Citate despre mamă și moarte, pagina 3
Pământ de morți
În cimitir, unde-am lăsat pe mama,
Ploua istovitor, a îngropare,
Ca semn că dânsa nu mai are rude
Și-o plânge, din oficiu, ploaia mare.
Aleile-și pierduseră conturul
Și iarba făcea semn uscat c-o doare,
Și către groapa timpuriu săpată
Deodată n-a mai fost nici o cărare.
Am năvălit către mormânt, cu toții,
Ca remușcări de legiuni barbare
Și ploaia ne unea cu cimitirul,
Un mort zglobiu să pară fiecare.
Ploua pe mama, ploaia de pe urmă,
Și mă gândeam că-i vie și tresare,
Și n-am știut de ce nu poate ploaia
Să stingă dreptul ei la lumânare.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu din Ziar (19 octombrie 2002)
Adăugat de Liliana Proca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
De dor
Cât dor poate să-ncapă-n mine
De uneori mă înfior
Și mă întreb de n-am murit!
Sau poate că m-am rătăcit
Prin labirinturi de iubire
Și nu mi-a dat nimeni de știre
Că pot să mor de-atâta dor!
Căci m-am născut din dor de mamă,
Că am trait cu dorul tău
Și voi muri, cum moare-oricine
De dor pentru pământul său.
Voi învia de dor de voi,
Iubind și-n lumea de apoi.
poezie de Angelina Nădejde (21 mai 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prin felul în care a ales să trăiască și să moară, mama m-a făcut părtașă la un miracol al vieții, și acum al morții ei.
Oana Pellea în Jurnal 2003-2009
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
O carieră este o carieră și este temporară, dar mamă ești până mori.
citat din Shirley Eaton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă ar mai fi trăit, dacă ar trăi și acuma, mi-ar fi rămas imaginea unei mame ca toate mamele. Dar mama mea este o fată. Nu știu dacă înțelegi sentimentul acesta. Sentimentele mele pentru dânsa au ceva deosebit și din cauza aceasta e singura răsplată pe care mi-a dat-o natura pentru moartea ei timpurie.
La toamna sunt 35 de ani de când a murit. Ea mai trăiește în mintea câtorva oameni și mai ales într-a mea. Când nu voi mai fi eu, urma pe care a lăsat-o ea în acest infinit se va șterge pentru totdeauna. Va fi fost ca o microscopică ființă, de acele care mor cu milioanele, înghițite în natura infinită fără urmă, ca și cum n-ar fi fost. Astăzi ar avea 66 de ani, o femeie bătrână, fără frumusețe, lovită de toate injuriile vremii. Un sentiment, mizerabil poate, mă face să simt că e mai bine c-a murit în floarea tinereții.
Ea a fost demult, foarte demult, și sentimentele mele pentru ea sunt pentru mama mea, pentru o femeie frumoasă, pentru o femeie care a suferit mult de sărăcie, pentru o ființă care n-a avut când să guste viața, pentru cineva care are toată poezia lucrurilor din îndepărtatul trecut.
Garabet Ibrăileanu în Amintiri din copilărie și adolescență (31 iulie 1911)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moartea altei căprioare
De ce trebuie să moară,
Iar și iar, o căprioară?
De ce tebuie să fie,
Moartea, iar în poezie?
Nu ți-e silă, nu ți-e greață,
Sânge iar să vezi curgând?
Conștient să stingi o viață,
Și să lași un ied plângând?
Limba-i vezi că-i încleștată,
Între dinți, în timp ce moare,
Să nu afle niciodată,
Pruncul ei ce tare-o doare?
Când pui deget pe trăgaci,
Ai luat o clipă seama,
Fiul tău ce crunt haraci,
Ar plăti de-i moare mama?
[...] Citește tot
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec trist
Albastru-i valul dimineața;
Așa avea și mama șorțurile
Albastre
Dimineața.
E negru valul toată noaptea;
Așa avea și mama lungu-i păr
Negru
Toată noaptea.
Valul e alb, e alb când moare;
Așa avea și mama bietele ei mâini
Albe
Murind.
poezie celebră de Edmond Vandercammen din Antologie de poezie belgiană (1968), traducere de Radu Boureanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
În viață, dar și-n moarte, îți sunt date să ai două minuni: mama și cerul.
aforism de Traian Vasilcău din Atentat la Veșnicie (2006)
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Nu am, moarte, cu tine nimic
Nu am, moarte, cu tine nimic,
Eu nici măcar nu te urăsc
Cum te blestema unii, vreau să zic,
La fel cum lumina pârăsc.
Dar ce-ai face tu și cum ai trăi
De-ai avea mamă și-ar muri,
Ce-ai face tu și cum ar fi
De-ai avea copii și-ar muri?!
Nu am, moarte, cu tine nimic,
Eu nici măcar nu te urăsc.
Vei fi mare tu, eu voi fi mic,
Dar numai din propria-mi viață trăiesc.
Nu frica, nu teamă,
Milă de tine mi-i,
Că n-ai avut niciodată mamă,
Că n-ai avut niciodată copii.
poezie celebră de Grigore Vieru din Literatura și Arta (12 septembrie 1995)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Dor de verde, dor de mamă
Auzi cum îmi cade lacrima pe iarba ta?
Și eu nu ți-am adus măcar un colț de pâine.
Doar tu coaci bine pâinea, cu cântec, cu ceva -
Acasă e amar, aici ești verde mâine.
E vremea șarpelui de oțel pe linii de marfare,
Și tac și taci, române, când trenul șuieră în gară!...
Stejarul simte veacul tragic, și negreșit se moare;
Copaci cu suflete tăiate s-au rușinat și au plecat din țară.
Rușine mi-e de moarte, de voievozi și de haiduci,
Că România îngenucheată ajunse cuib de cuci.
poezie de Ștefan Radu Mușat din Exercițiu de patriotism
Adăugat de Marian St. Vlad
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bărbat matur
bărbat matur
întreținut de mamă
nu a mulțumit
vânătăile de pe fața ei le explică prin cădere
de ce unii mor
și eu nu
privește fereastra
de ce trebuie să sufăr atât
geamurile plâng cu toamnă târzie
în acvariu porcușorul
roade un morcov
poezie de Jan Szafron din Deby Rajdwegu, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când vine moartea
Când părăsesc această lume
papa, regele președintele, cineva important
ne cuprinde o mare tristețe, jale
durerea va trece cândva... va veni cineva nou
Când moartea ne răpește
mama, tatăl, copilul, pe cineva apropiat
lumea întreagă se prăbușește peste noi
durerea rămâne... nimeni nu-i poate înlocui
poezie de Ryszard Grajek din Pod okiem Kaliope, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mama Kali
Stelele pier,
Nori acoperă nori,
E întuneric, vibrant, sonor.
În urletul furtunii
Mii de suflete nebune
Abia scăpate din închisoare
Smulg copacii din rădăcini
Măturând totul pe alei.
Marea se zbate tumultoasă
Vârtejind valurile înalte ca munții
Pentru a atinge înaltul cer.
Strălucitoarea lumină
Se revelează peste tot.
Mii și mii de umbre
Negre ale Morții
Împrăștiind plăgi și dureri,
Dansează nebunește,
Vino. Mamă, vino!
Teroarea e al Tău nume
Moartea e respirația Ta,
[...] Citește tot
poezie de Swami Vivekananda
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mama mea, moartea!
aforism de Costel Zăgan din Inventeme (20 ianuarie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inițial am crezut că Autorul se exprimă foarte nepoliticos, brutal și jignitor, la adresa propriei sale mame. Mai târziu am [...] | Citește tot comentariul
Elegie
Mamă, întâia zăpadă
Începe deasupra-ți să cadă,
Asculți înspicarea de vânt,
Ascunsă-ntr-un singur cuvânt.
Pământul întreg se destramă
El trece și dincolo, mamă?
Materia unde se duce
Din locul c-o floare de cruce?
Urmează mai greu, după greu?
Se moare și-acolo mereu?
Și cine mai plânge aceste
Noi morți fără boli, fără veste?
Tu toate voiai să le știi,
Izvor pentru verbul a fi
- Tu care născut-ai în chin,
Această ninsoare ți-o-nchin,
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chiar și după ce a pășit în viață, fiecare copil, cu grijile, nevoile și tentațiile lui, tot se adresează mamei pentru o mângâiere sau un sfat. Gandurile bune și curate pe care le-a sădit în mintea copiilor, devin fapte bune, chiar și mult după moartea ei. Și, când n-a rămas decât amintirea, copiii o binecuvântează.
Samuel Smiles în Fii om de caracter!..., Puterea căminului
Adăugat de Violeta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eroii de la '89
Mulți și-au pierdut viața
Pentru patrie și popor
În suflet cu speranța
Că vom avea un viitor.
Tinerii plânși de mame
Pentru români sunt eroi
Au rămas amintiri în rame,
Dar nu vor fi uitați de noi.
Au strigat mândri "Libertate"
Purtând un tricolor în mână
Au luptat până la moarte
Pentru națiunea română!
poezie de Alina-Georgiana Drosu (20 noiembrie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ars poetica
Merg eu dimineața, în frunte,
Cu spicele albe în brațe
Ale părului mamei.
Mergi tu după mine, iubito,
Cu spicul fierbinte la piept
Al lacrimii tale.
Vine moartea din urmă
Cu spicele roșii în brațe
Ale sângelui meu -
Ea care nimic niciodată
Nu înapoiază.
Și toți suntem luminați
De-o bucurie neînțeleasă.
poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un ștrengar precoce întreba odată: Mamă, ce e mai mic: milimetrul sau secunda? Între viață și moarte, uneori nu e mare deosebire și e suficient doar atât, un milimetru sau o secundă, ca să treci granița dintre ele.
începutul de la Umbra mării și alte confesiuni de Dan Costinaș (2012)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moartea ultima unire
Vine mama să mă-ntrebe
de Grigore cel Vier
țara asta iarăși fierbe
supărată-i pân-la cer
Basarabia e tristă
și Ardealul e tot trist
prostia din nou insistă
eu mă fac dar nu exist
Ce Moldovă și ce țară
ne înalță și doboară
Țara noastră Românească
fără noi dar să trăiască
Că murind prin alte părți
vom trăi cu-aceiași morți
poezie de Costel Zăgan din Doine de (s)pus la rană (30 martie 2015)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre mamă și moarte, adresa este: