Citate despre lumină și semnale, pagina 3
Textele de mai jos conțin referiri la lumină și semnale, dar cu o relevanță mică.
Poveste
Mă las purtată n jocul ei,
Al vieții mele hărăzite la-nățime,
Îmi pun mii de întrebări firești
Și tulburată sunt că- n lăuntru meu,
Înfloresc stări sufletești sprințare,
Ce abitir îmi răscolesc neputința,
Pentru înțelesuri limpezi, clare.
Semnale prind în zborul nopții,
O șoaptă-n minte mă trezește,
Și cineva tainic îmi vorbește,
Aievea un discurs îmi ține și-mi spune,
Că-s speranța vie pentru mâine.
Nedeslușite căi de comunicare,
Ne trimite El în timpul care,
Ne pregătim pentru odihnă și visare.
Știi-vom noi vreadată mesajele-i divine?
Această întâmplare oarecum bizară,
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Ganea (8 iunie 2019)
Adăugat de Georgeta Ganea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Două nave
Cum stau lângă cruce pe piscul solitar, țărmului avanpost,
Admirând maiestuoasa regină a lumii noastre, marea,
În penumbra-ntunecată a muntelui o navă stă la adăpost,
Iar alta navighează tăindu-și cu prova-n talazuri cărarea:
Una se-avântă cu aripi albe-ntr-o cursă de mare-anvergură,
Cu flamura și velele vibrând extatic deasupra undelor marine;
Alta, la umbră, cu pânzele strânse,-i legată de-o gemandură
Nava care m-așteaptă pe mine.
Dar, iată! Eu îi pot vedea Porții coloanele sclipitoare
În zarea luminoasă unde norii întunecați se sparg
Și-aud dinspre nava care-abandonează golful, în depărtare,
Cântecul voios al marinarilor la gabie, sus pe catarg.
Iar acum, mă gândesc la urmele radiante care-au adus
Consolare pe Marea Galileii bătută de furtuni haine
Și-aștept semnalul sifleei pentru-mbarcare, la apus,
Pe nava care m-așteaptă pe mine.
[...] Citește tot
poezie de Francis Bret Harte, 1836-1902, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Surâsul peste moarte
Pentru Chieko Watanabe
Și iată-aud acuma glasul celor
trecuți prin flăcări
cum se-mpletește într-un singur glas,
un singur glas sunând cum sună fierul,
cum sună stolurile de oțel fierbinte,
și fiecare glas acum e-o sabie
încovoiată care se-nvârtește
deasupra ucigașilor sclipind ---
și toate împreună se înalță
peste cenușă ca un nimb al vieții...
Și iată-le ( o, vulturi mari și-albaștri,
suiți, suiți! ) cum prind să se rotească,
cum se rotesc crescând fără-ncetare,
cum se răsfrâng în ocean, săpând-i
mari guri rotunde, veșnic rotitoare,
ce dau porunci talazului să crească,
să suie stâlpi de trombe pân la stele,
ca să măsoare înălțimea Crimei.
[...] Citește tot
poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ștergarul
La cina cea de Paște, în camera de sus,
înconjurat de-apostoli, S-a așezat Isus.
Se revărsa din sfeșnic o galbenă lumină
pe azimile calde, pe mielul... fără vină...
Era plăcut prilejul. Și toate pregătite.
Dar, vai, uitase gazda o slugă a trimite,
un rob sau o cămilă, ca, dup-a vremii lege,
cureau de pe glezne pe rând să le-o deslege,
să le atine talpa de colbul de pe drum.
Și-acum cei doisprezece, sfielnic oarecum,
se întrebau în cuget: Cum vor ședea la rugă?
Sau cine își va pune ștergarul cel de slugă?
O, iată-i cum se-ncruntă, privind cu tulburare
când vasele cu apă, când praful pe picioare.
Și Duhul îi întreabă, în fiecare zboară:
N-ai vrea să-ți pui tu, Petre, ștergarul astă seară?
Chiar eu?... Nu șade bine. Eu doar sunt mai bătrân.
Dar tu? Tu cel mai tânăr? Eu stau lângă Stăpân...
Dar tu? întreabă Duhul acuma pe Andrei.
Chiar eu?... Sunt cel din urmă la Domnul între ei?
[...] Citește tot
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suflet pereche
Oftează, se întoarce și închide,
cu un oftat ce se aude-n noapte,
o ușă grea ce-ndată s-ar deschide
la șuierul venit din miazănoapte.
Îi știe drumurile și semnalul
cu care își anunță el venirea
atunci când, înspre casă,-ndeamnă calul
s-alerge, să-și încheie bejenirea.
E-o iarnă grea și nu mai au provizii
cu care să răzbească-n primăvară,
în casa lor ascunsă-ntre molizii
din valea ce din marii munți coboară.
El a plecat, de-acum sunt două zile,
și iată, vine noaptea, iar în munte
zăpada, frigul, drumuri instabile,
chiar cei mai duri n-ar vrea să le înfrunte.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O parte dintre oameni fugiseră pe facebook
te făcuseși nevăzut
nu știam
în care dintre realități să te caut
era o senzație sau o stare... poate chiar un sentiment
știam că sunt unică și indivizibilă
în deplinătatea facultăților afective exclusesem
toate fericirile suspecte precum și luxul
reactualizării tragismului antic
băgasem mâna în foc:
în ruptul capului nu mă mai stârnea
densitatea fotonilor tăi pe cap de locuitor în beznă
și totuși
nu știam în care dintre realități să te caut!
o parte dintre oameni fugiseră pe facebook
își făcuseră case supraetajate cu termopan translucid aproape opac
orice atingere de lumină era decretată pătrundere prin efracție
oameni persoane indivizi se complăceau într-un fel de bal-mascat
purtau atitudini policrome barbar își somau cuvintele
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atunci-ul
atunci-ul, ne legăna crengile vrute trofee
pe claviculele noastre căutătoare de iubiri,
să ne scuture muguri puhavi de primăvară
și nebănuitori ne trezeam cu păsări în poală.
în rebeliunea unui do major mai mereu
și într-o turmă de vise contondente credeam,
când o necontoneală de arcușuri de vioară,
ațâța purpura neînfrântă de creanga-ghiară.
tu-l și eu-l se împreunau în bătaia imediatului
de cădeam unul prin gândul celuilalt zestre
și istoriile noastre deschideau dese vernisaje,
păzite de cochilia aerului dincolo de ferestre.
prin flacăra de icoană, materială zbatere,
flambam speranțele toate cele-n nealungare
apoi îmi ionizam și multele sentimente,
în așteptarea celor câteva curioase egrete.
[...] Citește tot
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inimă... sau... Suflet
O minge de oinist purtăm,
De roșu vânăt, striuri albe.
Cu ea decidem, de cântăm...
Și facem bile negre... albe.
Se umflă și se lasă moale,
Ca s-o simțim, că o avem.
Pornește singură și moare;
Cheie nu-i dăm, căci nu putem.
Ea, îți face rozul din obraji,
Culori de iris, le pictează...
Ne frânge-n dragoste, spre dragi;
Făr' să se vaite... nu oftează.
Aleargă, zile, ani, cu tine,
Să nu te lase, fără sânge.
Câștigă... cupe! Pierzi... revine!
Chiar de-ai pierdut, ea, nu se plânge.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (31 mai 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copii nu-și mai vor părinții
fețe crispate, deșertice dungi bătătorite
poartă umeri printre pomi uscați
în suflete
o mână prinde marginea lumii, caută vieții
sprijin
din iubirea plecată a mai rămas doar un număr
nu striga munților, versuri fără cântec
păsările nopții, hulpave, sorb inimi vânate
în ceasuri de noapte
în lăcașul fără liniște, bat bolovanii pământul facerii
ei scot țipete ciudate
amintirile tale și-au bătut pașii până la mine
un cer fără aer ne sufocă gândurile lașe
lumini ciudate se sparg în idei sterile, nefecundate
nu trăim în normalul realității
un stârc își cară în spate povara existenței
pe o câmpie fără iarbă
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (iulie 2013)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Shambala
Înaripata-mi minte, cu mult discernământ,
Tot scormonind prin tomuri, cu fler de jurnalist,
Aflase de-un loc mitic, eteric, sub pământ,
Sub Polul Nord și-n zona Tibetului budist...
Acolo-ar fi o lume de basme și de vis,
Cu oameni ce nu mor, de care n-am știut,
Creând civilizații de superparadis,
De super-tehnici vaste, cum nimeni n-a văzut.
Se spune că pe-acolo sunt râuri, codri verzi,
Că-n loc de soare, miezul din Terra dă lumini,
Că sunt și flori, și păsări, că-n jur doar viață vezi,
Cu au orașe-parcuri, că toți sunt blânzi, blajini...
Când amiralul Byrd, la ei, sub Polul Nord,
Ajunse-n zbor pe-un spațiu prin care a intrat,
A fost primit cu drag și-onoruri, ca pe-un lord,
Iar gazdele, gentile, ce-a vrut - i-au arătat.
[...] Citește tot
poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tutuneria
Eu nu sunt nimic.
Niciodată nu voi fi nimic.
Nu pot vrea să fiu nimic.
Asta fiind spus, port în mine
toate visele lumii.
Ferestre ale camerei mele,
ale camerei mele în furnicarul uman anonim
(și de l-ar ști cineva, ce folos?),
unul printre atîtea milioane,
voi dați spre-o stradă tainică
într-un continuu du-te - vino,
spre-o stradă inaccesibilă tuturor gîndurilor,
reală, imposibil de reală,
evidentă, incognoscibil de evidentă,
cu misterul ei
ascuns sub pietre și ființe,
cu moartea punînd igrasie pe ziduri
și-ncărunțindu-i pe oameni,
cu Destinul diriguitor a toate și tot
pe drumul nimicului.
[...] Citește tot
poezie celebră de Fernando Pessoa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
În bezna tunelului
Demult, am urcat într-un tren, fără vagoane,...
Era pentru prima data când urcam într-un tren
M-am urcat în primul tren din gara vieții mele
Ciudat, nimeni nu știa ce destinație are, nici eu
Mergea încet la început, șinele erau de vină,
Tot timpul, am stat cu ochii pe geam,
Am văzut tot ce se putea vedea...
Sate, comune, orașe, spitale, școli, biserici...
Am văzut mai multe biserici decât școli și spitale,
Și multe umbre cu chipuri de oameni,
Am văzut mai multe orașe decât sate,
De fapt am văzut sate cu pretenții de oraș
Ce bine că luasem trenul, nu erau autostrăzi
De ce? Nu vrem, nu avem nevoie, nu ne trebuie,
Mai bine cu trenul, cine să mai fure?
Am vrut să sar din tren, să o iau pe jos înaintea lui,
Am vrut să împrumut niște aripi, să zbor!
[...] Citește tot
poezie de Dan Duțescu din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Diateza învinsului
1.
Adevărul dragul meu prieten e că n-ai făcut nimic bun
un an de zile. Ai stat în miezul lucrurilor și te-ai îndestulat cu
mizeria promisă de alții. O lună în Blocul Scriitorilor și-ai slăbit.
Ai filtrat lumina și întunericul dar n-a rămas nimic.
Ca din cearșafuri ai fabricat o sfoară din zile
și-ai vrut să evadezi dincolo
de tine însuți dar n-ai reușit.
Erai conștient de limite și n-ai făcut nimic pentru asta măcar să sapi
pe sub ele un tunel. Să rupi măcar o parte din tine pe care s-o arunci
de partea cealaltă a morții
ca să rămâi aici fără să fi claustrat în propria piele
dar n-ai făcut-o. Te-ai mulțumit cu ideea că toți oamenii au limite
dar nu și le cunosc încă și de-aia se cred invincibili. Nu vrei să vorbești despre granițe
ți-ar plăcea mai mult să-ți aduci aminte despre Domnule Motan
pisoiul pe care l-ai pierdut. A fugit sau a fost furat
[...] Citește tot
poezie de Leonard Ancuța (26 iulie 2010)
Adăugat de Leonard Ancuța
Comentează! | Votează! | Copiază!
Domnița Voichița
"Atunci voios și aprig ea
războiul în fruntea oștii sale a trecut."
Pușkin: Poltava
Cu adormitele lui valuri
se mișcă Sociul între maluri
Și pe deasupra lui ușor,
abia se simte-o dulce boare
de vânt, ce-n drum spre-o altă zare
pe mai departe pleacă-n zbor.
Ici-colo, salcia pletoasă,
pe maluri, tânăra-i tulpină
spre fața râului și-o-nclină
Vorbind cu unda somnoroasă.
Și Sociu-n matca lui bătrână
c-un murmur șoapta i-o îngână.
Prin pânza apei străvezie
arar un peștișor tresare
Și iar în adâncimi dispare
ca o săgeată argintie;
[...] Citește tot
poezie celebră de Bogdan Petriceicu Hasdeu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alienare (versuri)
Sigur, iubita îmi spune
Ești un nimeni,
Sunt un nimeni,
Dar de unde vine vocea iubitei?
Iubita este în vinele mele albastre,
Ea circulă prin vase, prin inimă, prin creier,
Peste tot ea spune, un nimeni, un nimeni, un nimeni,
Nu mă îndoiesc nici o clipă, nu o contrazic,
De când m-am născut știam că sunt un nimeni,
Iubita era scaietele din curte, era drumul pustiu,
Ești un nimeni îmi spune norul plutind precum albușul
În crema lichidă, un nimeni, un nimeni, un nimeni,
Iubita pe numele ei, Mengele, Himmler sau Bormann,
Iubita este un bărbățel în chiloți, nu vă speriați, ea nu este femeie,
Ea este tot ce nu a fost feminin niciodată, ea nu este din coasta
Bietului Adam, este o mult mai veche ființă, fosila pe care noi
N-o vom găsi niciodată și leagă maimuța de om, ca răspuns
La-ntrebarea pusă de Domnul.
***
Eram păgân, aveam un munte,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Memento mori (Panorama deșertăciunilor)
Turma visurilor mele eu le pasc ca oi de aur,
Când a nopții întunerec - înstelatul rege maur -
Lasă norii lui molateci înfoiați în pat ceresc,
Iară luna argintie, ca un palid dulce soare,
Vrăji aduce peste lume printr-a stelelor ninsoare,
Când în straturi luminoase basmele copile cresc.
Mergi, tu, luntre-a vieții mele, pe-a visării lucii valuri,
Până unde-n ape sfinte se ridică mândre maluri,
Cu dumbrăvi de laur verde și cu lunci de chiparos,
Unde-n ramurile negre o cântare-n veci suspină,
Unde sfinții se preîmblă în lungi haine de lumină,
Unde-i moartea cu-aripi negre și cu chipul ei frumos.
Una-i lumea-nchipuirii cu-a ei visuri fericite,
Alta-i lumea cea aievea, unde cu sudori muncite
Tu încerci a stoarce lapte din a stâncei coaste seci;
Una-i lumea-nchipuirii cu-a ei mândre flori de aur,
Alta unde cerci viața s-o-ntocmești, precum un faur
Cearc-a da fierului aspru forma cugetării reci.
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu (1872)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Undeva pe front
Am plecat cam triști de-acasă și puțin încrezători
Prin dotare și moral că am fi bravi luptători.
Mai încercăm noi când și când cu "Și-am plecat la Moscova",
Dar ne gândim că s-ar putea s-ajungem și altundeva.
Mergând în nesiguranță mai mult tăcem decât vorbim
Și cu nesaț de condamnați cuprinsul dintre zări sorbim
Meditând în mare taină, păstrată cu suprem efort
Asupra groaznicei dileme; a fi captiv sau erou mort.
Am mers așa zile și nopți, săptămâni și luni în șir
Dar prin câte am trecut e inutil să mai înșir...
Căci scopul simplu de moment este ce am făcut noi
Să îndulcim viața amară creată de acest război...
Iar răspunsul e tot simplu; oriunde am fost am jucat cărți
Membrii activi și chibzuiți împărțiți în patru părți.
De grade nu mai țineam cont, firesc primând formația
Numai câte un ștab în ghină mai călca convenția...
Mă relanșezi tu, grad mojic, uite mă ce porcărie
S-avem pardon domnule membru, dar asta e pockerie
Și dezbrăcăm tunicile reîncepând din nou cu calm,
Tura terminându-se tot cu pocărescul psalm;
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Ionescu din Furtuna - Jurnal de război în versuri (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moartea lui Gheorghe
Când norii se lasă hoinărind peste vale,
Ei dau un semnal de tristețe și jale,
Pentru copilul ce trăiește o dramă,
Pentru femeia ce plânge, cu lacrimi de mamă.
Scoală Teofile și-nhamă un cal,
Că vreau, mai dimineață, s-ajung la spital,
Mă doare, de-o vreme, prea tare în piept
Și simt parcă o gâlmă sub umărul drept.
Mă doare grumazu și prea des tușesc,
Mă usc pe picioare, de-abia mai pășesc.
-Vin și eu? Măi Gheorghe! Tu nu te simți bine!
Sau iei și copilul să meargă cu tine?
Să poți trimite-o vorbă, de-i fi internat,
Cu ce spune doctorul, domnul Ignat.
- Lasă, nevastă, că n-o fi un bai.
Legați la căruță pe amândoi-cai!
Să meargă mai iute, că drumu-i cam lung
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Înscăunare de țap
Au dat banițele și sacii de grâu
La o parte; le-au spintecat cu cuțitul:
Au curs din ei surcele, pene și câlți.
Au înțepat cu prăjinile în poloboace,
Crezând că se-ascunde ca un făt bătrân
În placenta vinului hrănitor;
Le-au dat de pământ: a ieșit o zeamă
Sălcie apă de ploaie stricată,
Duhnind a varză și motorină,
Dar tot nu l-au găsit
Să le sară la ochi cocoșii când au
Răscolit prin cuibare; să-i rușineze
Porcii când au mușcat nămolul cotinețelor,
Dar de cel care le-a blestemat
Cumplit seminția tot n-au dat
I-au pedepsit pe oameni fiindcă tăceau;
Apele râurilor le-au mutat să găsească
Vreo ușă sub prundul albiei,
Au răscolit până și în vizuinele calde,
Dar pe cel care-a aruncat blestem peste neam
[...] Citește tot
poezie de Dragoș Niculescu din Hibernaris (2001)
Adăugat de Dragoș Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O corabie în derivă
Corabia bătrână ce mai plutește-n larg,
A dat semnal, o știre, din marele-i catarg,
Că s-a oprit din drumul ce-o duce în spre mal,
Lovită prea puternic de-al timpurilor val.
De-atâta vânt și ploaie, de-atâțea ani prea grei,
Motorul îi tușește și nu mai dă scântei,
I-a ruginit și Cala iar Prora o trădează
Și acul din busolă adesea deviază,
De-aceea poposește, puteri să-și reculeagă,
Să-și re înceapă mersul spre țărmul ce o leagă
De amintiri plăcute și dimineți cu soare,
Dar și zile mai aspre, furtuni necruțătoare,
Pe care le-a învins cu multă dibăcie,
Mai greu sau mai ușor, cum numai ea o știe,
Dar anii au trecut, catargul i se-nclină,
Astfel că-ncet devine epavă submarină.
- Corabie bătrână? Încearcă să-ți revii,
Îndreaptă-ți prora strâmbă, uită de nostalgii,
Adună-ți echipajulși fă-l să înțeleagă
Căci numai armonia, enigmele dezleagă.
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Freamăt de gânduri Lacrimi de dor (intern) (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre lumină și semnale, adresa este: