maturitate şi suflet

Stat

Mi l-am dat scut de mine şi din toţi de-ai mei,
Făcut din multe bucăţele zise o "autoritate"
Să-mi ţină corpul drept, ascuns de rău şi vanitate,
S-am, nu goală, un coif, de minte... leagăn să îl am, de zei.

E al meu să m-aibă, să-i fiu tot de la copil,
Apoi matur, e grija mea de sfântă bătrâneţe....
În slujitor l-am construit un privitor neobosit, tot numai feţe,
Ochiul meu ager, larg deschis... unul pretins humanofil.

I-am pus şi biciu-n palma întinsă, protectoare
S-atingă seamănu-mi de-un necinstit din când în când,
Să nu-mi distrugă cuibul rămas visul gol, flămând
Să nu ajung să strig în van la porţi, la uşi... că doare.

El, eu în fond, sunt sursa să-mi ţin brâul-vămi,
Cu gândul viu al dragostei de mine, toţi o ţară
Şi mă întind coardă, îs struna-n suflet de vioară
Să-mi sun o odă, imn mie... uniforma, toată-n catarămi.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (18 august 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limpezime

E suficientă briza unui crez să încălzească frunzele,
să-şi pună privirea timpul
pe Steaua polară sau pe ce i-o fi mai drag,
cât să înţeleagă pe care înclinaţie
se menţine basmul ochilor.
E suficientă dezbrăcarea de alunecări,
să se întindă, cange, în zborul cocorilor înamoraţi de albastru.
E suficient glasul adâncului, să strige, ecou.
Aerul taie ridat oceanul,
spintecă bizar pieptul vitraliilor cu anotimpurile.
Cât de rapid taie picioarele la picanteria proiecţiilor!
Precizie!
E suficientă exprimarea zemoasă
de apoteoza zvâcnirii,
să-şi pună ochii pe starea de bine,
în deplinătatea aplecării spre nemurire.
Are în palmă cerul şi îl priveşte iscoditor,
cu nedumerirea uşierului înceţoşat în faţa cheii de culoarea clorofilei.
Are putinţa de a răsuci şurubul proptelelor de senin.
şi nu vede dedesubtul apei curgătoare peste virtutea tăcerii.

[...] Citeşte tot

poezie de Iulia Dragomir
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar Corneliu Codreanu nu convoacă tineretul ţării sale pentru a forma un nou partid. Nu-l cheamă pentru a introduce un alt concurent în viaţa politică din România, ci pentru a-l strânge în jurul unui steag, a unei idei proaspete şi actualizate despre omul român şi necesităţile Patriei lui. Această panoramă ce-o deschidea Codreanu în faţa ochilor tineretului nu era însă o inovaţie stranie în viaţa poporului nostru, ci ceva cunoscut, ceva familiar. Era o încercare de revenire sinceră la tradiţia românească pură, o redescoperire a valorilor poporului român. Codreanu încerca armonizarea trecutului nostru cu nişte acorduri proaspete, înnoite şi adecvate timpului în care trăia. "Revoluţia" lui Codreanu pornea din adâncimile sufletului românesc, din conştiinţa lui istorică, pe care voia să o cureţe de buruienile ce crescuseră pe ogorul nostru. Era o reîntâlnire a omului român cu tradiţia lui. Căci tradiţia este cureaua de transmisiune a unor valori naţionale permanente care conduc popoarele spre maturitatea lor istorică. Ruperea de tradiţie înseamnă saltul în gol al naţiunii şi moartea ei istorică. Este poate paradoxal, dar trecutul, cunoaşterea lui, este chezăşia sigură a viitorului. Ca şi indivizii, popoarele nu mai sunt nimic dacă le rupi de trecutul lor. Duşmanii cunosc aceste adevăruri, de aceea încearcă pe toate căile să rupă popoarele de tradiţiile lor, să le întunece conştiinţa lor istorică.

Nicolae Roşca în Ce este Frăţia de Cruce
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gaudeamus igitur

La sfârşit de "teenage" şi început de matur,
Am în nări trupu-mi tânăr, zbor îmi e destinat.
De aripi n-am, nu mă plâng, vreau să am al meu tur;
La speranţă de amor... şi un liceu terminat.

Sunt răscruce de suflet... Să învăţ, promovez
"Alma parens", dorită mult mai mult de părinţi?
Sau să mor după o fată, cui mă închin, delirez,
Şi nu trece pe strada-mi, chiar de-o vreau, scos din minţi?!

Repetam în neştire, la materii cerute...
Nicio frază n-avea cel mai mic înţeles.
Zile, nopţi, ore, clipe, câştigam în pierdute...
Mă rugam către soartă; eu să fiu cel ales!

Toată lauda mamei n-a servit la nimic.
Nu ştia cât de-adânc mă cufund în lectură...
N-am luat primul examen, rezultatu-a fost mic;
"Nesimţiţi... ce-au dat note! Nu cunosc ce-i cultură!"

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (27 mai 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimpurile Vieţii

Înmuguresc zorii vieţii în era smaraldului,
A primăverii tandre şi înmiresmate.
În fragedă pruncie, lăstar firav creşte în pomul vieţii
La adăpostul mamei şi cu dragoste se hrăneşte.
Are fragezimea petalei albe a bobocului de floare
Şi puritatea de cristal al lacrimei dimineţii
Chicotul gângurit al sufletului înviorează
Chipul mamei, crispat de-atâta duioşie şi candoare
In lumina născătoare, bobocul se deschide
Etalându-şi splendoarea fluorescenţă pastelată
În, sute, mii şi mult mai multe calde şi dulci culori
Şi-şi poartă cu mândrie ancestrală portul.
Identitatea lor e una şi eternă vrea să fie.
Tinereţea este o harfă acordată să cânte la orice adiere
Şi păşeste în tăcere –n dimineţi prin ale ei cărări rătăcitoare.

În ambra galbenă a chihlimbarul, anii maturităţii se grăbesc sa vină
Şi vara definesc, când se coc la focul de jăratec al soarelui usturător,
Când în clocot dau dorinţele ascunse şi cantecul se cantă pe sine însuşi
În înalturi se ridică şi-n uniune dansantă cu natura se îmbrăţişează,

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Ganea
Adăugat de Georgeta Ganea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liceenii

... s-a îndoit azi timpul, ca anul, în două, într-un început de iunie
cu totul necolegial,
s-a rupt în două în sufletul din mine, în mintea care-mi bubuie
de-un gong spre un tărâm, deznodământ fatal,
ce-l văd tot mai înceţoşat în chipuri, alte, reformate
de atât de nerecunoscut
de intemperiile cu un deznodământ ce nu-l credeam, calamitate,
lăsându-mă perplex, aproape mut,
mimând doar bucuria revederii,
ce n-o crezusem astfel până azi... o răsturnare pe retină,
ce mă înşeală acum definitiv, o viaţă fără simţul prevederii,
crezând-o doar patetică rutină,
ce-mi lasă gust de insesizabil trecător în propria-mi oglindă,
păcălit de un ciob de sticlă, ca bietul indian, un inuit naiv
stând mândru pe pământul tindă,
închipuit eternitate, ca un laitmotiv...
îmi deschid braţe larg, să prind tipar ştiut
şi ating un altceva, nu cel ce-a fost o altă dată,
iar visul de-un sărut din gând de nopţi, mult vrut,
e-un convenţional, pe obraz de-o altă fată...

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 iunie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Intra muros

În acest oraş, dacă nu te sprijini de zidurile amintirii
şi nu-ţi aprinzi o ţigară înseamnă că vrei doar să
treci mai departe, să începi lucrul la marele şi ultimul
poem, cel al câmpului, al liniei ferate, al spaţiilor deschise.

În acest oraş amintirea pluteşte ca un cocor uriaş, transparent,
care fâlfâie încet din aripi, tulburând muzici surde,
şi aerul din jurul aripilor devine într-un fel nisipos, auriu
şi începe să ningă luminos peste toţi aceşti deţinuţi
neputincioşi ai prezentului.

În acest oraş este voie să se plângă pe statuile avuzurilor,
căci nimeni nu întreabă nimic. De când ceaţa îngerilor
a început să se lase în suflete, nimeni nu mai întreabă
nimic, căci drumul fiecăruia trebuie răzbit acuma,
altfel ceaţa te poate închide pentru totdeauna.
Ceaţa şi trunchiurile întunecate ale copacilor...

Câteodată mergi de parcă ai vâsli. O simplă lunecare fizică,
o deplasare nesemnificativă, dar necesară. Gândul tău

[...] Citeşte tot

poezie de Dragoş Niculescu din Duminica poemului mut (2015)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântul XXV

De-ar fi ursit poemului meu sacru,
cui şi pământ şi cer sprijin îi dară
şi-atâţia ani făcu din mine-un macru,

să-nvingă ura ce n-alungă-afară
din mândrul ţarc unde-am durmit ca miel,
duşman cu lupii cari război îi dară,

cu altă voce-atunci, c-un păr altfel
întoarce-m-aş poet să iau cunună
unde-am primit botezul, căci prin el

intrai eu în credinţa care-adună
pe drepţi în cer şi pentru ea şi fui
de Petru-ncins cu-aşa urare bună.

Atunci, venind spre noi alt foc văzui
din stolul de-unde binevru să vie
cel pus de Crist ca prim vicar al lui;

[...] Citeşte tot

cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Paradisul, traducere de George Coşbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Impostura, numită... politică

Paradoxal, ne pregătim viaţa degeaba,
Din pur instinct şi cu ce-avem de la părinţi
Sau mai profund, sfidând şi galaxii şi sfinţi...
Cu crez că trecerea de timp, nu evoluţia, ne-i treaba..

Petrecem, toţi, copilării-n extaz,
Ne declinăm mândrii c-avem un tată
- Ce-şi ia cu cinste muncii o răsplată-
Şi-o mamă, veşnic păzitorul la necaz.

Ne zbatem, încă puşti, în şcoli pentru diplome,
Să bucurăm pe-ai noştrii, să fim primii,
Acumulând din cinstea împărtăşită vremii
De minţi şi suflete, ce ne-au debarasat de dogme.

Ni s-au inoculat percepte despre ştiinţă,
Despre onoare şi dreptate... de valori.
Cântăm o ţară-n imn, spunând că poţi să mori
De ea ţi-o cere... Şi să fii al ei, cu-ntreaga fiinţă?!

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 ianuarie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Psihicul si sufletul femeilor au propriile lor ritmuri, propriile lor anotimpuri: activitate si pasivitate, elan si inertie, sociabilitate si singuratate, cautare si liniste, creatie si incubatie, apartenenta la lume si reintoarcerea la casa sufletului. In copilarie si adolescenta, natura noastra instinctuala sesizeaza toate aceste faze si cicluri. Ea pluteste undeva foarte aproape si, in diferite momente, suntem sensibile si active.
Candva traiam in armonie cu aceste ritmuri si anotimpuri, an dupa an, iar ele traiau in noi. Ne linisteau, ne entuziasmau, ne dadeau incredere, ne obligau sa invatam cu toata fiinta. Erau parte din insasi pielea sufletului nostru, o piele ce ne invaluia si invaluia totodata lumea salbatica, naturala, cel putin pana cand ni s-a spus ca, in realitate, anul avea doar patru anotimpuri, iar noi femeile, numai trei: copilarie, maturitate si batranete. Si trebuia sa fie asa.
Clarissa Pinkola Estes- Femei care alearga cu lupii

citat din Clarissa Pinkola Estes
Adăugat de Alexandra Tabara
Comentează! | Votează! | Copiază!

Video chat

Eram adolescent precoce, cu urme grave de acnee,
Cu tulburări frecvente-n voce şi gândul numai la femeie,
Pe Feisbuc afişam ca poză, un Arnold c-un topor pe umăr,
Şi agăţam pe înserate femei frumoase fără număr.
Nu le interesa, se pare, că nu scriam deloc corect,
Cât timp aveam exces de fibră şi-un tatuaj imens pe piept,
Le ridicam pe Himalaya, le scufundam în Nil apoi,
Aveam trei yachturi în Maldive iar în Monaco Euroi.
După un timp de tatonare, perseverând din fentă-n fentă,
Mi s-a lipit fatal de suflet, o doamnă foarte insistentă,
Ce mă dorea cu disperare şi îmi spunea că-s cel mai cel,
Frumoasă, foarte agresivă, cu trup perfect de top model.
Mi-a spus că este singurică, că vrea bărbat adevărat,
Discret viril şi disponibil să vină singur pe-nserat.
Nu-i trebuie nici flori, inele, ce sunt în dragoste un lest,
Dar are-o singură dorinţă, să mă supună la un test
Ce o să ţină doar o oră, să se convingă, realmente,
De o să îi rezist cu brio, în nopţile incandescente.
Exact la ziua convenită, m-am prezentat la casa ei,
Cât o Bastilie de mare, având în faţă nişte tei.

[...] Citeşte tot

poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pacey: Ce încerci să demonstrezi?
Dawson: Vreau doar să o ajut pe Joey.
Pacey: Doar să o ajuţi pe Joey. Uite ce e, omule, de ce nu mă baţi? Pe bune acum, loveşte-mă, termină odată cu tot, o să economiseşti timp şi o să ne scutească de atâta bătaie de cap. Nu i-ar implica pe prietenii noştri.
Dawson: Sau familiile.
Pacey: Chiar crezi că, dacă te complaci în iluzia asta gen James Dean o ajută pe Grease Lightning, o să demonstrezi că eşti o persoană mai bună decât mine?
Dawson: Nu trebuie să demonstrez asta. Ai făcut-o tu când te-ai decis să mi-o iei pe Joey.
Pacey: Pentru ultima dată, Dawson, am greşit. Credeam că dintre toţi oamenii tu o să înţelegi cel mai bine de ce m-am îndrăgostit de Joey Potter.
Dawson (râde nepoliticos): Chiar crezi că relaţia ta cu Joey este adevărată?
Pacey: Dacă o fac, motivul este că suntem nişte persoane care pot decide singure.
Dawson: Chiar crezi că un cuplu confuz de câteva săptămâni înseamnă ceva în comparaţie cu prietenia noastră de o viaţă?
Pacey: Şi tu chiar crezi că o să poţi să ţii lângă tine o femeie atât de frumoasă doar cu un ultimatum egoist?
Dawson: Răspunde-mi, Pacey! Chiar crezi că poţi concura cu povestea noastră de o viaţă?
Pacey: Şi ce poveste! 15 ani de uitat la filme în camera ta urmaţi de un an şi jumătate de prefăcut că sunteţi maturi ca să clacaţi la primul semn de criză. Asta e povestea voastră? Haide, omule! Şi o numeşti pe femeia asta sufletul tău pereche?
Dawson: Da, aşa fac şi tu ştiai asta şi mi-ai luat-o oricum.
Pacey: Imediat după ce tu ai respins-o.
Dawson: Ah, deci era vulnerabilă. Perfect pentru tine pentru că eşti interesat doar de fetele pe care le poţi salva sau cu care te poţi culca, nu-i aşa, Pace?

replici din filmul serial Cei mai frumoşi ani
Adăugat de Moţ Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acelaşi pici

Trăieşte ca şi cum nu ai avea nicio posesiune,
Nimic pe care imperiul minţii tale să pună sechestru.
Gol precum vântul, translucid şi efemer precum gândul.

Ce ţi se poate întâmpla rău, atunci când mergi în tandem cu potopul?
Îţi surâde norocul, dacă pe cerul minţii tale stau agăţate întrebări existenţiale,
Ca: "De unde vin?", "Unde mă duc?", "Pentru ce mă aflu aici, pe bucata asta de pământ?".

Ca un pici, pierdut de mama sa în magazinul mare,
Ce năpădit de lacrimi reci şi grele, o caută disperat printre mormanele de haine.
Aşa sunt şi adulţii, care deşi înalţi ca munţii,
Tot îşi mai plâng de milă, dezorientaţi cum e zapada atunci când vede o cămilă.

Salvarea nu stă în următorea pastilă,
Care precum un cântec de leagăn, te mai adoarme pentru înc-un veac.
Ce păcat, că ne adormim copiii din cinci în cinci secunde, în loc să-i lăsăm liberi să zburde.

Copilul interior, la fel ca cel de-afară,
Nu vrea decât să urce-n pomul minţii, să-şi urmărească de-acolo părinţii.
Gândurile nu-l doboară, stolurile de emoţii nici că reuşesc să-l dea afară.

[...] Citeşte tot

poezie de Alexandru Pop
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemele copilăriei

DE 1 IUNIE, COPILAŞILOR MEI SCUMPI ŞI TUTUROR COPILAŞILOR LUMII!

... De la zapadă spre firul cel de iarbă,
Întreaba- mă, copile, încet şi fără grabă...
"În care veşnicii pământul nu răsare,
Copilării pe unde mai are omul oare?"

- În ochii tăi, copile, se nasc copilării,
Frumoşii ochi sclipesc cu raze arămii,
Să fim prieteni buni, copile înţelept,
Şi sfaturile bune primeşte-le complet.

Copilaria e acolo unde- i mângâiere,
Şi dragoste de viaţă, şi soare, şi cădere,
Iar tu sămânţa infinitului îmi eşti,
Te- am răsădit în inimă, să-mi încolţeşti.

Şi- am vrut cu apa sfântă să te-alin,
Şi greul când îl treci, să nu-ţi fie declin,
Ci doar o treaptă nouă nemaiîntâlnită-

[...] Citeşte tot

poezie de Lilia Manole
Adăugat de liliamanole
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu este ruşinos să te prăbuşeşti în durere

De la începutul vieţii cu stângul am pornit
Un mieluşel de lapte, pe râsul ierbii crude,
În care bucuria încet încet se pierde
Dacă în ochi şi-n suflet nu ai pe Duhul Sfânt.

Crescând în stânci şi floare am plâns la pieptul Evei
Cu limba păcătoasă, şi-un ochi atins de rău
În care îndoiala şi răutatea scurmă
Lumina şi un Soare - Veşnic Dumnezeu.

Între Pământ şi Cer o ramură cu floare
Un OM matur zâmbind, la tot ce e frumos,
Un fals creştin ce-ndură vântul disperării
Să prindă-n firea lui, o mare de plăceri.

Prin zori şi ciute frânte un călător am fost
Un graur cântător, de dragoste şi pace,
Un botezat pierdut prin valurile vieţii
Ce-şi căuta Iubirea in lumea desfrânată.

[...] Citeşte tot

poezie de Adelina Cojocaru (30 septembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!