lumină şi viteză

Maladia de a fi

Am văzut amintirile

cum se spală cu sângele meu pe mâini

şi n-am nicio dovadă

că mai trăiesc

din braţele fericirii mi-am luat crucea

şi dus am fost

cu viteza luminii locuiesc între cer şi pământ

liberul arbitru îmi ferchezuieşte destinul

totuşi în faţa proştilor îmi pun mănuşile nostalgiei

iartă-i Doamne

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Zăgan din Erezii second hand (2014)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uite patru

pe cruci: doi tâlhari un dulgher
şi soldatul roman care împunge cu fier
în secvenţa anterioară

inima pământeană a noului testament (?!) –

volum subţiat, pasager
al trenului rapid ca lumina din cer
jerusalem - bethlehem

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul filosof

Maestru al cuvintelor,
Acest poet visător
Rătăceşte în gândul cititorilor,
Iubind cu ardoare
Universul întreg,
Spre care se îndreaptă

Rapid, ca un meteorit,
Orbit de lumina
Blândă şi fulgerătoare...
Un veşnic filosof.

acrostih de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omenirea, trebuie s-o spunem, seamănă cu nişte oameni inghesuiţi intr-o maşină care merge la vale noaptea, cu o viteză enormă, fără lumină şi este condusă de un copil de patru ani. Pe toate pietrele kilometrice aflate de-a lungul drumului scrie "Progres".

citat din Lord Dunsany
Adăugat de Dana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul acesta

Poemul acesta va fi citit
De milioane de ochi
De ciorap,
Totul s-a spus,
Vom dormi pe spinarea
Calculatorului,
totul este să lopătezi
în somn,
te poţi îndrăgosti
de o virgulă
uitată-ntr-o frază,
poţi să plângi
cu viteza luminii,
lasă-ţi mâinile să zboare
spre Andromeda,
gândul să-ţi fie drept
ca strigătul dezvirginării.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă şi numai dacă

Dacă timpul se va sfârşi,
Noi vom deturna clipele
Pe trasee redundante,
Spre alte puncte cardinale

Dacă spaţiul se va termina
Şi va deveni punct fix
Ne vom mobiliza să ieşim
Din apăsarea strâmtorii

Daca viteza centrifugă
Va derapa pe turnantă
Şi va deraia prin decor
Vom da năvală la zenit

Dacă lumina conştiinţei
Va trece bariera gândului
Vom citi de pe retină
Viitorul omniprezent

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (10 septembrie 2013)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis

Visez, prezentul epocal
Cu aspecte prelungite
Undeva prin encefal,
Dar cu viteze infinite

Visez, adeseori trecutul
Printre gene strecurat,
Într-un plan necunoscut
Pasibil, dar modificat

Visez, un viitor măreţ
Pus pe criterii obiective,
O lume fără de dispreţ
Cu performanţe efective

Visez, deziderat major
Pentru întreaga omenire,
În care omul călător
Să-şi împlinească o menire

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (12 martie 2014)
Adăugat de Anca Petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Emil Cioran a fost profet. A sosit clipa pe care filozoful a considerat-o inevitabilă, aceea a căderii umanităţii din timp. Din acest moment, omul, suportând, umil, cea de a doua izgonire din paradis, suportând trauma celui de al doilea paradis pierdut, nu mai trăieşte cu nostalgia edenului, ci cu nostalgia timpului. Astfel, viaţa individului social contemporan nu mai reprezintă un flux temporal continuu, o plenitudine, ci timpul lui se înşiră ca mărgele pe aţa vieţii, clipă lângă clipă. Totuşi, între două clipe se produce un break, greu calculabil, imposibil de anticipat într-un cosmos măsurat cu viteza luminii, dar el există. O spărtură ca un tunel adânc în drumul existenţial imaginat ca destin, pe care individul a încorporat-o inconştient, astfel că, pentru omul căzut din timp, accidentul, întâmplarea sunt forme de a fi, sunt necesităţi care se pot manifesta ca întâmplare în orice clipă. În orice clipă, deci, individul poate străbate cu o viteză superluminică, viteza, deocamdată, doar intuită a gândului, distanţa de la extaz la agonie, de la sublim la ridicol, de la vis la abis, de la normalitate la anormalitate

Corneliu Sofronie în Măsură pentru Diavol şi bunul Dumnezeu (2003)
Adăugat de Victor teodorescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Altcineva

Câţi dintre noi ar putea găsi
În stocul expresii emergente
Itinerare poetice platonice
Ca străfulgerări emoţionale
Foarte greu de spus
De fiecare dată ca să găseşti
Aspiraţii de genul
Liric epic sau dramatic
Ai nevoie de braţe lungi
Ca să găseşti inspiraţie
Ai nevoie de muze amiabile
Dispuse în formaţii concludente
Uneori ele pot fi galactice
La distanţe astronomice
Singura şansă de acces
Poate fi viteza lumini
Problemele poetului sunt mentale
Raţionale şi euforice
Expuse ca într-o bancă de date
Iluziile bine dirijate în idei

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (2 iunie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Incident

El s-a întors şi a tras. El l-a împuşcat. Când el s-a întors,
a tras, iar el a căzut, împiedicat, peste umbra copacului,
la pământ, împuşcat, murind, mort, stopat definitiv.

Doborât, sângerând, împuşcat mortal. A murit atunci, acolo,
după cădere, glonţul în plină viteză i-a sfărâmat faţa,
iar sângele-n pulverizare fină prin lumina leşietică a stropit faţa ucigaşlui.

Fotografiile mortului – pretutindeni, sufletul lui încă mai
absoarbe lumina. Dar el a murit într-o beznă mai întunecată
decât cea a sufletului şi toate s-au răsturnat orbite odată cu moartea lui
pe treptele scărilor.

Nu există informaţii despre ucigaş, exceptând faptul că s-a-întors de undeva
să facă ceea ce-a făcut. Şi a tras un singur glonţ sub privirea scrutătoare-a victimei,
şi-apoi l-a părăsit de-îndată ce-a ţâşnit sângele. Ştim că

ucigaşul era priceput, rapid şi tăcut, iar victima
probabil îl cunoştea. Mai mult de-atât, dincolo de expresia-înăcrită
a mortului şi de surpriza-îngheţată-n încleştarea

[...] Citeşte tot

poezie de Imamu Amiri Baraka din Magie neagră, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe picior de intrare

mă spăl pe mâinile tale - mă rog
lor să-mi străbată obrajii cu ace
laş picior (?!) cu care-au atins
viteza luminii când totul în jarul
privirii era de-o mohorâre adâncă

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

când treci cu viteza luminii
printre braţele Căii Lactee
nu poţi observa cum se degradează Terra
şi nici dacă civilizaţia umană
se îndreaptă spre extincţie sau renaştere

gogyohka de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viteza a treia

Eu nu mă iscodisem ce este lumina.
De fapt, nici nu ştiam că există.
La fel a fost cu Dumnezeeu:
Când m-am întrebat ce-o fi,
S-a cam supărat pe mine,
Îndepărtându-se cu viteza luminii
La pătrat.
Atunci, l-am conceput ca pe un triunghi,
Întrucât mai zăream
Numai două linii paralele,
Îndepărtându-se asimptotic
Spre una singură.
Asta m-a făcut să cred că Dumnezeu
E un punct...
Fix atunci
N-a mai fost.
Cu iubirea am păţit la fel:
Când m-a simţit iubind, şi-a luat zborul
Din stomacul meu, ca nişte fluturi,
Gonind cu viteza luminii

[...] Citeşte tot

poezie de Marius Robu din Aproape alb (13 aprilie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Focurile de pe munte trebuie să piară, dar tu, micuţă flăcăruie, vei primi aripi să zbori departe de aici... sunt sigur că şi copiii te vor îndrăgi la fel de mult ca mine. Rapid, micuţa flăcăruie s-a ridicat deasupra muntelui şi a zburat departe, în lumina soarelui. Astfel, din inima muntelui s-a născut prima pasăre colibri.

finalul de la Legenda păsării Colibri născută din foc de Florence Holbrook
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Han Solo: Hai, Chewie! Pornim!
Leia: Nu poţi trece la viteza luminii într-un câmp de asteroizi!
Han Solo: N-avem timp de discuţii!
Leia: Nu discut!

replici din filmul artistic Războiul stelelor - Episodul V: Imperiul contraatacă
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poţi să fii atlet în cursa vieţii şi să fugi departe de mizeriile vieţii, ele vor alerga cu viteza luminii după tine.

Elena Stan
Adăugat de Elena Stan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poliţista pe tocuri

Iubire-n suflet,
Lumină în priviri,
E numai zâmbet,
Adună amintiri...
Nimeni n-o indispune,
Are mereu voie-bună.

Fire veselă,
Inimoasă, sufletistă...
La ea totul e
Intotdeauna-n viteză...
Poliţista pe tocuri.

acrostih de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În lumea mondenă sunt oameni şi oameni, unii care chiar construiesc ceva, au o carieră în spate şi ani de muncă, alţii care trăiesc din expunere mediatică fără să aibă o profesie la bază. Apar şi dispar personaje cu viteza luminii.

citat din Monica Vlad
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stau în cumpăna

balanţei şi fac un testament poetic
mă deplasez când pe un braţ
când pe celălalt rapid o fac
cânt sub stele cu versul meu stingher
deranjant de cele mai multe ori
uneori stau la mijloc scutindu-mă
de furii în lumina lumânărilor topite
picur cu lacrimi şi ceară fiecare vers
ce se întinde agresiv pe pagină
stau în cumpănă fără teamă
sau speranţă că voi reuşi să cuprind
infinitul în versuri

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştiu să pun punctul unde trebuie

Lumea trece prin mine flămândă,
îi ofer tot ce am,
dar nu mai mult decât sunt,
ştiu să pun punctul unde trebuie
când nimicul se înfiripă-n luptă
cu scop de tergiversare
în calea evoluţiei mai rapide.

Pornirea este hotărâtă şi dreaptă,
dar sunt şi gânduri ascunse
puse să împiedice desfăşurarea,
de aceea lumea trebuie salvată
de fiecare, în fiecare clipă dată.

Uneori e prea târzie descoperirea,
jocul unora cu viaţa tuturora,
dar pericolul e pe muchie de cuţit
şi moartea se teme de aşteptări.

Cine spune că e o prostie,

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!