Citate despre lumină și vânătoare, pagina 3
Textele de mai jos conțin referiri la lumină și vânătoare, dar cu o relevanță mică.
Naștere
Munți: beznă, tăcere și zăpadă.
Roșu din pădure coboară vânătoarea;
O, privirile de mușchi, ale vânatului.
Tăcerea mamei; sub negri brazi
mâinile adormite se deschid,
Când năruită recea lună apare.
O, nașterea omului. Murmur de noapte
Albastră apă în fund de stâncă;
Suspinând îngerul căzut își vede chipul,
Se trezește albă vaga cămăruță.
Două luni
Luminează ochii bătrânei împietrite.
Suferință, strigătul de durere al nașterii. Cu aripi negre
Atinge-a copilului frunte noaptea,
Zăpadă, ce cade domol din violeții nori.
[...] Citește tot
poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vin de la malul
râului moldova unde am pescuit
câteva decenii în singurătate
am prins vise umplute cu speranțe
cu chiot și veselie
vin cu inima sărată
de lacrimile fostelor iubite
sătul de pescuit
dornic de vânătoare
vin de la râul moldova
sătul de mirosuri de flori
de flori de lotus
și de dor ascuns
în cioburi de lumină
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Verde marin
Verde-marin, verde-marin,
mă fascinează prima oară
privirea ta cu iz felin
ce lacomă se înfioară.
Se-agață de obrazu-mi fin,
de catifeaua mâinii albe,
de sânii mei ca flori de crin
și de mărgeanul gurii-n salbe.
Urechea mi-o încânți șoptit
și ca un șarpe mă-mpresori,
m-atragi în jocul născocit
cu brațe pline de fiori.
Verde-marin, verde-marin,
cu o mișcare ca-ntr-o doară,
Verde-marin, verde marin,
mătasea de pe trup coboară.
Din toate părțile păcatul
ne copleșește, ne vânează
și clipa, strâns bătând din aripi,
deasupra noastră aiurează.
[...] Citește tot
poezie de Mariana Dobrin
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lui Roosevelt
Cu o voce din Biblie sau cu versuri de-ale lui Walt Whitman
Ar trebui să vin acum spre tine, Vânătorule!
Primitiv sau modern, simplu sau complicat,
tu semeni puțin cu George Washington și mult cu Nimrod.*
Tu ești Statele Unite,
tu ești viitorul invadator
al Americii noastre cu sânge indian, o Americă naivă
care se roagă încă lui Isus și vorbește încă spaniola.
Ești un exemplar falnic și puternic al rasei tale;
ești cultivat, ești abil; ești opusul lui Tolstoi.
Când vine vorba de domesticirea cailor sau de uciderea tigrilor
ești un Alexandru Macedon, un Nabucodonosor.
(Tu ești un profesor de energie,
cum spun țicniții din zilele noastre.)
Tu crezi că viața este foc,
că progresul este o erupție;
unde pui glonțul
acolo pui viitorul.
Nu.
[...] Citește tot
poezie clasică de Ruben Dario, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu nu am strigat în gura mare, eu am scris...
Eu, nu mi-am strigat în gura mare fericirea nebună,
atunci când îmi clocotea în pieptul tânăr gata să-l rupă,
de frică să nu mi-o deoache oamenii răutăcioși,
dar am imortalizat-o în cuvinte simple,
pentru voi, ce-i care mă înțelegeți cu adevărat.
Pentru că, rucsacul iubirii oricât ar fi de greu,
merită cărat în spate toată viața.
Nici durerile sufletului nu mi le-am strigat în gura mare,
deși tare aș fi vrut să o fac, ca să-l scap de poverile lui,
dar m-am bazat pe credință,
toiagul de sprijin al oricărui handicap.
Apoi mi-am zis:
oare, cui îi pasă de zbuciumul meu sufletesc, cu adevărat?
Cui, să mă plâng? Mai bine scriu...
Durerea altuia este cea mai ușoară durere,
pentru că nu o simte decât cel care o are.
Nici singurătatea firii sau ura împotriva viselor neîmplinite,
nu le-am strigat în gura mare,
de frică să nu par excentrică în fața oamenilor,
care abia așteaptă să mă etichiteze,
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (22 februarie 2010)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Scad câte o zi
Scad câte o zi cu fiecare filă scrisă pe fața ei,
pune cuvintele să-ți spună adevărul
înainte de a privi pe fereastră cum se răzbună cerul
pentru a înlătura durerea la timp.
Lumina care trece prin tăcerea umbrei
taie cu dinții iarba odată cu mierea pâinii,
de nu mai știu de ce vin repede ploile
ori bate vântul înainte să ne rugăm
și dulcea pace devine hrană bogată
pentru toți ce-i ce mângâie cu ochii câmpia
și înalță faptele deasupra de vorbe.
Cercurile prin care arborii cresc
și înaltul respiră alcătuirea pădurii
în țara cu vânatul nesupus morții,
cei ce stau la pândă sunt prădători.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
L-am rugat să mă vindece de efemer. Să-mi cresteze pe suflet cu iubire, la apus de ianuarie veșted, aripi cernite amintirilor. Când se vor alipi genele viselor peste trupul gol, lumini și umbre își vor stinge pașii în cremenea zorilor. Siluete de fum și primăvară pierdută sub frigul gândurilor, fior de șoaptă molcomă, inimi locuite de freamăt și bunătate. Toate acestea și alte utopii, surghiunite de rațiuni oarbe, avea să le tină ferecate într-un grăunte de nisip. Oamenii vor călca pe lumina rumenă cu sete, dor și îngăduință. Pe urmă poate vor schiopăta fericire și zâmbet de soare pe tălpile ude. Cine știe?
Noi să ne fim. La țărm de viață, umăr langă umăr, privind înăltimi de văzduh albastru. La vânătoare de timp, răsărit de clipă și agonii. Când vom obosi de visare să ne odihnim sufletele îmbrățișate.
L-am rugat să-mi fie. Nu știu cum. Și dacă ne treceam într-o zi, ca doi străini în pulberea vremii, tot am fi rămas flămânzi de iubirea pe care n-am apucat să ne-o dăruim...
Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tâlhar la drumul mare
I
Un vânt întunecat se zbucima-n copacii vuitori,
Luna era năluca unei corăbii strivite printre nori,
Drumul, o dungă palidă peste posacul bărăgan;
Iar tâlharul la drumul mare venea călare
Călare călare
Tâharul a venit călare și-a oprit la vechiul han.
II
Pe cap purta tricorn francez, avea guler de dantelă sub bărbie,
Pantaloni fără-o încrețitură și haină de catifea vișinie;
Cizmele-i lungi până la pulpe, croite din cea mai fină piele,
Sclipeau în noapte-împrăștiind mărgăritare ;
Pistolu-i era gravat cu mărgăritare,
Iar pe mânerul spadei luceau mărgăritare, sub cerul plin de stele.
III
[...] Citește tot
poezie de Alfred Noyes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
În vis mi-e fericirea și lenevesc ușor
În vis mi-e fericirea și lenevesc ușor;
Pe-aripi de vânt, o lume de umbre eu cutreier;
Pe-o mare fără țărmuri și fund încerc să treier;
Fac din nisip palate și scriu în vânt de zor.
Cum mi-ațintesc privirea la soare iar și iar,
Lumina lui cea vie îmi ia vederea toată;
Iar pe-o mârțoagă șchioapă, beteagă și înceată
Pornesc la vânătoare să prind un cerb sprințar.
Și orb cum sunt, de goana cea vană ostenit,
Pierzania m-ajunge, căci o dorii mereu.
Scăparea mi-e-n iubire, la Ea sau poate-n moarte.
Ani douăzeci de-a rândul (ce chin făr' de sfârșit!)
Doar de dureri și lacrimi și-oftaturi avui parte:
Sub stea nefericită crescu amorul meu!
sonet de Petrarca din Sonete (1959), traducere de Sebastian Lascăr
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plânge cidru-n cană (un altfel de colind)
Se apleacă merii pe altarul verii ăstui veac
Și lipsit de poame se îneacă-n foame cel sărac,
S-a surpat Pământul și-a fugit cuvântul din ceaslov,
Iar din cidrul rece se îmbată zece îngeri mov.
Au uitat colinda și-acum fură ghinda ce-a căzut,
Pe la porți o-nchină, stearpă de lumină și de lut
Și pe prag de casă, fulgi amari își lasă la dospit,
Gazda să-i frământe într-un vis pe frunte răstignit.
Au aprins strămoșii foc din lacrimi roșii pe la geam
Și ne fac de-ocară c-am uitat de țară și de neam,
C-am uitat de luptă și ni-i pita ruptă la hotar,
Că ne vindem sarea, Dunărea și marea, pe-un biștar.
Se apleacă merii când s-au dus boierii la vânat,
Zece îngeri mușcă gloanțele din pușcă și se zbat,
Unul câte unul, prind în pumni Crăciunul ca-n năvod,
-Unde ești, române, în ce colț rămâne-al tău norod?
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Borzea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Echipajul Uboot-ului
Vai de flăcăii blonzi care pe mările fremătătoare
Pândesc prada-n ambuscade autentici vânători
Aromind așteptarea cu conversații duioase, fermecătoare,
Despre niște căsuțe albe înecate-n valuri de flori
Undeva pe lângă Rin! Nava comercială-i tot mai aproape;
Fulgerător, torpila lor o lovește, precis, sub linia de plutire;
Marea și victimele gem laolaltă, curg aceleași lacrimi sărate;
Războinicii înalță unui zeu german, păgân, ode de cinstire.
Pentru că ei preferă o moarte brutală și hidoasă, sufocantă,
În bezna adâncurilor mării, prinși în propria capcană,
Unei vieți în care cauza pentru care luptă va fi judecată
De generația viitoare flagelul provocat de mândria vană
Care promite lumina Zilei, dar oferă penumbra morții, Noaptea;
Unei vieți în care-și vor detesta patria, un nume-atât de sfânt,
Și de măreț, atât de blamabil, patrie care le-a trădat loialitatea
Cerându-le să comită cele mai abominabile crime de pe pământ.
[...] Citește tot
poezie de Katharine Lee Bates, 1859-1929, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pasărea de curte
jumulită cu artă în acel
orășel amărât din vise
decadente care mirosea a flori
moarte și a ploaie și veri
trecute cu chiu cu vai
și cântece ademenitoare
care-ți aminteau de vremuri
îndepărtate unde pasărea
de curte mergea făloasă
prin orașul acela monstruos
unde vânătorii erau trădători vicleni
un secret păstrat pentru scurtă vreme
apoi scris pe zăpada semitopită
la foc mic aprins în vreo două sute
de case și nici măcar o stradă iluminată
unde apusul soarelui bătea
în pene de ziceai că e blindaj
de oțel inoxidabil
schiță timidă a unui ucenic
beat de dimineață până seara
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înțelinit de cetini
Din tot ce-am fost, a mai rămas, prieteni,
un ochi uscat și-nțelinit de cetini,
pe buza râpii sale-n prăbușire
cresc sălcii și salcâmi foșnind subțire
și lighioane vin să-și odihnească
umbrele-n care mor și să își crească
puiandrii tineri, tăbăciți de vânt,
de parc-aș fi, am fost și nu mai sînt...
Un ciob de lună neagră carnea-mi mușcă
de parc-aș fi un Baiazid în cușcă
și-un Tamerlan cu oase m-ar hrăni
să nu mai pot, nicând, împărăți
lumina sfântă ce mi s-a furat
la vânătoare cât am fost plecat.
Dar nu sitari și lupi sau pui și iezi
ci-ntunecații tigrii bengalezi
prin jungla vremii eu i-am urmărit
din zori de zi și până-n asfințit,
dar, iată, pușca mea n-a percutat
și am rămas precum un ochi uscat.
poezie de Ion Iancu Lefter
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Petrecere primordială
Simt gustul care mângâie și-i dulce
Al zilelor de nou-născut în vers
Și văd venind lumina să mă culce
Orbecăind difuză-n univers.
În pântec e-ntuneric și frumos,
Cordon ombilical e stea polară
Și cordul meu pulsează-armonios
Ca o pitică roșie spre seară.
Mai caut și-azi neantul, nenăscutul
Din fiecare om și nu-l găsesc,
Căci plictisiți ne arvunim plăcutul
Secundei numărate-n timp lumesc.
De ce atâta teamă de nemargini
Când totul e atât, atât de fals?
O gheară se zbârcește dur sub sarcini
Ducând cu ea obolul în balans.
[...] Citește tot
poezie de Gigi Stanciu din Expoziție de gânduri
Adăugat de Gigi Stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și nu ne duce pe noi în ispită
femeia tace și toarce sângele cald
din care țese cămașă bărbatului plecat la vânătoare de zei
inima lui doarme în borcanul cu dulceața de cireșe amare
femeia tace și-și acoperă trupul cu ierburi sălbatice
să-i fie pielea lină sub talpa stăpână
în sânul copt mustește însă dulce păcatul
femeia tace și macină osul de șarpe
să pună otravă pe rană
când mâna lui aspră coboară din cerul barbar
un tunet străpunge tăcerea
o nălucă din umbră se-arată
ea-și face iute o cruce
privește în spate cu teamă
lumina e stinsă
ușa deschisă
luna încinsă
nimeni la poartă
doar ploaia
în noaptea cu o mie de ochi sclipind straniu
ghemuită pe prag își așteaptă sortitul
[...] Citește tot
poezie de Diana Dumitraciuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eva
Ceea ce sunt - ceea ce vrei să fiu.
Dă-mi aripi și sunt înger de lumină
Și smulge-mi-le, voi fi numai femeie.
Privirea ta mă face făr' de vină,
Dar tot ea poate patimă să-mi dee
Și de păcat făptura să mi-o lege.
Ceea ce sunt - ceea ce ești tu însuți
Copil, suspin, sunt soră și sunt mamă
Ce va veni zâmbind să-ți șteargă plânsul.
Iar pentru tatăl, chiar de port năframă
Rămân tot fata scumpă de altădată.
De treci nepăsător sunt trecătoare,
Dar oarba ta credință
Mi-a redat eternitatea clipei
Dacă în marea fluidicelor plete te-ai scăldat.
Când poruncești, eu voi lovi în palme,
Ritma-voi goală dansul baiaderei
Dar dacă vrei voi sta curată în strană
Și voi fi în sunet de psalmi
Iar sfânta învingătoare a durerii -
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Pillat
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Versuri de dimineață
Poate e numai vântul,
Poate sunt numai apele,
Vânatul vânt printre munți,
Apele grele vuind
Pe prunduri, sub stele.
Sora mea, dormi,
Nu mai umbla prin odăi,
Nu mai atinge perdeaua
Făcând-o să tremure,
Nu-mi ameți și mai mult
Amintirile.
Sora mea doarme. Aud
Răsuflarea ușoara. Și totuși
Umblă cineva prin odăi,
Nevăzut îmi șoptește întruna
Șoapte ce nu le-nțeleg,
Atinge perdeaua subțire
Făcând-o să tremure
Și-mi amețește mai mult
[...] Citește tot
poezie celebră de Nicolae Labiș (1956)
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moartea căprioarei
Seceta a ucis orice boare de vânt.
Soarele s-a topit și a curs pe pământ.
A rămas cerul fierbinte și gol.
Ciuturile scot din fântână nămol.
Peste păduri tot mai des focuri, focuri
Dansează sălbatice, satanice jocuri.
Mă iau după tata la deal printre târșuri,
Și brazii mă zgârie, răi și uscați.
Pornim amândoi vânătoarea de capre,
Vânătoarea foametei în munții Carpați.
Setea mă năruie. Fierbe pe piatră
Firul de apă prelins din cișmea.
Tâmpla apasă pe umăr. Pășesc ca pe-o altă
Planetă, imensă, străină și grea.
Așteptăm într-un loc unde încă mai sună,
Din strunele undelor line, izvoarele.
Când va scăpăta soarele, când va licări luna,
[...] Citește tot
poezie celebră de Nicolae Labiș
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt în pragul zilei norocoase
Femeia pe care am întâlnit-o-n gară era ruptă de somn,
pierduse trenul refuzului.
A început să mă privească dojenitor
și s-a pierdut în amănunte
pe care nu le-am luat în seamă.
Devenise o redută de cucerit
fără să mă creadă un luptător,
trupul ei ca o liană se încolăcea după copac
avea o zbatere ce-o făcea fragilă și unduitoare
ca un șarpe speriat.
Întunericul o îmbrăca în mărinimia nopții,
s-a resemnat într-o căprioară șchioapă
ce săruta arma vânătorului.
Respira prin toată carnea dragostea,
se oprea la fiecare cuvânt
și îl șoptea
cu buzele pline de plăcere,
zâmbetu-i încearca să spună șiret
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Diamantul
Diamantul unei stele
înaltul în cer a brăzdat,
pasăre de lumină ce vrea
din univers să dispară
și fuge din cuibul uriaș
unde zăcea prizioneră
neștiutoare că are
un lanț legat de grumaz.
Vânători dintr-o lume străină
ies să vâneze luceferi,
lebede de-argint nepătat
pe oceanul de liniști.
Puieții de plop descifrează
abecedarul; li-i dascăl
un plop bătrân care-și mișcă
în liniște brațele moarte.
În muntele îndepărtat
toți morții juca-vor acuma
[...] Citește tot
poezie de Federico Garcia Lorca din Poeme, traducere de Teodor Balș
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre lumină și vânătoare, adresa este: