Citate despre mâini și noapte, pagina 3
Nopțile
Nopțile, când îmi amintesc iarăși de noi,
totdeauna pe întuneric și amenințați totdeauna,
îmbrățișați sub ghilotină mereu,
totdeauna obsedați de timp și de noapte,
hăituiți de umbre în care ne recunoaștem pe noi,
totdeauna ca în prima noapte a lumii
și totdeauna vorbind despre sfârșitul iubirii,
totdeauna amintindu-ne de mări și de soare
și totdeauna pe acest nisip negru al nopții
fără să știm dacă mâine vom mai fi împreună,
totdeauna așteptând cuțitul ghilotinei să cadă,
totdeauna despărțirile,
totdeauna dragostea amenințată de alții
și de noi înșine,
totdeauna sub acest soare negru
care ne luminează, când se ating, mâinile,
totdeauna înfricoșați că mâinile noastre
vor ajunge la capătul dragostei noastre
și totdeauna visând să ne iubim fără să știm
dacă suntem primii oameni pe lume sau ultimii,
[...] Citește tot
poezie celebră de Octavian Paler
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
răsuflarea nopții
mișcă umbra mâinii
cu care rup regina-nopții
ce se deschide plăpândă
ca o inimă albă
gogyohka de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nisip benevol
Încăput
pe
mâna
clepsidrei
Imediat
după
naștere
Ziua
e
împins
la
vale
Noaptea
curge
anevoie la
loc
poezie de Costel Zăgan din Hiperbole blitz (2005)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum calci in scrum
Ascultă glasul iernii, cum mi-a-nghețat în vers,
Privește golul nopții, când ziua nu s-a șters,
Și simte-mi neputința, dar nu te-opri din drum,
Ci calcă-mi peste suflet, așa cum calci în scrum!
Iar dacă se mai zbate și mâna ți-o întinde,
Ucide-n el speranța, căci numai ea îl minte,
Și du-te înainte, și nu privi în urmă,
Căci va găsi un altul ce viața tot i-o curmă!
poezie de Carmen Petraru
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Risc din dragoste
E noapte iubito
Orice mângâiere
pare
o călătorie
pânâ la capătul lumii
În aurul înstelat
al
părului tău
Noaptea
își
caută
galaxiile
ancestrale
Împovărate
de
depărtări
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Interludiu (20 februarie 2002)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pace, inima mea
Pace, inima mea, ca să ne fie momentul despărțirii dulce.
Nu atât o moarte, cât o împlinire.
Fie ca iubirea să se dizolve în memorie, iar durerea în cântece.
Fie ca zborul spre cer să se termine ca o întindere a aripilor peste cuib.
Fie ca ultima atingere-a mâinilor să fie ușoară ca florile nopții.
Rămâi nemișcat pentru o clipă, o, Sfârșit Minunat, rostește ultimele cuvinte-n tăcere.
Mă înclin spre tine și țin ridicată lampa pentru a-ți lumina calea.
poezie celebră de Rabindranath Tagore, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
E vară, Sânziene și-i mister!
Adie vânt în clopoței de fier
Și focuri se aprind în fapt de seară
Să vină Sânzienele să ceară,
Să se deschidă porțile în cer!
Se prind de mâini, și-al nopții temnicer
Cu vraja glasului îl înconjoară,
Și lacătele-nchise le doboară,
Să se deschidă porțile în cer!
Sub talpa goală neîncrederi pier;
Iubirea-n noaptea asta-i re-nnoită,
Noroc răsare-n hora tropotită,
Să se deschidă porțile în cer!
Adie vânt în clopoțeii de fier
E vară, Sânziene, și-i mister...
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ecou de romanță
S-a dus albastrul cer senin
Și primăvara s-a sfârșit -
Te-am așteptat în lung suspin,
Tu, n-ai venit!
Și vara, și nopțile ei,
S-a dus, și câmpu-i veștejit -
Te-am așteptat pe lângă tei,
Tu, n-ai venit!
Târziu, și toamna a plecat,
Frunzișul tot e răvășit -
Plângând, pe drumuri, te-am chemat,
Tu, n-ai venit!
Iar, mâini, cu-al iernii trist pustiu,
De mine-atunci nu vei mai ști -
Nu mai veni, e prea târziu,
Nu mai veni!
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Francesca
Te-ai ivit din întunericul nopții
Și-aveai flori în mâini;
Acum vei veni din vălmășagul oamenilor,
Dintr-un vârtej de discuții.
Eu, care te-am văzut în centrul lucrurilor esențiale,
Am fost furios când i-am auzit rostindu-ți numele
În locuri comune.
Aș fi dorit ca valuri reci să-mi spele mintea,
Iar lumea să se usuce ca o frunză moartă
Sau să fie luată de vânt ca un puf de păpădie,
Astfel ca eu să te pot întâlni din nou
Singură.
poezie clasică de Ezra Pound, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vine toamna
Vine toamna cu frigul incert
Ce toamnă va fi topindu-se în mâini,
În ochii noștri apusuri de soare
Topind în forme de plumb păsări
Vine toamna prea devreme
Poetul Ioan Toma și-a umplut călimara cu cenușa din cer
Umblă pe ape inimă de cărbuni aprinși
În dansul femeilor de nicotină
Vine toamna pecetluind iubirea
Miroase a gutui, a izvor neînceput
Carele negre despart noaptea de lut
Roțile morilor macină iubirile, jerfind toamna.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce seară de toamnă
Ce seară de toamnă
are tulpini de lună
și de rouă
iar sufletul uitat
aici
în mâinile amândouă
Ce seară de toamnă
seamănă a nemurire
mi-e dor de tine..
de ochii-mpăduriți
cu trestiile
de astă-vară
din candela mării
de tâmpla
sărutată
în șuvoiul nopții
așa într-o doară
Ce seară de toamnă
[...] Citește tot
poezie de Valentina Ștefan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cam unde?
Barbarii cam unde-or să-ncapă,
Când totul în matcă s-o-ntoarce?
Acel ce twe frânge, te stoarce,
Acel ce te vinde, te sapă?
Vor fi mielușei, vor vrea cinuri
Și vina vor da-o pe vremi.
Tu poți cât mai groaznic să gemi,
Sub talpa blindată de chinuri.
Așa cum răsare brândușa,
Sunt inși pentru oricare dată.
Călăul doar scoate mănușa
Și mâna ți-o-ntinde, curată.
Dar, noaptea, în visu-i urât,
El tot te-ar mai strânge de gât.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Revers
Sărut glezna variabilelor în formare,
urc privirea mâinii dincolo de apus,
cobor noaptea penitenței
la răsăritul pașilor de ghilotină,
în zborul sângelui la orizont
îmi las aripa visului să-mi înalțe
chemarea unei regăsiri de altar
într-un perpetuu revers.
poezie de Vasile Ghinea din Lutul unui pumn de vise (2009)
Adăugat de Vasile Ghinea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Perseidele
în câte stele fi-vom împreună
cu visele
mereu prea calde
căușul mâinii îți v-aduce apă
și-n fiecare strop
fărâme de smaralde
sub ploi monahice
pe unde noaptea este udă
poți pune serafimii să ne ardă
ori Perseidele
și-n ploaia crudă
peste coline
peste tine
și peste schitul de pământ
în fiecare ochi de apă
din Întregalde
vezi căzând
minuni eterne
ce de sus
[...] Citește tot
poezie de Florin I. Cernat
Adăugat de Florin I. Cernat
Comentează! | Votează! | Copiază!
VI
Iubito
viața și bătaia aripilor mele
țin doar o clipă.
Nu vezi
pe pielea mea
strălucirea primei deschideri?
Nu auzi
în fibrele mele
mii și mii de aripi ale unor mici ciocârlii
pe care de-abia le-a atins
prima rază
a zorilor?
Cât sunt de tânăr.
Cât sunt de tânăr
la adăpostul pleoapelor tale.
Mușchiul de pământ
de pe bătrânele izvoare
ce își adună lacrimile de argint
în oglinzile albastre ale cerului
doarme îndărătul ochilor mei
[...] Citește tot
poezie clasică de Yiannis Ritsos din Simfonie de primăvară (2009), traducere de Tudor Dinu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Noaptea când...
Unde te ascunzi
de unde să te chem să-mi răspunzi
din oceane din viroage din stânci,
din tăcerile mele adânci,
de unde să-ți dau formă lumească,
te aștept cu ochii ruguri de iască,
câteodată la răspântia unei ore neclare
te-am bănuit ca o plantă umbritoare
dar când am întins mâna ai dispărut
în ce licoare stranie te-am băut,
de unde-ți știu cuvintele, răspunde,
de unde te știu, că nu te găsesc niciunde?
poezie clasică de Mihu Dragomir din Dor (1969)
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umerii cuvintelor
Unde sunt florile panicei?
Din mâinile tale n-a rămas decât
fantoma lor
și în păr reptila subterană a aromelor,
lamele săbiilor și câte femei goale
măcelărite de lună pe nuferi?
Apoi vine asfințitul pe panoplia lui de pluș
cu trifoiul umed al pașilor
cu apele îmbrățișându-se în întuneric,
apele de zăbranic ale nopții.
Pe acoperișele orelor
vântul joacă zarurile
din pietrișul clipelor.
poezie clasică de Stephan Roll din Ospățul de aur (1986)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Genetică
Aleșii noștri-s oameni care
Trudesc din greu și zi și noapte,
Doar două mâini au în dotare,
Dar fură cel puțin cu șapte.
epigramă de Stelică Romaniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Kramer: Ei bine... Newman s-a aruncat azi noapte.
Jerry: Ce??? Ai vorbit cu el? Ce ai zis?
Kramer: I-am zis "Fă-mi cu mâna când treci pe la fereastra mea".
replici din filmul serial Seinfeld
Adăugat de Alina-Olimpia Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!
Feciorul cel mijlociu, pregătindu-și cele trebuitoare și primind și el carte din mâna tată-său către împăratul, își ia ziua bună de la frați, și a doua zi pornește și el. Și merge, și merge, până se înnoptează bine. Și când prin dreptul podului, numai iaca și ursul: mor! mor! mor! Calul fiului de crai începe atunci a forăi, a sări în două picioare și a da înapoi. Și fiul craiului, văzând că nu-i lucru de șagă, se lasă și el de împărăție și, cu rușinea lui, se întoarce înapoi la tată-său acasă.
Ion Creangă în Povestea lui Harap-Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre mâini și noapte, adresa este: