Citate despre lumină și promisiuni, pagina 3
Exacerbare
Era atâta risipă în jur
încât acoperea determinarea
celor din echipă
iar acum e și mai multă
asta înseamnă dezordine
toate nuanțele sunt pe ducă
se deplasează concomitent
spre infraroșu
atrase de energia neagră
unde predomină materia neagră
în detrimentul luminii sacre
pe viitor degringolada
s-ar putea amplifica
odată cu creșterea risipei
încât entropia
va inflama universul
da aia va trebui
să stopăm distrugerea.
poezie de David Boia (10 iunie 2020)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul Limbii române
E Limba Testamentul nostru sfânt,
Pe care toți strămoșii ni-l lăsară,
S-avem o existență mai ușoară-
Și-a lor lumină prinsă-n orice gând!
Ea este pe vecie Jurământ
Și pavăză și dragoste de Țară:
E Limba Testamentul nostru sfânt-
Pe care toți strămoșii ni-l lăsară!
Să nu pierim, bătuți de orice vânt,
Când vremurile-n lume se-nvâltoară,
Cu Crezul veșniciei ne-nconjoară
Și cu temeiul pus peste Cuvânt:-
E Limba Testamentul nostru sfânt!
rondel de Vasile Neagu-Scânteianu din Cronici de viață
Adăugat de Vasile Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Casa splendoarei
Stă-ntr-însa Evanoe,
O casă durată nu de mână-omenească,
Ci dincolo de cărări lumești, undeva departe
Deasupra, împrejur, înăuntru e răspândit aurul;
Pereți și ciudate coridoare - din aur sunt și ele.
Și-am văzut-o pe Doamna mea în lumina soarelui,
Păru-i era răsfirat în jur, un snop de aripi,
Iar soarele roșu, îndărătul a toate.
Și-am văzut-o acolo în casa ei,
Cu șase mari safire de-a-lungul peretelui,
Cu rochia toată din aur palid,
Joasă, c-o garnitură pân-la genunchi.
Sunt multe-ncăperi și toate de aur
Cu pereți lucrați adânc în email,
În metal forjat; și prin roșiatica piatră
Anume cizelată, năvălește lumina aurie.
[...] Citește tot
poezie clasică de Ezra Pound, traducere de Ion Caraion
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu nu auzi...
tu nu auzi cum crește floarea de cireș
atunci când în natură ne făgăduim
eternitatea
ca într-un altar...
ne logodim pentru a nu știu câta oară
în catedrala din îmbrătișarea noastră
lumina zilei ne izbește
de parcă dumnezeu din cer
se uită pe fereastră...
îmi pare fiecare revedere început
suntem ușori ca două respirații
ca două idealuri care prind rădacină
în deșertul memoriei...
... și-atunci când nu spunem nimic
descoperim răspunsul în zefir
și în ninsori de fluturi...
[...] Citește tot
poezie de Gabriel Petru Băețan (iunie 2011)
Adăugat de georgiana
Comentează! | Votează! | Copiază!
"A uita"
Mă simt ca un templu
Și nu poți ajunge curând
La inima mea...
Sunt trepte de nouri...
În pâclă de vise,
Amară și rece, cu inima grea,
Pândesc fericirea, lumina și pacea
Promise cândva.
Toate consoarte eternului ieri...
Îmi ceri libertatea
Să-mi scuturi rugina
Uitatelor seri...
Tu-mi ceri, cu aripa muiată în miere,
Pe lacrima-nor,
Să-mi scrii, înger nobil,
Să-mi scrii mici poeme
Cu patimi și dor.
Se-nalță-n tăceri minarete...
Și pace sculptată,
În falduri alunecă lin.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Așteptarea Învierii (sonet)
Așteptarea Învierii
(sonet Pascal)
Așteptăm Învierea Ta - Hristoase,
Ca să-Ți întâmpinăm promisiunea.
În Lumina sfântă cinstind minunea,
Vom dobândi puteri miraculoase.
La Crucea Ta urmând procesiunea
Cu pătimirile prea dureroase,
Ți-aducem cântările virtuoase
Și cu lacrimi vom stropi rugăciunea.
Ca pe un Învățător și Împărat,
Rememorându-Ți Sărbători Pascale,
Te slăvim cântând: Hristos a înviat!
Traversândvremurile epocale,
Prin Înviere din morți întruchipat,
Adu-ne Sfinte Daruri în pocale!
[...] Citește tot
sonet de Maria Filipoiu din Sonete Pascale (24 aprilie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumină
Fâșia de lumină ce vine din galaxii mângâie chipul tău
Mânjind cu tuș bezna din jur.
Iubita mea, tu ești extaz de fiecare clipă
Ești suflare a trupului meu
Care a rătăcit de veacuri căutându-te pe ascunse cărări.
Blestem al păcatului dintâi, îngenunche...
Mângâiere de taină a viselor mele,
Vinul meu neîndoit,
Pâinea mea cea de toate zilele,
Iubita mea...
poezie celebră de Toma Caragiu din Poeme și alte confesiuni (1979)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
îngerul spune
că lumina lui
este legată de mine
cum aripa de ochi
se leagă
ochiul de oul teluric
dezleagă blesteme
într-un acces de criză
înger al meu
vreau să-mi promiți
că n-ai să mori niciodată
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zâmbește...
Zâmbește
Și vei fi fericit.
Zâmbind vei face
Și pe alții fericiți.
Nu te costă nimic,
Dacă vei zâmbi.
Zâmbind,
Vei avea în suflet,
Soare și lumină,
Pentru a dărui
Și celor din jur,
Făcându-i fericiți.
Cât de frumos,
Este când zâmbești.
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Baladă de om tânăr (II)
Cum să vă zic? mă minunez de viață
ca de-un izvor de munte în pustiu
din fiece ungher al ființei mele
vin soli cărări vestindu-mi că sunt viu
în zori mă scol cu lauda pe buze
aprind lămpi mari de cuarț violaceu
simt cum pământul - pasăre de finix -
renaște din cenușă-n ochiul meu
Apoi se-nalță beat din pâcla nopții
un univers de vietăți stârnind
miroase-a seve tari și-a-mperechere
pe câmp erup vulcani de hiacint
columbe zugrăvesc pe cerul verde
un crucifix de crini miraculos
copiii zămisliți acum sub soare
au stele-n frunte ca de făt-frumos
Ce tânăr sunt! ce blând mă flagelează
blestemul meu divin de a trăi!
[...] Citește tot
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Intensitate
răsplătim un necuprins fără regrete
în nopți purificate cu adâncul din noi,
sclipiri de stele în ochii tăi
îndepărtează durerea înstrăinării.
mâinile mi se rotesc în sensul timpului,
căutând cu disperare veșnicia la colțul gurii tale
și întregesc vigoarea jurământului
cu o șoaptă stinsă.
unghiile mi se înfig în carnea ta până la sânge,
de teamă
să nu pierd intensitatea nemuririi.
îmbrățișarea umbrelor noastre -
un iad de patimi
în piepturi despicate.
urcăm și alunecăm
în lumina de la capătul visului,
[...] Citește tot
poezie de Ștefan Radu Mușat din Constelații Diamantine, feb. 2013 (10 ianuarie 2011)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jurământ
Bunicule,
Ascultă:
Ropotul
Bătând al
Unor aplauze.
Sunetul
Tulnicului
Atinge înălțimi
Nebănuite,
Către
Inima românului,
Unduind-o cu sufletul.
Dar ceresc,
O mărturie sacră,
Luminată de
Jurământul străbun!
acrostih de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din văi urcă ziua
Din văi urcă ziua mai sus, tot mai sus,
cu pașii-n lumina, zglobie -
"Ci unde te duci? Spune-mi unde?" -
"Doar vezi că vârful de munte mă-mbie."
Deodată se-ntunecă muntele tot,
și culmea de aur dispare -
"Ci unde ești? Unde?" și dibui în jur -
pământul e mut până-n zare.
Și iată-ntr-o clipă mă simt părăsit -
pierită e ziua mea oare?
În friguri, privirea-mi zdrobită de dor
spre vale-a-nceput să coboare.
Trecutul meu tot e acolo, în nori -
și simt cum mă-ncearcă mâhnirea -
mi-e frică și-s trist de parcă-ar veni,
ca-n ceasul suprem, ispășirea.
poezie clasică de Jan Neruda
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumini si umbre
Lumină dedesub, deasupra întuneric,
Doar umbrele se văd în pomii de sub cer.
Părăsesc orice speranță, o fură dintre noi
Și o aruncă-n valuri, să vadă cum se duce.
Acum stă singură, plutește spre tărâm necunoscut;
Încearcă supraviețuirea cu o-ncercare grea.
Privește vuietul ce o-nsoțește de mii de mile,
Neîncetat din straja ce o duce.
Ajunsa pe un mal străin, așteapta.
În jur e-nconjurată de stele si de nori.
Răsare atât de-ncet în suflet, doar simte...
Lumina e deasupra și noapte dedesub.
poezie de Irina Matei
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aceasta este cea mai frumoasă datorie a noastră: să ne rugăm și să iubim. Dacă ne rugăm și iubim, iată, aceasta este fericirea pe pământ. Rugăciunea și numai rugăciunea ne unește cu Dumnezeu. Când cineva are o inimă curată și unită cu Dumnezeu, este cuprins de o suavitate și o plăcere îmbătătoare, este purificat de o lumină care se răspândește în mod misterios în jur.
citat clasic din Sfântul Ioan Vianney
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 150
Oare din ce putere-ți tragi vigoarea
De a-mi porunci atât de dușmănoasă?
Cum de privesc fără să văd eroarea
Și jur că nu lumina-i luminoasă?
De unde-ai luat această conduită
Și cum faci că și-n faptele meschine
Ai mult elan, ești foarte iscusită,
Iar eu cred sincer că e totul bine?
Cum m-ai făcut să te-ndrăgesc mai tare
În loc să te urăsc, că am motive?
O! Cei mai mulți de tine au oroare,
Când ești cu ei nu-mi spune invective.
Dar te iubesc chiar și-n nevrednicie
Și vrednic sunt de-a ta iubire vie.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 147
Iubirea mea-i ca febra care ține,
Făcând ca boala să se prelungească;
Înghite numai răul ce-o menține,
Stricata poftă vrând s-o mulțumească.
Vraciul iubirii, dreapta judecată,
Văzând că nu-i ascult recomandarea,
M-a părăsit și-am înțeles pe dată,
Dorința-i moarte, leac e evitarea.
Cum să mă vindec fără Rațiune?
Sunt mai nebun, căci trupul meu vibrează;
Sunt răvășit, vorbesc cu pasiune,
Ca un smintit ce întruna delirează.
Căci jur că tu ești albă, luminoasă,
Când neagră ești ca noaptea întunecoasă.
sonet de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un tren
Moment de seară într-o gară mică,
până să cadă cea dintâi zăpadă,
ceasornicul cu limbile-n tăgadă,
gazornița cu afumată sticlă
și-n jur pustiul. Prind să se străvadă
ierburi ce nu-s și-n liniștea pitică
se subțiază șinele de-o frică
prelinsă dintr-a fulgilor arcadă.
Stai și aștepți un tren ce nu oprește
în gara care blând se-nzăpezește
și căreia luminile îi treieri
dar iată-l, înaintea ta cum crește,
ferești de-o clipă îți sculptează-n creier
și curge-apoi pe șiruri lungi, de greieri...
poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul iluminării
Aș vrea să fiu om luminat,
Să strălucesc de bucurie,
De Cel de Sus iluminat,
Ca mine nimeni să nu fie!
Un har, de Domnul mie dat,
În jur eman a mea mândrie,
Și-aș vrea să fiu iluminat,
Să strălucesc de bucurie!
Lumină să revărs în sat,
Neamul să-mi scot din sărăcie,
În gând și fapte inspirat,
Să dăinuiască-n veșnicie...
Aș vrea să fiu iluminat!
rondel de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Capul meu
Capul meu
este foarte mare
mai mare decât jumătatea
neluminată a lunii
cap de tâmpit
și încâlcit
e vina mea
și a lipsei de lumină
ar trebui să-l tai
pentru câtva timp
(mai zice soacra că suntem nebuni)
măcar până la primăvară
ca să mă pot odihni
crede-mă
scap de povară
nu-l mai pot duce
mă plâng
ca Iisus
pe cruce
atârnă rău
[...] Citește tot
poezie celebră de Toma Caragiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre lumină și promisiuni, adresa este: