Citate despre lumină și tradiții, pagina 3
Textele de mai jos conțin referiri la lumină și tradiții, dar cu o relevanță mică.
Pelerini
Pelerini suntem spre Plaiul unde-i, veșnic, primăvară
Nicicicând nu ne afectează vorba plină de ocară
Simțuri sfinte, constructive inima o penetrează
Tot parcursul spre Cetate Raza sfântă-l luminează.
Ținta noastră este clară, nu e nicio îndoială
Ne-am desprins și de tradiții și de humă și de fală
Nu mai vrem filozofie care naște-n noi păreri
Cum că roade nu produc stări venite din dureri.
Labirinturi sunt destule, dar avem un Ghid vestit
Doar pe El Îl ascultăm, doar în El am investit
Știm precis ce ne așteaptă pe-nsoritele meleaguri:
Stări mai dulci și mai gustoase decât picurii din faguri.
Străbătut-am pân-aici calea-ngustă și pietroasă
Și cu Fiul am cântat și am stat, cu drag, la masă
Tot așa suntem deciși să urcăm spre zări albastre,
Să-I turnăm și-n viitor mirul ce-i în alabastre.
[...] Citește tot
poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (22 martie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rezervația de zimbri
O mie de ani, vînătorii zeloși
Vînatul suprem al pădurii-l vînară
Nu porci, căprioare, fazani și cocoși
Ci zimbri, că ei sînt pe stema de țară!
Măreț animal este zimbrul cel mut!
O mie de ani de săgeți și rafale
Dar el, melancolic, ca și la-nceput
La nimeni nu-nchină puterile sale.
Cu milă privește spre brazda de plug
Spre ieslea lui tremură botul și nara
Mai bine vînat decît vită în jug
Căci zimbrul nu ia de la alții povara.
Pe sine se poartă în negre păduri
Și tropotul lui grea furtună anunță
Și-și duce lumina în ochii lui puri
Și tropot de zimbri viței în sămînță.
[...] Citește tot
poezie de Adrian Păunescu
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despre suflete pierdute
Prinși sunteți voi în duh de rătăcire,
Și nu priviți la semne, deși sunt...
Din lume ați venit, sunteți pământ!
Și nici că vreți a vă lupta spre nemurire!
Ați rătăcit ca oile pierdute...
Pierduți sunt toți acei care nu văd,
Care refuză ocaziile avute
A nu le pierde... să iște iar prăpăd!
E scris oricine cade din Lumină,
Și nu stă alipit de ea...
A nu-și conștientiza din vină,
E calea de pierzare, ce moartea ți-o va da.
Binele îmbracă multe forme...
La fel și răul pe care nu-l distingi...
Depărtează-ți tradiții și dogme,
Și împlinește-n loc, Legea de-a Iubi!
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Șapte uși
La o ușă cu păcate
(cum sunt toate...)
a bătut încetișor
mâna cea cu sfânt izvor.
A bătut cu bunătate.
Însă omul cu zăvor
era prins de Asmodeu
într-un somn adânc și greu.
Și-a bătut din nou la ușă
brațul dragostei divine.
-Cine bate? Cine bate?
-Eu sunt, Leul care vine;
astăzi Mielul blând și mut,
dat la moarte pentru tine.
-Pentru mine? Cum se poate?
Dar ce crimă am făcut?
Eu nu mint, nu fac trafic,
casa nimănui nu stric,
nu mă-mbăt, nu trag tutun,
nu mă cert, nu mă răzbun...
[...] Citește tot
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zilele bătrânelor clipere*
Am navigat pe vremea cliperelor
Înalte, elegante de la chilă la catarg,
Zvâcnind deasupra valurilor vesele,
Cu vânt chicotitor din pupa, larg;
Și velele frumoase, albe ca zăpada,
Vibrând, parcă-ncercând să zboare:
Acum, se-apleacă nava-n bordul de sub vânt
Acum, bordul opus e jumătate-n mare.
Îi pot vedea-nclinată coverta udă,
Plină de mâzga apei, un verde tatuaj;
Îl aud clar pe bătrânul Bill, nostromul,
Blestemându-și zurbagiul echipaj.
Le văd râsul pe fețele arse și păroase
În pulberea sărată, îi văd pe mateloții care,
Agățați de fungile velei gabier, cântă
Cântece marinărești sălbatice, fermecătoare.
[...] Citește tot
poezie de Angus Cameron Robertson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Absența
of,... ce ai de gând?
te rog nu-mi chema însingurarea!
învață-ți palmele cele cu inele
și cu drumul morții prin ele
a mă cuprinde necuvânt și a mă iubi
dintr-o direcție scutită de moarte,
aleasă cu sublimul ce-și ține ochii deschiși.
calcă pe concava nopții cumva,
lasă-ți conturul spre mine suavă alunecare
fără să-și aducă aminte de materie...
navighează-mi gândul cel nou să-ți fiu altceva
pe lacrima ta dată în raclă de lumină.
ducă-se orice spre un final de toamnă
cu păiajenii iertați de ploi și frig
și-n confuzul neocărât de nimeni.
nu-mi veni cu fața trădată de viață,
de clipele carnivore sluțită!...
tu știi, că numai în tradiția brațului tău
[...] Citește tot
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu există...
Nu există-n lume viață, există doar existențe,
cu târguieli ca la piață poți obține noi licențe!
Nu e-n lume bun prieten, există doar profitor,
face sluj și sare sprinten până te lasă cu dor!
E o mare amăgire să crezi că banul rezistă,
îl cheltui cu bună știre, altă cale nu există!
Nu există fericire cât să dărui și-ți dorești,
primești doar despăgubire atât cât să te-amăgești!
Nu există nici iubire, este doar un moft păgân,
trece timpul în neștire, umilit ajungi bătrân!
Nu există nici amanți, sunt doar niște-ndrăgostiți,
ei galanți, focoși, culanți, ele pure și cuminți!
Nu există vreo povară care nu provoacă sila,
flămânzim, răbdăm ocară, însă Dumnezeu cu mila!
[...] Citește tot
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mihnea și Baba (dupe o tradiție)
I
Când lampa se stinge la negrul mormânt
Atinsă de aripi, suflată de vânt;
Când buha se plânge prin triste suspine;
Când răii fac planuri cum au a reține
În barbare lanțuri popolul gemând;
Când demoni și spaime pe munți se adună
De urlă la stele, la nori și la lună,
Într-una din peșteri, în munte râpos,
Un om oarecare intră curagios.
II
În peșterea Carpaților
O oară și mai bine
Vezi templul pacinaților
Ce cade în ruine.
Aci se fac misterele
[...] Citește tot
poezie celebră de Dimitrie Bolintineanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Imperfecțiunea perfecțiunii
urăsc casele curate, ordonate, aliniate, conforme
nu-mi plac birourile fără hârtii și fără flori înecate în apă
detest nunțile, botezurile, înmormântările reușite
costumele asortate, rochiile la modă, frizeriile și coaforurile
viețile corect trăite după ceas și după tradiție
pozele de familie zâmbitoare pline de bucurie molipsitoare
oamenii hotărâți și determinați cu autopropulsie
fără întrebări gata să explice orice, oricui, oricând
cerul senin neumbrit de nicio îndoială
serviciul ideal bine plătit cu satisfacții profesionale
știutorii atotștiutori în știință vieții
nu-i înțeleg pe cei fericiți suficienți în limite
vecinii politicoși, colegii agreabili, rudele săritoare
nebântuiți, netulburați, vise fără coșmaruri
ape line, câmpii întinse, soare și lumină
nicio întrebare, nicio dilema, nicio îndoială
cât de plictisitoare poate să fie o viață impecabilă
tristă, obositoare, previzibilă, convenabilă
tot ce știu e că nu știu nimic din imprevizibil
caut frumusețea ca un burghiu în greșeli și căderi
[...] Citește tot
poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Olandezul zburător*
Cerul era înnorat și gri,
Și vântul bătea dinspre apus,
Și noi priveam fregata-nnegrită de talazuri
Cu pânzele zdrențuite-n vântul indispus.
Semnalau că au scrisori pentru cei de-acasă,
Întrebau dacă nu le-am putea prelua noi.
Apoi au plecat, au rămas clătinându-se-n siaj
Toate scrisorile lor, închise-ntr-un butoi.
Am coborât velele și-am redus viteza
Pentru-a pescui din mare-acel butoi
Și-am remarcat, uimiți, cum bătrâna fregată
Girează-n vânt și se-ntoarce înapoi.
Căpitanul o privea prin lunetă, l-am auzit
Ținându-și răsuflarea și-am văzut cu toții
Cum furtuna crește, crește fierbând,
Cum devine-un înspăimântător zid al morții.
"Să-ntoarcem nava și să fugim, băieți,
Să-ntoarcem nava și să fugim apoi,
[...] Citește tot
poezie de The Jolly Rogers, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atunci-ul
atunci-ul, ne legăna crengile vrute trofee
pe claviculele noastre căutătoare de iubiri,
să ne scuture muguri puhavi de primăvară
și nebănuitori ne trezeam cu păsări în poală.
în rebeliunea unui do major mai mereu
și într-o turmă de vise contondente credeam,
când o necontoneală de arcușuri de vioară,
ațâța purpura neînfrântă de creanga-ghiară.
tu-l și eu-l se împreunau în bătaia imediatului
de cădeam unul prin gândul celuilalt zestre
și istoriile noastre deschideau dese vernisaje,
păzite de cochilia aerului dincolo de ferestre.
prin flacăra de icoană, materială zbatere,
flambam speranțele toate cele-n nealungare
apoi îmi ionizam și multele sentimente,
în așteptarea celor câteva curioase egrete.
[...] Citește tot
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Comemorare Sfântului Ștefan cel Mare
COMEMORARE SfÂNTULUI ȘTEFAN CEL MARE
(omagiu la 500 de ani de la intrarea în eternitate)
Spre o domnie de veacuri apusă,
pioasa mărturie se îndreaptă,
să scriu strategie ce a fost dusă
de voievod în luptă și în orice faptă.
La Putna, clopotele dau trezire
în zi de iulie și sărbătoare
pentru comemorare-n mânăstire,
a Sfântului Ștefan-Vodă-cel-Mare.
El nu purta renume din statură,
ci din fermitate și-nțelepciune,
de la cotropitori atrăgând ură,
prin rugă a dus ecouri în lume.
Pe pământ trimis de Divinitate,
să cârmuiască neamul moldovenesc,
[...] Citește tot
poezie de Maria Filipoiu din Tradiții creștine și ritualuri românești / Editura Paideia - 2008
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Azi e-o mare sărbătoare
Azi e-o mare sărbătoare!
Dar cu gândul la "Crăciun"
La cadouri, la mâncare...
Frământările se-adun
Și ne pun la încercare
Crezul limpede și bun,
Iar ca dar de închinare
Nu aducem nimic bun...
Obosit de alergare
Și stres, "ca de sărbători"
Vin și eu cu-o întrebare
Pentru orice-ascultători:
Dumnezeu ce are oare
Din pomii strălucitori,
Din luminile precare
În multitudini de culori,
Colinde din inimi goale
De lumești colindători,
[...] Citește tot
poezie de Ioan Hapca din Versuri din vicisitudinile vieții, Nașterea Mântuitorului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Situația la zi
Cei dragi se-nmormântează
În saci de plastic, Doamne.
Se-apropie Crăciunul...
Noi plângem la icoane.
În lume-i pandemie
Ș sufletele plâng,
Vin morții să se-nchine
Pe muntele Parâng.
Plâg brazii cu tămâie
Și mir de ape curge
Din muntele durerii.
O lume-ntreagă plânge!
Se sfarmă libertate,
Credință și familii.
Uită că-n astă lume
Noi suntem pelerinii.
Ne-mpresurăm cu ură...
Doamne, acest calvar
E scris cu suferință
Și plâns în calendar.
[...] Citește tot
pamflet de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ridică-te și Domnul o să te cheme
Și mi- am ales fuiorul veșniciei-
Voi delega, din el, cu trudă, evlavie,
Și piosenie, în trup, sufletul meu,
Pe care- l simt, că arde, ca un zeu.
Am admirat, în fibrele din oameni,
Cuvântul, care biruie dușmanii,
Averea lor de spirit, preoțească,
Și bunătatea, cunună stramoșească.
M-or chinui, poate, păreri de rău,
Că am plecat, demult, din satul meu,
Și vatra a secat, de apele bătrâne,
În amintiri de lut, pășim pe căi străine.
Iar anotimpurile toate ne întreabă,
Cum poate fi un om-un fir de iarbă,
De nu are norocul, dalb și plămădit,
Să-și creasca pâinea, să fie împlinit?..
[...] Citește tot
poezie de Lilia Manole din Confluențe literare (12 iunie 2016)
Adăugat de liliamanole
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moarta biserică
Pe bănci întunecate ei stau înghesuiți
Și ridică-n sus doar stinsele priviri
Spre cruce. Luminile clipesc încețoșate,
Și tulburi ca acoperitul rănitul căpătâi.
Tămâia se ridică dintr-o cădelniță de aur
Spre înălțimi, cântec de rugăciuni pe moarte
Se duce-n fum, și apune nesigur-dulce
Bântuind în încăpere. Preotul merge
Spre altar; dar pară duhul obosit
Pioaselor tradiții - un jalnic jucător
În fața rugătorilor cu inimi înghețate,
În jocul fără suflet de-a pâinea și de-a vinul.
Clopotul bate! Luminile sclipesc mai tulburi -
Mai palide, ca acoperitul, rănitul căpătâi!
Orga tușește! În inimile moarte revin
Amintiri de groază! O față sângerândă, dureroasă
Se-acoperă în disperare și-ntuneric
Privit de ochii mulți în gol.
Și-o voce, ce ca toate sună,
Suspină - dar groaza a crescut în încăpere,
[...] Citește tot
poezie de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Psalm
Dedicat lui Karl Kraus
E o lumină pe care vântul a stins-o.
E o carafă păgână pe care după amiaza o părăsește un bețiv.
E o podgorie arsă și neagră cu găuri plină de păianjeni.
E o încăpere pe care cu lapte au văruit-o.
Nebunul a murit. E o insulă în Caraibe
Spre a primi Zeul-Soare. Se bat tobele.
Bărbații pornesc un dans războinic.
Femeile își leagănă șoldurile prin liane și flori de foc
Când marea cântă. O, paradisul nostru pierdut.
Nimfele au părăsit pădurile aurii.
Pe străin îl înmormântează. Atunci se ridică o ploaie de lumini.
Amiaza adoarme pe asfaltul încins.
Într-o curte sunt fetițe cu rochițe jalnic de jerpelite!
Sunt camere pline de acorduri și sonate.
Sunt umbre ce-n fața unei oglinzi se-mbrățișează.
La geamul spitalului se încălzesc reconvalescenții.
Pe canal un vapor cu aburi duce sângeroase molime în sus.
[...] Citește tot
poezie de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
De Florii
Nu mă doare-n șpiț un gram de ce pot unii să spună,
Dar, religia ce-o am, dintre toate-i cea mai bună,
Bei, fumezi, te-ai cherchelit, pe la fufe noaptea-n sat,
După ce te-ai spovedit, nu mai ai nici un păcat,
Poți să fii tu dracu' gol, să-l înjuri pe-orice ciufut,
Mergi la popă, dai un pol, pleci curat ca nou născut,
Ȋnsă ce îmi place mie, când sunt sărbători, măi frate!
Ȋn familie-i urgie, le sărbătorim pe toate;
Cum știm noi "Sfânta Scriptură" alții nu-s pe-acest pământ,
Sărmăluțe,-afumătură, porcul de Crăciun... e sfânt!
Iar de Paști, cât o fi mielul, dau pe el toată chenzina,
Chiar de va veni Enelul să îmi taie-apoi lumina,
Dar, nainte, de Florii, cum familia e mare,
Păi, ce chef trag, să te ții, pentru fiecare floare:
Prima-n listă-i Viorica, partenera mea de-o viață,
După care e Florica, mă-sa, din Ghimpați, o țață,
[...] Citește tot
poezie satirică de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre lumină și tradiții, adresa este: