
[...] Citește tot
poezie de Mihai Pintilii (22 noiembrie 2012)
Adăugat de Mihai Pitilii
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la lumină și mere, dar cu o relevanță mică.
Mă rog la tine
Mă rog la tine... Bunule Părinte,
Îngenuncheat... cu capul în pământ,
Să-mi lași măcar aducerile-aminte
Și-arama frunzei pe-aripă de vânt.
Aprind lumini... iertării de păcate,
Ispitelor ascunse într-un măr,
Când arde-n suflet dor de libertate
Și adevăru-i totuși... adevăr.
Mă rog la tine Doamne... cu speranță,
Cuvintelor a le găsi un rost,
Fii răbdător cu-a lor exuberanță
Și nu uita... cât de aproape-am fost.
Deschide calea gândului spre bine,
Mai dăruiește-mi primăveri și toamne,
Pietrificând... în clipele puține
Greșelile ce vor să mă condamne.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrie, scrie Doamne!...
La lumina lumânării, când sunt îngerii aproape
si pe Cer secera lunii printre nori abia răzbate,
La o masă in livadă, sub un măr fără ispite
legile din veșnicie le dorim revizuite.
Un amendament Stăpâne, prăfuiti suntem de veacuri
condamnați pe- acest pământ, limitați in timp și spațiu,
O petiție noi scris- am, cerem să trăim mai mult
Tronul Tău si tribunalul s- aibă ultimul cuvânt.
Avocații să pledeze, preferăm pe cei din stele
printre ei, unul să fie, chipul drag al mamei mele,
Magistrați ce- mpart dreptatea, de se vrea, dintre cei sfinți
la procesul conștiinței, judecăți doar de părinți.
Scrie Doamne- o lege noua, cel puțin suta de ani
să trăim in zborul sacru, șterge tot ce- nseamnă bani,
,, Doctorii fără de- arginti"", grija lor copiii lumii
de istoria Sodomei s- aibă parte doar nebunii.
[...] Citește tot
poezie de Marina Tuturman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre lumină și mere, adresa este: