Citate despre lumină și voce, pagina 3
În noaptea aceea
În noaptea aceea, pentru prima oară
lumea s-a oprit într-o respirație adâncă
și în inima ei, ca o largă prăpastie
s-a deschis așteptarea.
Treaz de o lumină tristă, interioară
cu gesturi atente, prelungi
cu umbre, cu dansuri,
călcam pe locuri reci, lunecoase, adânci
ca pe un oraș înecat
purtător de oglinzi și blesteme.
Aveam
o misterioasă întâlnire cu noaptea
atunci
când pentru prima oară lumea s-a oprit
ca să mă aștepte.
Îi spuneam în gând
noapte, logodnica mea,
[...] Citește tot
poezie clasică de Paul Păun din Plămânul sălbatec (1939)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cât de minunat este să-l poți admira pe cel pe care-l iubești! În plină lumină a zilei, cu totală luciditate. Așa cum privești soarele. Așa că voi veni să te văd dimineața și din felul în care te voi privi vei ști că te iubesc, că sunt tulburată de vocea ta, de ochii tăi, de zâmbetul tău strălucitor și de sunetul pașilor tăi. Te voi vedea și sunt fericită, înspăimântător de fericită, pentru că sunt aproape de tine.
Anais Nin în jurnal
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poveste
Când privesc înapoi parcă mă văd cântând.
În camera aceea lungă și caldă era întotdeauna liniște.
Impenetrabili, credeam noi, pereți
Întunecați de scuturi străvechi. Lumina
Strălucea pe capul unei fete sau pe membrele tinere
Nepăsător desfăcute. Și voci scăzute
Se ridicau în tăcere și se pierdeau parcă într-o apă.
Da, fiindcă totul era călduț ca o mână,
Dacă unul dintre noi trăgea draperiile,
O țesătură de apă se desfășura neglijent afară.
Uneori se strecura vântul, răsucind flăcările,
Și umbre ghemuite se așezau pe pereți,
Sau un lup urla-n noaptea vastă,
Și, simțind carnea înfiorându-se, ne strângeam unii în alții.
Dar pentru o vreme dansul a continuat
Așa mi se pare mie acum:
Forme mișcându-se cu încetinitorul prin
[...] Citește tot
poezie de Doris Lessing, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
contracții
vergele subțiri de oțel drumul
muchii încinse, culori mate
lumina din ce în ce mai puțină
din departe
vin trunchiate ecouri, nimeni nu mai strigă
numele meu desfrunzind, literele
bietele lui litere gârbovite
zăpezile noi apasă, acoperă drumuri
sting muchii și voci,
îngroașă vergele
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clar de lună
mi-e frică de raza de lumină ce arde...,
mi-e dor de primul cuvânt ce l-am citit în prima carte...
mi-e dor de cuvântul ce l-am rostit la început,
mi-e dor de prima fată ce mie mi-a plăcut
mi-e dor de nopțile sub clar de lună...
mi-e dor de clipele petrecute împreună,
mi-e dor de prima zi când vocea-mi era răgușită
atunci încercam să-ți mărturisesc...
cu vocea răgușită ți-am spus că TE IUBESC...
sub stelele ce strălucesc ușor
mă așez acum de unul singur...
îți simt parfumul puternic plutitor,
ce amețește ale mele gânduri
dar văd ceva ce mă orbește
sunt ochișorii tăi...
sunt mici dar sunt plini de lumină
a mea liniște sunt... EI...
poezie de Marius Ionuț Păscălin
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stând pe marginea Lunii
Ascultam cerul,
stând pe marginea lunii,
în serile când gândurile îmi porniseră în lume,
eram picătură de om în inimia ta,
umbra mea fulgera
cerul în amiezi de floare,
fulger cu o mie de brațe.
Primul val adună stelele în cupola naltă
a nopții ;
Dumnezeu era stea în centrul focului,
scria cu scântei, vestindu-și soarele
de sub tălpile mele.
Fără tine eram un cerc subțire de lumină,
cu tălpile însângerate trăgeam un cântec singuratic
să pornesc timpul pe cerul răsturnat;
te aud, te privesc, nu mă vezi,
îți aud vocea tremurândă umblând
într-un cuvânt subțire de lumină:
... esc...
[...] Citește tot
poezie de Camelia Oprița (22 februarie 2009)
Adăugat de Maria Elenia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-am iubit, Attis, acum mult, mult timp (Sappho XXIII)
Te-am iubit, Attis, acum mult, mult timp,
Când pe vaste pășuni însorite
Erau încărcați de floare oleandrii cei mari,
Iar noi adeseori, la căderea amurgului,
Hoinăream împreună pe lângă izvoare de-argint,
Când teaca frunzelor de iarbă erau umedă de rouă
Și purpura devenea ceață-n lumina tot mai palidă-a serii.
Bucuria și tristețea pe care le-am cunoscut auzindu-ți vocea
Și splendoarea superbă a iubirii
Singurătatea care-întristează pustiul
Și dulceața cuvintelor care-l face durabil.
Amarul dorului și acuitatea dorinței,
Tovărășia aceea înțelegătoare prin zile liniștite,
Prin ampla și leneșa frumusețe a lumii;
Și o inefabilă, bucuroasă eliberare
În templul nopții prea-sfinte.
O, Attis, cât te-am iubit acum mult, mult timp,
În vara aceea bălaie și perisabilă la malul mării!
[...] Citește tot
poezie de Bliss Carman, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mijloace pur teatrale de a crea o atmosferă: luminile (umbre, culori), decorurile, efectele muzicale și sonore, gruparea actorilor, vocile cu o mare varietate timbrală.
citat din Michael Chekhov
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atingerea Cuvântului
Pe traseul iluzoriu înaintezi
prin vântul puternic,
abia respiri,
mergi și mergi,
de nicăieri se-aud voci,
întinzi mâna, nu vezi nimic.
Un fir fragil între două puncte!
Prin sunetele împrăștiate peste tot,
lacrimile pier
ca aburii ceții dense, compacte,
fără un punct de reper,
fără urme.
Un înger printre nori, în bucla de gânduri,
răspândind o lumină radiantă!
Cuvântul te frământă
- și Cuvântul s-a făcut trup -,
în puterea lui
stau viața și moartea.
Te îmbrățișez frunză a copacului universal,
umanitatea din fiecare picătură
[...] Citește tot
poezie de Irina Lucia Mihalca
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dorință
În puterea nopții, contemplând tăcerea,
Îi caut chipul rătăcind prin labirint,
Doar ea strângând-o-n brațe îmi aduce alinarea,
În Universul debordând, așa sunt eu... un suflet rătăcit,
O lacrimă, un zâmbet, o nesfârșită așteptare,
Un vers strigând - iubire vino de mă ia!-,
Aștept surâsul tău să lumineze cerul,
Sunt tot ceea ce simt, vreau doar să fii a mea.
Așa te simt pe tine suflet cald...
În ecourile vocii tale mă pierd, nu vreau să fiu găsit,
Un înger să fiu, aș vrea să cad...
Să devin muritor și să te fi iubit.
Întorc o filă a sufletului meu,
Umplu un gol, așternând emoții pe-o hârtie,
Nu te-am ținut în brațe, dar mor de dorul tău...
Făra tine versul n-are niciun rost.
poezie de Alexandru Nicovici (2009)
Adăugat de Alexandru Nicovici
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Visul albastru
Pe umbra lui se întinde galeșă mirarea
că nu ne-am spus tot
au mai rămas 3 vocale și o consoană
o să le împărțim pe din două fiecare în palma lui
după cum ne e inima de colțuroasă
nu te zvârcoli degeaba
ți-am făcut loc în albastru
atunci când sting lumina
ai plecat fără să știi
cine ai fost cu mine.
poezie de Ioana Bolba
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bărbatul
Am dat un telefon la mine acasă
Am spus "Alo!" și-apoi am așteptat
Și mi-a răspuns o voce-aproape groasă
O voce sugrumată, de bărbat.
Și am închis și-am mai format o dată
Și-aceeași voce mi-a răspuns, abrupt
Și-n mine ca-ntr-o mină inundată
Ceva s-a luminat și-apoi s-a rupt.
Era băiatul meu, o, doamne sfinte,
Și eu care uitasem că-s bătrân,
Că am ajuns și eu un biet părinte
Și-o amintire, doar, am să rămân.
"Alo, băiatul tatii, masa-i gata?"
Și el mi-a zis să vin cât mai curând
Și l-am simțit în trupul meu pe tata
Cu o cazma de purpură săpând.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Thalasa
Arama rânjitoare a lunii sparge norii,
O voce străvezie răsună-n minaret,
În umbra pimentată palpită sicomorii,
Cu brațul peste mare adoarme un poet.
Potasice principii lovind topuzu-i gol,
Cu tensiuni rezolvă contactul noțiunii,
Cuprins de-o împietrire de antic discibol
Ridică fruntea-i cheală spre clarul disc al lunii.
E Thalasa, efebul de-origine-anonimă,
E Thalasa, aedul, adolescent prepus,
Îl stăpânește Eros cu vraja lui sublimă,
Și mințile-i abstrage cum stă cu fața-n sus.
Și-acum, când de lumină un sentiment confuz
Se culcă peste lume ș-o-mbracă-n poezie,
Aedu-și ia în mână spasmodicul topuz
Și-azvârlă către stele stropiri de ambrozie.
poezie celebră de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvară
la orizont în dimineață
a apărut un soare nou
și ziua-mi pare mai frumoasă
și vocea mea are ecou
în luptă veșnică cu timpul
tu suflet cu tristeți de ceară
azi te-ai topit în anotimpul
ce poartă nume Primăvară
plesnească mugurii în crânguri
și fie-n jur lumina roată
dacă nu mult o să întârzii
te-aștept aici viața toată
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe când lumina
pe când lumina pică din ceruri
ca niciuna
cerbi
își încearcă vlaga coarnelor frecându-le de munți
până către dimineață
când o boare învie și cerul vine mai aproape
de frunte
și ochii
cu vocea bâlbâită a trupului
/ știi tu ce voi visa? /
reînvie focuri
inefabile
îmi taie respirația cu întrebarea
știi un alt lucru mai frumos?
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina
la casa mea ușa deschid
pășesc agale, sovaind....
in jurul meu in plină noapte
aud doar vocea ta in șoapte
e atât de cald si-atat de bine
simt liniștea care revine
după un an ce a-mpietrit
o lacrimă la foc mocnit
e casa mea, ce dor mi-a fost
pierdută-n lume fără rost...
An Nou vreau să-mi aduci in dar
lumină-n inima de jar!
poezie de Doina Bonescu din Confesiuni
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ecoul Big Bang
Nedeslușit cu patos cântă
În ritmuri care dau fiori,
Cântec ce ne înspăimântă
De multe ori, de multe ori
Cu glas sonor de trubadur
Printre inflexiuni feroce,
Înverșunat prelung și dur
Transmite emoții prin voce
Din sunete ce se-ntretaie
Țâșnesc fascicule de foc
Ca flăcările din văpaie,
Reverberând din loc în loc
Când serile se iau la trântă
Cu un proiect necunoscut,
Vuietul lui tot mai cântă
Într-un registru grav, acut.
[...] Citește tot
poezie de David Boia (20 iunie 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Odată
Am fost durerea,
fericirea,
lumina
și mângâierea.
M-ai suportat,
m-ai gustat,
chiar m-ai stins uneori.
Dar n-am uitat cum a tunat
în înaltul cerului
vocea ta, spunând "adio".
Am amuțit și-am îndrăznit
să sper că, n-ai fost tu;
a fost doar ecoul păcatului tău
urcând spre ochii cerului albastru,
bătând cu palmele
la porțile destinului.
poezie de Elena Buțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu iubirea ei ca ploaia de vară
Femeia-și înfige degetele subțiri
în aerul vâscos al casei și curge pe pereți
îmi vine să îmbrățișez freamătul ei mov
s-ascult pe claviatura vocii șoaptele,
în bătaia sunetelor stopate de tăceri
ca o dorință estompată-n cuvinte
când îți prinde temerea frigul inimii
și cazi în somnul dimineților de ceară.
Îmi palpez oasele frunții și corzile vocale
sunt mai ușor cu jumătate din greutatea sufletului
la hotarul dintre această viață și moarte
ca să mă pot avânta pe drumul căutat al femeii
să-i despic nopțile, să o văd altfel decât o pisică.
Întinsă își arată trupul cu pielea netedă
ca o foaie de hârtie pe care poți scrie
la lumina ochilor umezi
un poem plin de sinceritate
mai lung decât timpul.
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (15 februarie 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ondină
închide ochii
nu lăsa să intre nici un străin
sau voci necunoscute
în magicul contur
iar dacă-am spus
că-mi duc prin răzvrătirile tăcute
o brumă înnodată peste trup
de maci uciși
pe mine să mă ierți
iar sărbătoarea s-o oprești
să nu mă cerți
când în legende și povești
atâtea margini am atins
atâtea căi și-n apa lină
atâția sori am necuprins
și te-am cuprins
mirifică ondină
mă vei iubi?
o dimineață vulnerabilă-n fereastră
[...] Citește tot
poezie de Florin I. Cernat din revista "Dominus" (martie 2005)
Adăugat de Florin I. Cernat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre lumină și voce, adresa este: