Citate despre lumină și păianjeni, pagina 3
Textele de mai jos conțin referiri la lumină și păianjeni, dar cu o relevanță mică.
Plouă într-o toamnă cu vise...
plouă... plouă cu picuri reci fără vină,
peste măștile oamenilor
născuți odată
din sân verde-al naturii
plouă prea rece
într-o toamnă nebună
cu frunze purtate de vânt,
spre zări cu lumină.
plouă pe ceașca-mi uitată
la fereastra cu crini,
unde ninge-n petale
peste vopseaua scorojită
cu gheare de ani.
plouă în toamna cu vise
destrămate pe firul de ață.
păianjen din colț de-ntuneric
țese...țese...țese
casa pentru străinii ce vin
insecte culese de vânt,
[...] Citește tot
poezie de Mirela Nicoleta Toniță
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amurguri roșii
Amurguri roșii,
Geana melancoliei îmi apleacă,
Chemând seninul nopții în ajutor
Și peste poarta bolții înstelată,
Privesc iubirea mea,
Înger călător-rătăcitor.
Fântâna dragostei
În depărtări ascunsă,
Păzită de zmei cu săbii de argint,
Mă cheamă să o curăț
De pânze de păianjeni,
Și apa miraculoasă
La lumină să-i aduc.
Căci au trecut mulți ani,
De când căldarea aurie,
Apă din fântâna dragostei
Nu a mai scos,
Și mie atât de sete
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (18 aprilie 2005)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Echilibru în natură
"Oare din porunca ta se înalță vulturul,
Și își așează cuibul pe înălțimi?"
Iov 39:27
Echilibru în natură
El se face cu măsură
E prin știință menținut,
Ori altfel este făcut?
Iată o muscă, exemplu dat
Cum este voi ați visat?
Da, vă mușcă mai când plouă
Pe sezon dă sute ouă.
Într-o săptămână-i mare
Să depună ouă în stare
Progresie dacă știți
Ce se întâmplă socotiți.
Număr nu vă pot rosti
Câte-n an s-ar înmulți
Însă o muscă cred că ar da
De lumea ar invada
[...] Citește tot
poezie de Toma Adrian Frențiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
În grădina primăverii
Ce bucurie, zăpada-n sfârșit se topește
Și iată, frumos primăvara ne zâmbește
O floricică albă timid ne apare
E ghiocelul ce iarăși zâmbește spre soare!
Am ieșit din nou în grădina cu pitici
În iarba verde-s mii de gâze mici
Pe-o floricică gărgărița roșie se așază
Și picățelele pe aripi soarele îi luminează.
Copacii-s plini de flori frumoase, parfumate
O vrăbiuță sare pe o creangă, în față și în spate
Și ciripește tare, parcă ar cânta
Și pe drăguțele-i surate ea vesel-ar chema.
M-am așezat pe iarbă, chiar lângă-o ciupercuță
Și-n jurul meu bâz - bâz o musculiță
Ce zboară veselă prin aerul curat
Până-și găsi pe-aproape un loc mai luminat.
[...] Citește tot
poezie pentru copii de Alina Beatrice Chesca din În grădina primăverii (martie 2014)
Adăugat de Alina Beatrice Chesca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ciocnirea
într-un târziu am încercat să-ți dau telefon, dar telefonul murise
receptorul duhnea a formol, am deșurubat capacul microfonului
și am găsit fierul ruginit, plin de viermi;
am căutat șurubelnița
și-am desfăcut carcasa: de lița bobinelor
își prinseseră păianjenii pânza.
pe șnurul împletit, acum putred, cu cauciucul mâncat și sârma zdrelită
își lăsau mirosul furnicile; l-am apucat, l-am smucit pân-a ieșit din pioneze cu tencuială cu tot,
am tras de el până am început să apropii
metru cu metru cartierul tău de al meu
turtind farmaciile, cofetăriile, pleznind țevile de canalizare
încălecând asfalturile, presând atât de mult stelele pe cerul violaceu, de amurg, dintre case
încât deasupra a rămas doar o muchie de lumină scânteietoare
pulsând în aerul ars, ca de fulger.
trăgeam de fir, și ca un sfânt indian făcând trapezul pe ape
statuia lui c. a. rosetti aluneca spre miliție
consiliul popular al sectorului doi
se ciocni de foișorul de foc și se duse la fund cu tot cu o nunta
[...] Citește tot
poezie de Mircea Cărtărescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ion, inscripția de pe mormântul lui tata
în dimineața aceea când ceața împânzise
bătăile clopotului uitat netras
de multă vreme
și-a legat
sufletul cu nojițe apoi
s-a dus în lumea în care
tăcerea înnobilează sămânța
urma numelui său dăltuit pe flacăra
lumânării încă nestinsă
îmi apropie privirea
orbecăi prin hățișuri și lacrimi
pașii nu mă duc niciunde
respir greu din ce în ce mai greu
la capăt de lumânare doar o liniște
s-a mutat într-o durere și
croșetează cu fir de păianjen
îmi trag sufletul și-mi promit
că o să mă-ntâlnesc cu moartea
care i-a furat viața
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dimineață de copil
nu este fetița cu păr abanos
cu ochi verzi și cămășuță înălbită
nu este o fetiță din oraș
nici un fluture nici un hulub
este o floare
albă stăpână a tuturor păpădiilor
desculțe prin rouă în iarba dimineților de vară
venită de pe pământul desenelor
ușoară ca o respirație de copil
arată calea libelulelor sub reflectoare galbene străpunse de frunziș
în poiana țesută între pânze de păianjen
cu atâta tandrețe copilule
te salută cu un fâlfâit de aripi din aer
derutate păsările contaminate de puful alb
de ce au tăcut greierii
ar fi trebuit să fie prezenți la concert
să țopăie la refren
în timp ce umbreluțe albe-secetoase
zboară într-un dans al corolelor
[...] Citește tot
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De vis, din visul său... femeia!
Cine știe care sare e gustoasă și din care ocnă-i scociorâtă,
Cine de-un păianjen, molii, fluturi este pe o viață osândită,
Cine știe, poate, vrea și face totul pentru a fi desăvârșită,
Doar pentru o coastă nelalocu'-i, care de Adam e dăruită?
Cine a știut, c-anume coasta ne va declara, pe veci, datoare
și acasă, și la muncă... și ( mon dieu!) va fi și diferență, și valoare...
Deși rupem de pe noi cămașa, că lucrările ne iau din frumusețe,
Hai să recunoaștem, cu drag, astăzi, că ne sunt izvor de tinerețe.
Noi, suratelor, suntem lumina, unde bezna totul împânzește,
Când zâmbim, și-n geruri, primăvara ghiocei despăturește,
Și când plângem, ne e dat norocul, lacrima ne face sănătoase,
Of, și ce iubire este după... și ce tinere ne ține, ce frumoase!
Nouă ni se-nchină lumea-ntreagă pentru grația înaltă hărăzită,
Deformate, a cloci în noi copilul, dulce, ne visăm povara fericită,
Luni de zile "un țuhal" ne ia grumazul, e suprema mărturie de iubire
Și nu-s piedici ce-ar strivi voința, de-a gusta materna împlinire.
[...] Citește tot
poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec mic
Picuri de rouă adună
aripile privighetorii,
picuri limpezi de lună
de amăgirea ei plini.
Marmora fântânii adună
sărutul artezian,
vis al umilelor stele.
Copilele de prin grădini
toate îmi spun rămas bun
când trec, și asemeni
clopotele parcă îmi spun.
Și se sărută copacii
în asfințit. Iară eu,
plângând merg pe drum,
fără scăpare, grotesc,
cu tristețe de Cyrano
și Quijote,
mântuitor
[...] Citește tot
poezie de Federico Garcia Lorca din Poeme, traducere de Teodor Balș
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dimineața cu aromă de scorțișoară
de mâine dimineață
n-o să mai scriu ca până acum
cred că e vremea să întorc umbra
dintre firele ierbii și să las
iubirea din cuvânt să
rătăcească într-un sân de femeie
firește
o să dorm mult mai mult
lângă femeia geloasă pe
blugii mei mulați
o să șterg praful
pe toate nimicurile și o să
închid lumina între coaste
locul unde ieri îmi țineam neputința
toate frustrările o să le arunc
la coșul cu rufe murdare
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ceea ce, poate, aud câinii
Dacă un inaudibil fluierat
strecurat printre buze
îl aduce acasă,
atunci poate tăcerea este
sunetul făcut de respirația păianjenilor
și a rădăcinilor minerind pământul;
poate fi asparagusul înălțându-se,
la început, cu fruntea spre lumină
sau sunetul acela cafeniu
al ceștilor sparte, când se-întâmplă-așa ceva.
Ne-ar plăcea să-întrebăm un câine
dacă se-aude-un sfârâit continuu
pentru că în casă copilul
crește, dacă șarpele
se extinde într-adevăr la întreaga lui lungime
fără niciun țăcănit și dacă soarele
iese din nori fără
nici un decibel de efort,
dacă toamna, când copacilor
li se usucă izvoarele, există un fior,
[...] Citește tot
poezie de Lisel Mueller,1924-,laureată a premiului Pulitzer, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reflecții la trecerea dintre ani
Fire argintii albite de timp, dispar,
pe-o pânză de păianjen cu brumă pulverizată,
ca visele de copii certitudini se estompează,
rătăcesc bezmetice cuvintele-n abecedar.
Ocazii pierdute, mângâieri subapreciate,
închiși suntem în amarul amintirilor goale,
mâinile am ridicat și-am călcat în picioare
inimi ce-n surdină durerea și-au strigăt.
Zgârieturi pe suflet în riduri pe obraz s-au transformat,
pe-amara balanță a existenței ne-am urcat,
cu experiență de viață ne-am îmbrăcat;
certitudini, erori, mângâieri dispărute,
griji și satisfacții toate-s trecute.
Deși brazde adânci rămân săpate în piele
ochii-mi strălucesc de speranțe și o nouă putere.
Nu mi-ai bătut la poartă căci emoționată,
în prag te-am așteptat,
ghirlandă de lumină la gât mi-ai așezat
și-un pumn de fragede semințe tu mi-ai dat.
Stă în puterea ta, cu glas suav mi-ai zis,
[...] Citește tot
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dansul anotimpurilor
Salbă albă de mărgele
Și păianjeni de lumină,
Dans de fluturi și de stele,
Paturi reci de muselină,
Flori de gheață la fereastră,
Zarvă-n cer și pe pământ,
Pâlpâiri de foc în casă,
Ori colindători cântând...
Apoi vrajă, ce minune!
Peste-un petec de ninsoare
Prind în vise să adune
Ploi de gâze și petale...
Cu cercei de jad, deodată,
Ștrengăriță, bat-o vina,
Tânără și-mbujorată
M-a întâmpinat vecina,
Vânt de taină și lumină,
Mângâiere de petale,
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Studiu după strigăt
1-Ieșind de sub călcâie somnambule,
dintre nopți care piraterește
se îndepărtează de rațiune,
dintre ploi zăpăcite de răpăitul ploii,
se încumetă la viață strigătul -
pecete de unicorn pe sufletul lui,
miros ironic înfruntând deliciul
de a-și mânca singur sufletul-
Din umbre țes
Fluturii nopții frunziș protector,
Ascuțite corăbii în fermenți înjunghiați
Își sărbătoresc celesta asceză -
Privirea celui ce vine
să inventarieze solarele raze,
dogorind în aerul mlăștinos,
zăvorând frunzele în inimitabilul lor anotimp-
(-el trebuie să iasă în întâmpinarea zeului,
să-i culeagă dezvăluirile care nasc venerație
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Ler
Adăugat de Ler
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să lăsăm poeții să viseze
Din cioburi ești făcută astăzi
Iubita mea, dorită de mulți alții,
Tu ce mi-ai făcut atâtea vrăji cu ochii
Prefăcându-mi inima în candelă nemuritoare.
Din sticlă ești făcută astăzi
Tu, ce mi-ai fugit cu altul,
Femeia ce mi-a pus un foc în piept
Să ard dorindu-te numai pe tine.
Și cât te-au strâns in brațe, alții,
Nu au putut să te-ncălzească
Privesc la tine și mă minunez, amar,
În ce te-au transformat toți lupii, ce-au
mușcat din tine.
Ia seama, te iubesc și-acum femeie,
Pot să-ți dăruiesc întreaga viață,
Dar pun o singură condiție
Să mergem în fața Celui ce sfințește
Adevărul și Iubirea.
Și-apoi, să nu privești în urmă la ce-a fost
La brațul meu să mergi fără de teamă
[...] Citește tot
poezie de Adelina Cojocaru (8 decembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossă nopților de mai
Lumânari pe cerul negru strălucesc și se arată
Nopți sub teiul dând în floare pe aleea-mparfumată.
Cântec lin, îndrăgostiții, sărutându-se de zor,
Și bătrâni pe prispa casei frământându-se de dor.
Peste lumea-nviorată, adieri alene cad
Și un roi de fluturi - albii pe mătasea nopții ard.
Ondulându-și tâmpla ninsă printre valuri de rugină,
Se ascund sub stranii umbre, ca o arcă de lumină.
Lumânări pe cerul negru strălucesc și se arată...
Trec ținându-se de mână pe cărarea-mparfumată,
Tineri pentru care viața doar acum abia începe
Și bătrâni nutrind speranțe, împletind uitarea-n plete.
Sus sunt sâmburi de lumină încolțind de strălucire,
Parcă îngeri trec în goană în divina lor nuntire.
Ninge-n suflet teiu-n floare, cântul eminescian,
În hamace de lumină ne alintă an de an.
Nopți sub teiul dând în floare pe aleea-mparfumată
Pier precum o strălucire și spre zori ni se arată
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doamna Marple
așezarea la masă asemenea unui uriaș în liniștea mării
corăbii pustii pe chei
pânze albe fluturând în neant, cu colțurile rupte
azvârlite printre umbre dense și fumurii
ale unor aripi subacvatice
doamna Marple se apropie de mine cu o ceașcă cu cafea
se așază de partea cealaltă a mesei și zâmbește privind
pe fereastra fără perdea, fără draperii, fără ziare lipite de sticla geamului,
fără lemne bătute în giurgiuvele
între noi un tărâm de amintiri o lampă
cu trei becuri (două arse) așezată pe pervazul ferestrei.
în jurul ei bâzâiau muștele și țânțarii cărora mama
le împrăștia măruntaiele pe zidurile dinspre stradă,
broaștele stăteau lângă garduri amenințând ce nu puteam vedea,
tot ce nu puteam vedea...
un baiețandru adormit, cu ochii roșii si fața proptită în palme
cu claia de păr scurgându-i-se după urechi
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Daniel Toader
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt șerpi peste tot
Sunt șerpi peste tot.
Dați-mi un trup gol de femeie vulgară
Să-mi șterg lacrimile ușuratice,
Să-mi ascut cuțitele tocite de praful
Ce mi se scurge dintre buze,
Să lovesc viorile la care nu știu să cânt.
Dați-mi o carte cu pagini albe
Din care să citesc filosofie și poezie proastă
Noaptea, cu lumina stinsă,
Din care să-mi fac țigări cu gust transparent de iute,
Al căror fum să mă dezbrace de starea solidă
Și să-mi violeze când brutal
Când în fugă spre mângâiere simțul tactil,
Cotoarele degetelor ce-mi ies din palme
Și se îndreaptă fierbând
Să-mi smulgă centrul de greutate.
Căci doar așa biologia mi-ar accepta zborul.
Sunt șerpi peste tot.
[...] Citește tot
poezie de Natalia Primejdie (2008)
Adăugat de Natalia Primejdie
Comentează! | Votează! | Copiază!
Psalm
Dedicat lui Karl Kraus
E o lumină pe care vântul a stins-o.
E o carafă păgână pe care după amiaza o părăsește un bețiv.
E o podgorie arsă și neagră cu găuri plină de păianjeni.
E o încăpere pe care cu lapte au văruit-o.
Nebunul a murit. E o insulă în Caraibe
Spre a primi Zeul-Soare. Se bat tobele.
Bărbații pornesc un dans războinic.
Femeile își leagănă șoldurile prin liane și flori de foc
Când marea cântă. O, paradisul nostru pierdut.
Nimfele au părăsit pădurile aurii.
Pe străin îl înmormântează. Atunci se ridică o ploaie de lumini.
Amiaza adoarme pe asfaltul încins.
Într-o curte sunt fetițe cu rochițe jalnic de jerpelite!
Sunt camere pline de acorduri și sonate.
Sunt umbre ce-n fața unei oglinzi se-mbrățișează.
La geamul spitalului se încălzesc reconvalescenții.
Pe canal un vapor cu aburi duce sângeroase molime în sus.
[...] Citește tot
poezie de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Floarea de colț
***
Există pietre
ce păstrează căldură
și una dintre pietre
sunt eu.
***
Am zidit pădurea
în toată inima mea,
înțelegând tulburarea frunzei
peste grija sufletului.
Straja ochilor stropește rouă.
Rodul luminii
din pântece curat
înalță adăpost cerbilor
și-n pustiul neumblat și fără apă
călăuzesc corăbii.
[...] Citește tot
poezie de Sorin George Vidoe din Floare de colț
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre lumină și păianjeni, adresa este: