Citate despre lumină și tăcere, pagina 3
De ce mă cauți?
De ce mă cauți?
Nici eu nu mai știu
unde m-am rătăcit.
Nu am lăsat firimituri de pâine
în urma mea
Nici flacăra nu am
pentru cale de întors.
Atât știu
Aud dincolo de ureche
o bătaie de inimă
și dincolo de tăcere
o șoaptă
Când te apropii
învie lumina
să știu că tu ești
rătăcit pe calea mea
poezie de Mirela Nicoleta Toniță (iunie 2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un chip
Un chip la ceas de asfințit
un leagăn între veștedele frunze-ale zilei
o mireasmă de ploaie
fără pic de lumină
izvorul undei din adâncul apei
oglinda vie a oglinzii sparte
un chip în ale tăcerii balanțe
o piatră printre alte pietre
printre pâlpâirile ultimelor lumini ale zilei
un chip asemeni tuturor chipurilor pe care le-am visat.
poezie clasică de Paul Eluard
Adăugat de angel.demon
Comentează! | Votează! | Copiază!
Venirea norocului
Norocul a venit și-a luminat acoperișul casei mele
Ca o ninsoare tăcută sau ca roua, noaptea, sub stele:
Puțin câte puțin, nu tot deodată, așa cum frunzele-n copaci
Sunt alintate rând pe rând de razele soarelui vraci.
poezie de Robert Herrick, 1591 - 1674, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ca o furtună ușoară
Dragostea e ca un gol
în care se întorc apele
și ploile suspendate în nori
Lasă-ți sufletul să calc peste el să te doară
apoi voi veni să te vindec
cu ploile mele curate
ca cerceii sunând în urechi
Simt îmbrățișarea ta de departe
dorința ta aspră și vie
Așteaptă răsăritul de lună
să crească în trupul tău lumina
Abia atunci
să mă chemi alunecos ca o trestie
tăcut și singur
Să mă rotesc în jurul tău
ca o furtună ușoară
ca o floare ce se deschide încet.
poezie de Ioana Trica din Noaptea șarpelui / Nata e gjarperit (2013)
Adăugat de Ioana Trica
Comentează! | Votează! | Copiază!
Privește cedrul mândru: atâtea brațe are!
Dar nu ca să cerșească, ci ca s-adune soare.
Și limbi nenumărate au nuferii și crinii.
Vorbesc însă limbajul tăcerii și-al luminii.
catren de Omar Khayyam
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Când vorbești
Când vorbești.. doar marea ascultă
încuiată într-o scoică.
Câd vorbești doar sirenele cântă
tânguios pentru cei plecați pe ape.
Când vorbești doar valul strigă durere
în spumă de alb jertfită pe mal.
Când taci doar pașii vorbesc
În urme sărutate de ape
Când vorbești sau când taci
doar ființa mai scapără-n apă
înnecată de lumina mișcătoare a valurilor,
prelungă umbră pe chipul mării...
poezie de Mirela Nicoleta Toniță (iunie 2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stalactita
Tăcerea mi-este duhul -
și-ncremenit cum stau și pașnic
ca un ascet de piatră,
îmi pare
că sunt o stalactită într-o grotă uriașă,
în care cerul este bolta.
Lin,
lin,
lin - picuri de lumină
și stropi de pace - cad necontenit
din cer
și împietresc - în mine.
poezie celebră de Lucian Blaga din Poemele luminii (1919)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este disponibilă și traducerea în spaniolă.
Noapte
Se-ntind bulevarde-n noapte de vară,
Pe arbori, electrică lumină -
La gară zvâcnește o mașină
Și-n gol, tresar signale de gară.
Pe cer de safir, comori de avari...
Tăcerea în gol vibrează cu zvon,
Orașul, cu-ncetul, pare-un salon,
Acuma, în somn, tresar fete mari.
poezie celebră de George Bacovia din Poezii - Editura Tineretului, 1966
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt aproape 17 ani de când îmi sunt cu totul familiare formele constelațiunilor și strălucirea stelelor. Le știu pe nume aproape pe fiecare, le-am contemplat cu diferite lunete în atâtea rânduri și cu toate acestea, încerc și acuma emoțiunea ce încercam odinioară, când văd, de bunăoară, urcându-se încet pe cer Pleiadele, apoi Aldebaran cu lumina lui roșie, Orionul cu nenumăratele lui stele strălucitoare, Sirius cu lumina lui cea albă!... În tăcerea nopții, stelele au un farmec deosebit.
Victor Anestin în revista "Orion" (1907)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 73
Te uiți la mine - toamna m-a înfrânt
Și frunzele uscate au căzut
Doar câteva pe ram tremură-n vânt,
Nu mai sunt păsări, corul a tăcut.
În mine vezi lumina din amurg
Când soarele e jos, la asfințit,
Dar noaptea care vine cu mult sârg
Ca moartea totul a pecetluit.
În mine vezi arzând un foc mocnit
Pe-a tinereții lui cenușă gri
Ce pare-un pat ce-a fost de ea hrănit
Pe care-acum un vârstnic va muri.
Iubirea-ți va spori când mă privești,
Dar ce iubești, mai bine părăsești.
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 38
Și cum să-mi tacă muza îmbufnată
Când tu insufli versuri minunate?
Dar ești o temă mult prea rafinată
Pentru hârtii de proastă calitate.
O! Și numai tu ai merite depline
Dacă ce-am scris privești cu-apreciere,
Căci orice prost compune foarte bine
Când cu lumina ta îi dai putere.
Fii tu a zecea Muză, mai dotată
Decât acelea nouă invocate,
Pe cel ce te imploră fă-l să poată
Să nască versuri veșnice, curate.
Când muza mea plapândă mă ajută
Truda-i a mea, a ta e slava sfântă.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Icoana
Mi-e dor de amintirea
copilăriei,
de ciutura care a scos
cândva vise pline
din cerul îngropat
în fântână...
Mi-e dor de icoana
unde se odihneau îngerii
înzăpeziți de lumină
în timp ce bunica
le împletea din lacrimi
tăcerea unui surâs.
poezie de Gina Zaharia
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tăcerea
Nu sunt niciodată văzută.
Nu mă simțiți niciodată.
N-am vocea clară a trompetului
sunând asaltul cetății.
Sunt doar căldura imaginii
ce-o poartă la piept ostașul.
Nu sunt orchestra bogată în viole, nici orga.
Sunt ecoul din sala concertului,
după ce ultimele aplauze s-au stins, și luminile
rare își povestesc, retrăind bucuria.
Nu sunt ploile primăverii cu toane ciudate,
sunt aerul respirat de cel dintâi fir de iarbă
și lumina de apus la căderea ultimei frunze.
Nu sunt patima
care-și strigă vecia de-o clipă -
sunt ceea ce rămâne din dragoste,
subînțeleasa poezie a ploii mărunte și sure.
Nu sunt marea ce-adună în palme
legănări sidefate.
Sunt tăcerea unde se coc în afund
[...] Citește tot
poezie celebră de Veronica Porumbacu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doar tu îmi trebuiești
Doar tu îmi trebuiești, doar tu! - repete
acestea inima-mi de-a pururi, pe-ndelete.
Dorinți ce zi și noapte-mi dau târcoale
sunt calpe toate, până-n sâmburi goale.
Cum noaptea ascunde-n întunericul din sine
nestăvilita ei cerință de lumină -
chiar astfel din adâncul meu, din mine,
răsună cântecul:
"De tine am nevoie, doar de tine!"
Și cum furtuna-și vrea sfârșitul în tăcere,
chiar când tăcerea o lovește cu putere -
revolta mea lovește-n dragostea de tine,
și totuși strigă:
Pe tine doar te vrea, pe tine!
poezie celebră de Rabindranath Tagore din Poeme
Adăugat de gyongy
Comentează! | Votează! | Copiază!
Firescul
Doar așa am simțit că s-au deschis canalele de navigat pe fluviul credinței în verde,
prin îmbrățișarea frunzelor însetate de lumină.
Era singura cale de cufundare a sufletului în aerul înmiresmat de înfloriri.
Veneau dăruirile eului în graba cuprinderii de intimitatea foșnetelor.
De o mână, mă trăgeau în adâncuri nesațiul respirațiilor,
de alta, mă zvârlea la pragul dintre anotimpuri variația gradelor
M-am înfășurat în scoarța brăzdată de vremuri,
să ricoșeze în pustiu iuțimea aprinderii.
Cu cât creștea temperatura, cu atât mai puternic se înfigeau în crăpături sulițe albe,
clătintând din temelii lumina și întunericul.
Între ramuri, dincolo de coajă, trunchiul păstrează în renașteri rodul vieții.
Lăuntrul primește în tăcere firescul. (Iulia Dragomir)
poezie de Iulia Dragomir (25 aprilie 2019)
Adăugat de Iulia Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îngerul meu
Ești vocea
ce-mi va însoți
zborul, lent,
peste efemer.
Ești lumina,
aprinsa în suflet,
ce va străluci
printre stelele apuse.
Ești mângâierea iubirii,
din vocea mea tăcută,
ce-mi va purta visele
dincolo de apus.
Ești Îngerul meu
ce va cânta din vioară,
peste câmpiile înverzite,
anunțând:
scufundarea mea în noapte!
poezie de Aneta Timplaru Horghidan (2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fotocopie
Astăzi vei fotocopia lumina
Pe ecranul zorilor.
Vei proiecta un cuvânt
Acel nimic care aduce
Întotdeauna iubirea pe lume.
Astăzi mă vei naște din nou
Ca o literă-n plus.
Vei strânge punctul și virgula
Între o tăcere prelungă
Și pe ecranul din centrul lumii
Vei proiecta un cuvânt.
Astăzi târziu voi apune
Ca o șoaptă uitată
Între da și nu,
Acel cuvânt pur și simplu
Care naște din nou
Înscris între litere
Din lumină,
[...] Citește tot
poezie de Lidia Muraru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul la puterea infinit
Mă acoperă
cerul
uneori
ca o aripă
pliată pe inimă
când răspândesc
tăcerea magică
peste plante
adorm în fiecare
spațiu gol de cuvinte
și mă las alungat
în ploile revărsate
cu lumina
poemului
ridicând timpul
la puterea infinit.
poezie de Ioan Barb
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tăcut
Lumina mea, îngroapă-te cu mine,
La primavară poate încolțim,
Și ne dăm iarași marilor mulțimi,
Lumina mea, altfel nu va fi bine.
Ochii mi s-au mărit de-atat amurg,
Și sufletul la fel, de-atata noapte
Să fim dintre acei ce știu să rabde
Cum norii trec și râurile curg.
Nu orice îngropare este moarte,
Până la brâu și mult mai sus de brâu,
Lumina mea, de vom pleca departe,
Cum trece-un nor, cum curge câte-un râu,
Noi ne vom îngropa în câte-o carte
Tăcut, ca două boabe mari de grâu.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fiind Eminescu
Fiind poet tăceri cureieram
și mă opream ades lângă cuvânt
și tâmpla mi-o apropiam
la blânda batere de vânt
Și mă opream ades lângă cuvânt
ca să-l aud cum crește ca și iarba
de-și risipea mireasma teiul sfânt
părea că totuși nu trăiesc degeaba
Ca să-l aud cum crește ca și iarba
eu tâmpla mi-o apropiam
lumina lunii o căram cu roaba
fiind poet tăceri cutreieram
Și mă opream ades lângă cuvânt
iluminat de teiul vechi și sfânt
poezie de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre lumină și tăcere, adresa este: